Actul de naștere al echipei de fotbal Burevestnik (= Petrelul) Chișinău a fost semnat la data de 11 aprilie 1950 de către președintele Sovietului central al Asociației sportive benevole a sindicatelor „Burevestnik” Gheorghi Eliseev.

La sfârșitul anului 1949 campioana Moldovei, Burevestnik Bender a câștigat barajul de promovare/retrogradare în campionatul URSS în fața formației Dinamo Chișinău  (1-0 şi 6-3) și în 1950 urma să-și facă debutul pe arena unională. Dar cum putea rămâne capitala fără echipă în campionatul URSS în detrimentul unei formaţii din provincie? În urma unor jocuri de culise a fost luată hotărârea de a înfiinţa o nouă echipă – Burevestnik Chişinău pe baza echipei Burevestnik Bender cu cooptarea celor mai buni jucători de la Dinamo Chişinău şi a cluburilor din Moscova.

Astfel, la echipa nou creată de la Burevestnik Bender au fost invitaţi şapte fotbalişti (Petru Turjinschi, Victor Şcerbacenco, Nicolae Armencea, Dmitri Taşev, Ivan Pogudin, Filip Kuzmin şi Gheorghi Pogorelov; majoritatea dintre aceştia în curând au părăsit echipa din capitală, revenind la Bender), de la Dinamo Chişinău au venit patru jucători (Gheorghe Mocan, Serghei Cornilov, Boris Muravschi şi Otari Alavidze), ceilalți proveneau de la echipe moscovite: Aleksandr Golovkin, Serghei Polevoi, Vasili Komarov, Semion Beliakov, Serghei Strelkov, Vasili Kolesnikov, Vladimir Nadin, Piotr Petrov. Antrenor al echipei a fost numit tot un moscovit, Vasili Epişin.

La 4 mai 1950 Burevestnik Chișinău a disputat primul său meci din istorie. Evenimentul a avut loc pe stadionul din Bender, iar adversara, selecţionata oraşului Tiraspol, a fost surclasată cu 8-0. Primul gol a fost marcat de cel mai experimentat fotbalist de pe gazon, Piotr Petrov (maestru emerit al sportului din URSS, celebru jucător încă din perioada interbelică la Dinamo Minsk, ŢDKA şi Torpedo Moscova cu care în 1945 a câştigat medalia de bronz a campionatului URSS, iar în 1949 a intrat în posesia Cupei URSS).

Primul meci oficial din cadrul campionatului URSS Clasa B (a doua divizie valorică) Burevestnik Chişinău l-a disputat pe 14 mai 1950 la Taşkent în compania formaţiei locale ODO (Okrujnoi dom ofiţerov = Casa ofiţerilor a districtului) şi a pierdut cu scorul de 1-5.

Prima victorie a fost obţinută în etapa următoare. Pe 18 mai 1950 chişinăuienii au învins la Aşhabad echipa Spartak cu 2-0. În clasamentul final al ediţiei 1950, Burevestnik Chişinău a ocupat locul 6 din 14 cu următoarea linie de clasament: 26 meciuri (+11=6–9), golaveraj 41-41, puncte – 28.

Foarte bine s-a prezentat echipa și în cadrul Cupei URSS. După ce a trecut pe rând de Dinamo Petrozavodsk (6-1), Pișcevik Odesa (1-1, după prelungiri; 2-0, la rejucare), Dinamo Stalinabad (în prezent – Dușanbe) (4-0) și VMS (Voenno-morskie silî = Forțele militare maritime) Moscova (3-2), în optimile de finală a cedat în fața viitoarei câștigătoare a trofeului, Spartak Moscova (0-7). La finalul sezonului Burevestnik a disputat meciurile de promovare/retrogradare în campionatul URSS cu campioana Moldovei, Krasnoe Znamea (= Steagul Roșu) Chișinău, și a obținut victoria în ambele partide, 7-2 și 3-1.

În următoarele trei ediții de campionat Burevestnik de fiecare dată a ocupat locuri la mijlocul clasamentului: în 1951 – locul 10 din 18, în 1952 – locul 8 din 18, în 1953 – locul 16 din 27.

Sezonul 1954 a fost cel mai nereușit. Evoluând în seria a 3-a din Clasa B chișinăuienii s-au clasat pe ultimul loc, al 12-lea. În 22 de meciuri au fost obținute 2 victorii și 8 egaluri. Echipa a suferit 12 înfrângeri și avea golaverajul 26-40. Burevestnik a acumulat doar 12 puncte (atunci pentru victorie se acordau 2 puncte), cu 4 mai puține decât ODO Kiev care s-a situat pe locul 11. Paradoxal, dar chișinăuenii foarte bine s-au prezentat în Cupa URSS, repetând performanța din 1950 și ajungând în „optimi”. Ei au trecut de Locomotiva Ungheni (3-2), Krasnaia Zvezda (= Steaua Roșie) Petrozavodsk (2-1, după prelungiri) și ODO Tbilisi (1-0, după prelungiri), după care au fost învinși de ODO Leningrad (în prezent – Sankt-Peterburg) (1-3).

După ce iarăși a câștigat barajul de promovare/retrogradare în campionatul URSS, de această dată în fața echipei Institutului Agricol (1-2, 3-0), în sezonul următor Burevestnik Chișinău a furnizat o mare surpriză – a devenit câștigătoarea Seriei întâi a Clasei B (30 meciuri, +20=6-4, golaveraj 86-46, puncte – 46) și a obținut promovarea în prima divizie valorică a fotbalului sovietic.

Mai mult, chișinăuenii au devenit revelația campionatului URSS din 1956. După tur Burevestnik se situa pe locul trei, la egalitate de puncte cu Spartak Moscova și Torpedo Moscova (formație pe care a surclasat-o cu scorul de 4-1 chiar în deplasare), iar în clasamentul final a ocupat locul 6 din 12 (cel mai bun rezultat din istoria participării formațiilor moldovenești în campionatul unional): 22 meciuri, +9=5-8, golaveraj 38-49, puncte – 23.

Burevestnik a obținut o serie de victorii în fața puternicelor ȚDSA (în prezent – ȚSKA) Moscova (3-1), Șahtior Stalino (în prezent – Donețk) (4-3), Dinamo Tbilisi (2-1) sau Lokomotiv Moscova (2-1). De menționat că în acel an selecționata URSS a devenit campioană olimpică, iar adversari ai chișinăuienilor erau fotbaliști de valoare europeană și mondială, precum Igor Netto, Nikita Simonian, Anatoli Ilin, Alexei Paramonov, Boris Tatușin (toți de la Spartak Moscova), Lev Iașin, Vladimir Kesarev, Boris Kuznețov (tustrei de la Dinamo Moscova), Eduard Strelțov, Valentin Ivanov, Slava Metreveli (tustrei de la Torpedo Moscova), Anatoli Bașașkin, Anatoli Krutikov, Jozef Beța (tustrei de la ȚDSA Mosova), Iuri Voinov, Mihail Koman (ambii de la Dinamo Kiev), Avtandil Gogoberidze, Mihail Meshi (ambii de la Dinamo Tbilisi).

Tot în 1956 Burevestnik a susținut și primele meciuri internaționale. La 3 septembrie pe stadionul Republican din Chișinău a învins formația Energia-Steagul Roșu orașul Stalin (în prezent – Brașov) cu scorul de 3-2, iar la începutul lui noiembrie a întreprins un turneu în România, unde a întâlnit echipele Energia-Steagul Roșu (3-2), selecționata orașului Iași (1-1) și Energia-Flacăra (în prezent – Petrolul) Ploiești (0-0).

Iată și jucătorii care au apărat culorile echipei chișinăuiene în acel sezon: portar – Vladimir Eremeev; fundași – Vladimir Liovkin, Mihail Potapov, Valentin Mirgorodski, Evgheni Jucikov, Victor Șișaev; mijlocași – Victor Butîlkin, Igor Markevici, Lev Șor, Serghei Pavlov; atacanți – Iuri Korotkov, Vitali Vațkevici, Eduard Danilov, Mihail Muhortov, Iuri Bulkin, Valentin Folomeev, Victor Samohin, Anatoli Goloșciapov, Victor Fomin, Vladimir Țincler. Antrenor principal – Piotr Stupacov (înlocuit pe parcursul sezonului cu Victor Maslov), antrenor secund – Serghei Polevoi.

În ediția 1957 Burevesnik a evoluat mai puțin reușit. Formația din capitala Moldovei a ocupat locul 9 din 12 (22 meciuri, +4=10-8, golaveraj 24-36, puncte – 18). Cu toate aceste a reușit două meciuri memorabile: a învins-o în deplasare pe Dinamo Tbilisi cu scorul de 3-0 și a reușit, tot în deplasare, o remiză cu Spartak Moscova, 4-4 (la un moment dat chișinăuienii pierdeau 0-4).

Burevestnik a susținut în acel an și 10 partide internaționale (+6=0-4, golaveraj 22-19) cu formații din România, Brazilia (la Chișinău a întâlnit echipa Bahia Salvador), Ungaria și Belgia (la Antwerpen a surclasat echipa din localitate, campioana en-titre, cu scorul de 6-2).

Trebuie de remarcat și fatul că începând cu anul 1955 și până în 1990 Burevestnik Chișinău (devenită ulterior Moldova, Avântul, Nistru) a devenit practic selecționata RSS Moldovenești, cei mai buni fotbaliști din republică fiind cooptați în rândurile formației din capitală.

În anul 1958 Burevestnik și-a schimbat numele în Moldova, deoarece a trecut sub tutela nou createi Asociații sportive benevole „Moldova”.