În perioada 1958-1964 formația Moldova (fosta Burevestnik) Chișinău a evoluat în prima divizie valorică a campionatului URSS.

Dacă în 1956 și 1957 în componența echipei au jucat doar trei discipoli ai școlii moldovenești de fotbal (Lev Șor a disputat 6 meciuri în 1956 și 1957, Vladimir Țincler – 1 meci în 1956, iar Iuri Stalinicenco – 1 meci în 1957), atunci la sfârșitul anilor ’50 – începutul anilor ’60 în formație au debutat o pleiadă întregă de fotbaliști moldoveni: Veaceslav și Vladimir Savițchi, Vladimir Carpișcenco, Vladimir Malcenco, Valeri Colbasiuc, Alexandr Proțenco, Lazari Burd, Vladimir Cobîleanschi, Evgheni Dimitropulo, Victor Boțan, Mihail Beziazîcinîi, Anatoli Morarița, Valeri Volostnîh, Vladimir Crasnov (medaliat cu bronz al campionatului URSS și deținător al Cupei URSS în componența echipei Torpedo Moscova), Victor Șmelenco, etc. Majoritatea dintre aceștia erau absolvenți ai Şcolii de fotbal pentru tineret condusă de celebrul antrenor Gheorghe Mocan și care a activat la Chișinău în perioada anilor 1957-1960.

Echipa a fost condusă de pe banca tehnică de antrenori cunoscuți: Alexandr Sevidov (în anii ’70 – ’80 va deveni campion al URSS cu Dinamo Kiev, iar cu Dinamo Moscova va câștiga campionatul, două Cupe, o Supercupă a URSS și de 2 ori va califica echipa în semifinalele Cupei Cupelor), Vasili Sokolov (dublu campion al URSS în 1952 și 1953 cu Spartak Moscova), Boris Țîbin, Nicolai Glebov (în 1971 va câștiga medaliile de argint cu Ararat Erevan).

Culorile clubului au fost apărate de o serie de jucători de valoare, precum Iuri Corotcov, Valentin Mirgorodski, Evgheni Larin, Nicolai Esin, Mihail Muhortov, Valentin Folomeev, Vladimir Liovkin, Eduard Danilov, Victor Butîlkin, Vladimir Eremeev, Igor Markevici, Victor Korolkov, Vladimir Vostroilov, Nicolai Parșin (triplu campion al URSS în 1952, 1953, 1956, deținător al Cupei URSS din 1950 cu Spartak Moscova), Iuri Sevidov (Feciorul antrenorului Alexandr Sevidov și-a început cariera la Moldova Chișinău. Era considerat unul dintre cei mai talentați atacanți sovitici de la începutul anilor ’60. În componența formației Spartak Moscova a fost campion al URSS în 1962 și câștigător al Cupei URSS în 1963 și 1965), Iuri Zeleniaev, Boris Abramov, Lev Gorșkov, Anatoli Mironov, Dmitri Dubrovski (în 1961 a înscris de 13 ori în campionat, stabilnd recordul de goluri marcate de echipă într-o ediție în Liga superioară), Eduard Șapovalenko, Mihail Afonin, Boris Tatușin (cel mai celebru jucător care a evoluat pentru Moldova Chișinău: campion olimpic și campion al Spartakiadei popoarelor URSS în 1956, de trei ori campion al URSS în 1953, 1956 și 1958 în componența echipei Spartak Moscova), Deziderii Kovaci, Ivan Pînzari, Vladimir Veber, Stepan Varga, Alexandr Șimanovici, etc.

Cel mai bun rezultat Moldova Chișinău l-a obținut în 1962 când a ocupat locul 12 din 22 de participante. Tot în acel an formația din capitala Moldovei a disputat unul dintre cele mai memorabile meciuri din istorie.

Pe data de 31 iulie chișinăuienii au jucat la Leningrad (în prezent – Sank Petersburg) împotriva formației Zenit din localitate. Meciul, la care au fost prezenți circa 70.000 de spectatori, a fost arbitrat de moscovitul Serghei Alimov. Cu 10 minute înainte de final gazdele conduceau cu 3-1, prin golurile marcate de Burcialkin (min, 7), Gusev (min. 60), Dubrovski (cel care un an în urmă evolua la Moldova) (min. 62), respectiv Mironov (min. 11).

Când se părea că soarta partidei a fost deja decisă, iar spectatorii au început să părăsească tribunele, fotbaliștii moldoveni au înscris de trei ori și au obținut victoria cu scorul de 4-3. S-au evidențiat: Gorșkov (min. 81), Burd (min. 89) și Cobîleanschi (min. 90).

Pentru Moldova în acel meci au evoluat: Eduard Șapovalenko, Mihail Afonin, Valeri Colbasiuc, Iuri Zeleniaev, Lazari Burd, Vladimir Țincler, Boris Tatușin, Anatoli Mironov, Lev Gorșkov, Vladimir Cobîleanschi, Ivan Pînzari (Aron Ghirson, 70). Antrenor – Vasili Sokolov.

De menționat că un an mai devreme chișinăuienii au fost aproape de o altă răsturnare de scor celebră. Pe 13 mai 1961, Moldova pierdea la Moscova după prima repriză în fața echipei ȚSKA, antrenată de celebrul Constantin Beskov, cu 0-5. După pauză scorul a devenit 4-5 după ce au înscris Dmitri Dubrovski, Iuri Zeleniaev, Lev Gorșkov și Vladimir Țincler. Spre regret, oaspeții n-au reuși să egaleze, iar gazdele au marcat încă un gol prin Vladimir Fedotov.

În 1964 Moldova Chișinău a ocupat ultimul loc în Categoria A a campionatului URSS și a retrogradat în Grupa a 2-a a Categoriei A (a doua divizie valorică), competiție care la începutul anilor ’70 a primit denumirea de Liga întâi.

În ediția 1966 formația din cpitala Moldovei a purtat denumirea Avântul. Tot în acel an doi jucători de la echipa chișinăuiană (Anatol Teslev și Grigore Ianeț) au devenit campioni europeni printre juniori.

Cel mai reușit sezon al echipei Moldova Chișinău în eșalonul secund al fotbalului sovietic îl consemnăm în 1967, când a ocupat locul 5 din 20 de participante.

De pe banca tehnică formația a fost condusă de Boris Țîbin (1965), Ivan Zolotuhin (1966), Constantin Reazanțev (1967-1968), Vladimir Țincler (1969-1970) și Vasili Sokolov (1971).

Dintre jucătorii reprezentativi să-i menționăm pe Veaceslav Chiricenco, Anatol Teslev, Vladimir Slavinschi, Grigore Ianeț (după ce s-a transferat la Torpedo Moscova a devenit medaliat cu bronz al campionatului URSS și deținător al Cupei URSS, în 1968 a fost inclus în TOP-33 cei mai buni fotbaliști ai URSS și a fost desemnat „Cel mai bun debutant al sezonului”), Wilhelm Pfaifer, Iuri Bîstrițki, Oleg Korotkov, Evgheni Piunovschi, Veaceslav Drîjenco, Nisim Vaserman, Veaceslav Catcov, Igor Nadein, Vladimir Carev, Anatol Borș, Anatoli Rîbac, Iuri Lucașciuc, Igor Bordovskih, Gheorghi Sajin, Nicolai Telencenco, Vladimir Gosperschi, Lev Tarasov, Veaceslav Cuțev, Anatoli Zima, Ion Caras, Victor Stroganov, Victor Sobcovschi, etc.

În perioada anilor 1958-1971, Moldova/Avântul a susținut o serie de meciuri internaționale cu formații din R.F. Germania, Ungaria, Polonia, România, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Siria, Coreea de Nord, Grecia, Vietnam, Brazilia (în 1964, la Chișinău, a găzduit celebra echipă Flamengo Rio de Janeiro), Liban, Irak, Cipru.

Moldova Chișinău a învins naționalele Chinei (2-0) și Etiopiei (4-1) în 1959 și Japoniei (3-2) în 1968. De menționat că selecționata Japoniei în acel an a câștigat medaliile de bronz la Jocurile Olimpice de la Mexico City.

Dar cel mai memorabil meci internațional Moldova l-a disputat pe data de 4 august 1959, când la Chișinău a surclasat-o cu 5-1 (3-0) pe Eintracht Frankfurt. Peste un an echipa germană va juca în cea mai frumoasă finală a Cupei campionilor europeni din istorie pe care o va pierde în fața marelui Real Madrid a lui Alfredo Di Stefano și Ferenc Puskás, 3-7. Zece jucători care au evoluat împotriva spaniolilor în 1960 au jucat și pe Republican: Egon Loy, Friedel Lutz (viitorul vice-campion mondial din 1966), Hermann Höfer, Hans Weilbächer, Dieter Stinka, Richard Kress, Dieter Lindner, Erwin Stein, Alfred Pfaff (campion mondial în 1954) și Erich Meier.

Iată și „11”-le folosit de antrenorul Alexandr Sevidov: Vladimir Vostroilov – Iuri Zeleniaev, Evgheni Larin, Valentin Mirgorodski (căpitan) – Boris Abramov, Nicolai Esin – Valentin Folomeev, Vladimir Țincler, Iuri Corotcov, Vladimir Samsonov, Victor Korolkov.

Golurile au fost marcate de Samsonov – 2, Folomeev, Abramov, Țincler, respectiv Weilbächer.