Legenda fotbalului moldovenesc, Iurii Corotcov ar fi împlinit astăzi 90 de ani. 

Corotcov a fost cel mai popular fotbalist al Moldovei sovietice din anii 50. Era poreclit ”Norocosul”. 

A început să joace fotbal la echipa de copii a Uzinei „Frezer”. A evoluat şi pentru juniori în prima divizie a orașului Moscova. Din 1953 este legitimat la clubul Dinamo Moscova, unde joacă în echipa a treia, care evolua în prima ligă a oraşului. De aici este convocat la o partidă a echipei mari, în Divizia Tineret-Rezerve a primei ligi sovietice, însă nu are deocamdată noroc, fiind lăsat mai departe la echipa a treia.

În 1955, antrenorul „albatroşilor”, Petru Stupakov, îl invită la Chişinău și acceptă oferta. A debutat în primul joc de campionat cu echipa militarilor din Kiev, dar nu s-a evidenţiat prin nimic şi următoarele două meciuri este lăsat pe banca de rezerve, antrenorii preferându-l pe Vladimir Zaharov, care deasemenea nu s-a impus, astfel îi revine din nou oportunitatea lui Corotcov. În al patrulea meci al său  pentru Burevestnik, reuşeşte primele două goluri, marcate echipei din orașul Stupino. În următorul joc  repetă performanța cu o dublă în poarta militarilor din Lvov. Urmează alte două goluri contra marinarilor din Sevastopol şi dinamoviştilor din Tallin. Patru duble în doar 12 meciuri însemna ceva pe atunci.

Tribunele Stadionului Republican nu putea să primească toţi admiratorii echipei. Începând cu 12 august 1955 și până la finele campionatului, Corotcov n-a plecat de pe teren fără să marcheze măcar un gol. În 14 etape la rând a marcat 22 de goluri. Acesta este un record care nu a fost bătut nici în zilele noastre de nici un fotbalist moldovean sau stranier care a evoluat la cluburile din Moldova. Şi dacă Miterev, Rogaciov, Kosse, Cleşcenco sau Gavriliuc nu au reuşit să facă acest lucru până acum, pe viitor va fi şi mai greu de-i demolat recordul.

Cronologia acestui record remarcabil:

1. 12.08.1955,  2 goluri, Burevestnik – Șahtior Mossbas, 6-3,  20.000 spectatori

2. 16.08.1955,  1 gol, Burevestnik – Or. Stupino, 2-2

3. 21.08.1955, 1 gol, Burevestnik -  Pişcevik Odesa, 4-2

4. 28.08.1955, 1 gol, Burevestnik – ODO Lvov, 1-0

5. 01.09.1955, 1 gol, Burevestnik – Spartak Ujgorod, 2-1

6. 06.09.1955, 1 gol, Metallurg Zaporojie – Burevestnik, 1-2

7. 10.09.1955, 1 gol, Locomotiv Kharkov – Burevestnik, 7-2

8. 14.09.1955, 5 goluri, DOF Sevastopol – Burevestnik, 0-6

9. 18.09.1955, 2 goluri, Burevestnik – Metallurg Dnepropetrovsk, 5-3

10. 25.09.1955, 1 gol, Burevestnik – Locomotiv Kharkov, 3-2

11. 02.10.1955, 2 goluri, Daugava Riga – Burevestnik, 1-3

12. 09.10.1955, 1 gol, Dinamo Tallin – Burevestnik, 1-3

13.16.10.1955, 1 gol, Burevestnik – Spartak Kalinin, 3-1. La sfârşitul meciului, echipa părăsea terenul în ovaţiile spectatorilor. A fost învinsă echipa de pe locul secund, astfel se obținea calificarea în liga superioară a fotbalului sovietic.

14. 23.10.1955, 1 gol, Burevestnik – Krasnoye Znamea Ivanovo, 2-1.

Se deosebea prin tehnica sa, protejând bine mingea cu corpul. Era imprevizibil pentru adversari prin gândirea sa pe teren, la prima vedere nelogică, dar care mereu cu efect dorit. Cei mai buni apărători din fosta URSS care au jucat contra lui Corotcov aveau dureri de cap la meciurile cu participarea acestuia. 

Corotcov a marcat aproape tuturor echipelor din liga superioară între anii 1956-1959. Cel mai mult a suferit Spartak Moscova, primind de la Iurie 4 goluri. Câte 3 goluri a înscris echipelor Locomotiv Moscova, Dinamo Kiev şi Dinamo Tbilisi, câte două echipelor Șahtior Donețk, Trudovye Rezervy Leningrad, Torpedo Moscova, SKVO Rostov, Zenit Leningrad și câte unul lui ŢSKA, Dinamo Minsk,  Admiraltiets Leningrad și Krâlia Sovetov Kuibyshev. Au scăpat de atacantul nostru doar Dinamo Moscova şi DO Sverdlovsc (fără meciurile anului 1960 când a evoluat doar în trei jocuri), la care am putea adăuga şi pe Daugava Riga.

A fost pe timpuri cel mai popular fotbalist la Chişinău. În 1955 a jucat şi primul meci din cadrul Cupei URSS pentru clubul din Moldova, la 19 iulie, contra formației Krâlia Sovetov Voronej.

Și cel mai bun portar sovietic al anilor 1955-1970, Lev Iashin a încasat gol de la atacantul formației moldovene. Iurie avea o vorbă pe care o zicea portarilor după ce le marca ”Tașci rabocego” (scoate obiectul muncii din poartă).

În 1955, cei cinci atacanţi ai echipei Burevestnik (pe atunci se juca după sistemul „dublu W”, din care făcea parte şi Corotcov, au înscris în poarta adversarilor 81 de goluri din cele 86 marcate de întreaga echipă. Cu aşa atacanţi, echipa își merita locul în liga superioară. Sufletul acestor atacanţi a fost Iurie Corotcov.

A susţinut la Burevestnik/Moldova un total de 108 partide, marcând 57 de goluri. Deține recordul echipei după golurile marcate într-un singur sezon – 30, în 1955. Acest record a fost reușit apoi de Nikolay Vasiliev, dar el a înscris 30 de goluri în 34 de meciuri în divizia a treia, dar Corotcov le-a marcat în 28 de partide în divizia secundă. În 1955 a marcat câte 1,07 goluri pe meci, un rezultat ce nu l-a mai reușit nimeni în campionatul sovietic.

Este unicul jucător de la Burevestnik până la Zimbru care a marcat 5 goluri într-un singur meci. În sezonul 1955 a reușit 7 duble – record al echipei într-un sezon. În cariera sa de fotbalist la Chişinău, a marcat 10 duble (3 în liga superioară) şi un hat-trick formaţiei Spartak Moscova.

În anul 1960, după ce a mai evoluat şi la echipa din Divizia ”B”, Vierul Chişinău, s-a retras din fotbalul mare.

După ce și-a agăţat ghetele în cui nu şi-a mai legat viaţa cu fotbalul. N-a devenit nici antrenor de copii, nu a lucrat nici cu echipe de seniori, nu a fost nici campion al Moldovei. A avut doar un titlu neoficial – campion al simpatiilor suporterilor.

A fost nominalizat de Revista VIP Magazin printre ”cei mai buni 10 fotbalişti moldoveni din toate timpurile.”

Ne-a părăsit prea devreme. La 29 martie 1990 a fost ucis și până în prezent ucigașul nu a fost descoperit. Dosarul omorului nu este închis nici astăzi. În memoria lui Corotcov, la Chişinău, se desfășoară un turneu de fotbal.

Text: ”110 Legende ale Fotbalului Moldovenesc”, de Valentin Iacovlev