Marți, cu Valentin Iacovlev

În 1950 pe arena unională a fotbalului sovietic a apărut o echipă nouă: Burevestnik Chișinău. Clubul nou fondat a jucat în acel an în divizia secundă a fotbalului sovietic.  

În perioada 1946-1949 în campionatul URSS au evoluat alte două formații:  

1946 – Spartac Chișinău  

1947-1949 – Dinamo Chișinău  

Pe timpuri campioana republicilor unionale avea dreptul să lupte pentru accederea în eșalonul II al fotbalului sovietic, jucând un meci de baraj cu echipa ce reprezenta republica în campionatul URSS.  

Așa cum RSSM era reprezentată în 1949 de o singură echipă – Dinamo Chișinău a fost nevoită să joace cu campioana Burevestnik Bender, care câștigase cu o superioritate vădită acel campionat. Cele două partide au fost câștigate atât la Bender, cât și la Chișinău de Burevestnik Bender, care urma să evolueze în 1950 în campionatul URSS.  

Însă, oficial, la Bender nu erau condiții pentru disputarea acestor partide. Astfel, echipa a fost transferată la Chișinău, păstrându-și numele – Burevestnik.  

(n.r.: Neoficial, autoritățile au dorit ca echipa care va reprezenta republica pe arena unională să fie din capitală, nu din provincie.)

Menționez că și în alți ani au avut loc meciuri de baraj: în 1950 Burevestnik a învins Krasnoie Znamea Chișinău cu 7-2 și 3-1, păstrîndu-și locul în campionat. În 1951 Burevestnik a învins campioana republicii Krasnaia Zvezda Tiraspol cu 8-0 și 3-2. În 1954, deși Burevestnik a pierdut primul meci în fața echipei Institutului Agricol cu 1-2, în cel de-al doilea a învins cu 3-0.  

În 1955 Burevestnik Chișinău a devenit câștigătoarea ligii a doua valorice a URSS și a promovat în elita fotbalului sovietic.  

Iată ce ascris presa moldovenească despre aceste meciuri (ziarele Sovetskaia Moldavia și Tinerimea Moldovei):

”La 11 aprilie 1950 a apărut ordinul Comitetului Unional de Educație Fizică și Sport din URSS cu privire la fondarea clubului de fotbal Burevestnik Chișinău. Sfatul Central al Asociației Sportive Benevole (Voluntare) ”Burevestnik” nu avea echipă în campionatul URSS și a decis ca formația chișinăueană să apere culorile Asociației în această competiție. În ordin se menționa că “noua formație va fi complectată cu fotbaliști de la echipa Burevestnik Bender, Dinamo Chișinău și cu atragerea celor mai buni fotbaliști ai asociației Burevestnik, care evoluau în campionatul orașului Moscova. Președinte Gh. I. Eliseev.”

Echipa a fost complectată cu jucători în perioada 15-30 aprilie. Doar Serghei Cornilov, Gheorghe Mocanu, Boris Muravschi și Otari Alavidze de la Dinamo Chișinău au fost invitați la Burevestnik. Din Bender au fost trecuți în ofertă trei jucători: Ivan Pohudin, Filip Cuzmin și Dmitri Tașev, ultimul evoluând doar în meciurile de pregătire și amicale, care au fost puține și la nivel local.  

Au mai fost invitați portarul Vladimir Belovodskin din Odesa și juniorul de 18 ani Iurie Mizernîi din Chișinău. De asemnea în echipă a venit de la Moscova Maestru Emerit al Sportului, Piotr Petrov, un jucător cu experiență, care jucase la Torpedo Moscova. Iată numele altor jucători care urmau să apere culorile clubului chișinșuean: portarul Alexandr Golovkin, fundașii Serghei Polevoi și Vasili Komarov, ambii din Moscova, dar Komarov în 1949 evoluase la Dinamo Minsk. Mijlocașii Simion Beleakov (Moscova), atacanții Sergey Strelkov de la Dinamo Moscova, Fiodor Zykov și Vladislav Radzishevski, care au evoluat în 1949 la Dinamo Minsk, Vladimir Hodin, care jucase în 1949 la DO Minsk, Vasile Kolesnicov, Vladimir Malanin (a jucat la Dinamo Moscova).  

Antrenor al formației a fost numit moscovitul Vasili Epishin, care evoluase în anii 30 ai secolului trecut la formațiile Dinamo Leningrad, Dinamo Kiev, Torpedo Moscova, Burevestnik Moscova, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a luptat pe front…  

Administrator – Iacov Țighel, iar medic – Vsevolod Platonov.

Timp pentru pregătire a fost puțin, deoarece la 15 mai urma să înceapă campionatul în divizia secundă. Înainte de startul competiției Burevestnik a efectuat un turneu în Asia Mijlocie unde a jucat primele sale partide.  Debutul a avut loc la 14 mai, la Tașkent, unde a întâlnit formația gazdă DO (Casa Ofițerilor) din localitate. Gazdele au avut superioritate la toate capitolele, învingând cu 5-1. Primul gol al echipei noastre l-a înscris Piotr Petrov, despre care veteranii fotbalului moldovenesc Serghei Cornilov și Gheorghe Mocanu spuneau ca este unul dintre cei mai buni atacanți alături de care au jucat. Pe stadionul din capitala Uzbekistanului au întrat: Vladimir Belovodski – Vasili Komarov, Boris Muravschi, Serghei Polevoi – Serghei Cornilov, Simion Beleakov – Vasile Kolesnikov, Vladimir Hodin, Piotr Petrov, Serghei Strelkov…

La 18 mai Burevestnik reușește prima victorie, 2-0 la Așhabad, contra formației locale Spartak. În minutul 20 Kolesnikov deschide scorul, apoi Petrov închide tabela de marcaj.  

La 22 mai arbitrul Gh. Sorvin din Tașkent a înregistrat la Stalinabad scorul de 2-2 în disputa Bolshevik Stalinabad – Burevestnik Chișinău. Iarăși în debut de meci Colesnicov deschide scorul (min 5), iar Vladimir Hodin este autorul golului cu numărul doi.  

La egalitate 3-3 s-a terminat și următorul meci din orașul Frunze, cu Trudovîe Rezervî din localitate. Vladimir Hodin a marcat două goluri, iar Piotr Petrov unul.  

În ultimul meci din turneul asiatic ”moldovenii” au jucat la Alma Ata, cu Dinamo, echipa basarabeanului Arcadie Hofman, care era la moment jucător-antrenor la echipa cazahă. Gazdele au învins greu cu 3-2, golurile formației noastre fiind semnate de Boris Muravschi în minutul 31 și Piotr Petrov în min. 83.  

În primele cinci meciuri Burevestnik a acumulat patru puncte și se clasa la mijlocul clasamentului.  

Au urmat trei meciuri acasă, unde chișinăuenii au luat cinci puncte.

La 9 iunie a fost învinsă echipa Krasnaia Znamea Ivanovo cu 2-1 (au marcat Kolesnicov în minutul 28 și Serghei Strelkov în minutul 86).  

Peste patru zile, Burevestnik a cedat un punct celor de la Dzerjunets Celiabinsk, scor 2-2. Reușitele le-au trecut în cont Vladimir Hodin în min. 42 și Piotr Petrov, din penalty.  

La 17 iunie portarul Belovodski a jucat contra fostei sale echipe Pișcevik Odesa. Chiar dacă a încasat două goluri victoria a revenit moldovenilor cu 3-2. S-au evidențiat Vladimir Hodin (min. 25), Piotr Petrov (min.30). Autorul unui gol nu este cunoscut. A condus partida arbitrul Nikolay Balakin din Kiev.  

Din cele 26 de meciuri Burevestnik a câștigat 11.  

La 26 iunie, la Tallin, a reușit un 2-1 cu formația Kalev. Toate golurile au fost înscrise de jucătorii de la Burevestnik. Petrov și Hodin au marcat în poarta adversă, iar Serghei Cornilov a trimis în propria poartă.

Următoarea victorie a fost cu Torpedo Gorki – 3-0. Vladimir Hodin a deschis scorul în min. 7, apoi l-a dublat în min 33. Serghei Strelkov a pus punctul pe i în minutul 89.  

Începând cu 30 iulie la Chișinău au venit formațiile din Asia Mijlocie. Patru victorii și un egal – iată rezultatul acestei serii.  

La început au învins Bolshevik Stalinabad 3-0 prin golurile lui Serghei Polevoi, Piotr Petrov și Vasili Kolesnicov. Trei goluri au marcat și celor din capitala Kirghiziei, rezultat final 3-1, după ce în primele 45 de minute fotbaliștii noștri nu au reușit să perforeze poarta adversă. În minutul 51 Petrov deschide scorul. Peste 15 minute Hodin face 2-0, iar spre final de meci serghei Strelkov înscrie pentru 3-1.  

La 2 august a urmat partida cu una din liderele campionatului, DO Tașkent. Arbitrul întâlnirii A. Balașov din Moscova a fluierat finalul meciului când scorul era egal 1-1. Spartak Așhabad a fost învinsă cu 4-1 (goluri - Serghei Cornilov, Serghei Strelkov – 2 și Vladimir Hodin).  

Spre finalul campionatului Burevestnik a învins Kalev Tallin cu 2-1 (Serghei Strelkov și un autogol al oaspeților) și în ultima etapă, la 24 septembrie, la Petrozavodsk, în fața chișinăuenilor au îngenunchiat feroviarii din localitate, scor 0-1, autorul golului – Vladimir Hodin.

La final ne-am clasat pe locul 6 (divizia a doua valorică), unul onorabil, la debutul echipelor moldovenești în campionatele URSS.  

Iată jucătorii care au evoluat în 1950, data nașterii (decesului) numărul de jocuri și goluri marcate.  

(Sursa: Arhiva de Stat a Federației Ruse, fondul 7576, inventarul 13, dosarul 61. Datele despre deces sunt trecute de autor).

Care este soarta primilor jucători ai echipei Burevestnk. Cu părere de rău la moment nici unul nu mai este în viață. Nu se cunoaște la toți anul decesului, deoarece soarta i-a aruncat pe imensul teritoriu sovetic, de la Brest la Vladivostok. Istoricii fotbalului nu au găsit date despre unii. Nu se cunoaște nimic despre Vasili Kolesnikov, care a avut o evoluție destul de bună. În 21 de partide jucate a înscris de șase ori, al patrulea rezultat din echipă. Nu se știe de unde a venit și unde a plecat după evoluția sa la Chișinău. În 1962 la Nistru Bender a evoluat V. Kolesnikov, posibil să fi fost el ???  

Otari Alavidze a venit din Tbilisi la Chișinău, unde și-a exercitat serviciul militar. A jucat la Dinamo, apoi la Burevestnik. S-a căsătorit cu o moldoveancă, dar până la urmă a plecat în Georgia unde a lucrat mai întâi ca antrenor. A început a arbitra pe când era încă la Chișinău. A dat fotbalului moldovenesc peste 15 ani din viață. A jucat și antrenat echipele Institutului Agricol, Locomotiva Chișinău, iar în 1962, 1964 – Nistru Bender. A fost antrenorul selecționatei de juniori a RSSM la competițiile unionale. În 1958, cu ocazia a 60 de ani a fotbalului sovietic, a fost decorat de forul moldovenesc de fotbal  cu o distincție specială.

De cîteva ori a revenit la Chișinău ca arbitru. În 1964 a fost asistent la meciurile Volga Gorky – Moldova Chișinău 1-0, Moldova – Shinnik  Yaroslav 0-0. În 1965 Moldova Chișinău – Zarya Lugansk 2-1. În 1974 a arbitrat meciul Zarea Lugansk – Nistru Chişinău 1-1. În 2010, la meciul veteranilor Georgiei și Moldovei pe stadionul Dinamo, fanii georgieni care au făcut deplasarea la Chișinău mi-au zis că în ultimii ani Otari a lucrat ca director la stadionul Lokomotiv din Tbilisi și a decedat la începutul anilor 2000.  

Serghei Cornilov a mai evoluat la Burevestnik până în 1954, apoi a jucat în campionatul RSSM la Spartac Chișinău. Din 1957 este antrenor la Școala Republicană de Fotbal, apoi a antrenat prima echipă a republicii, ”Moldova” Chișinău. Maestru al Sportului, Antrenor Emerit al Moldovei. Ordinul Meritul Civic sunt rezultatele activității lui. Peste 20 de ani a antrenat copii și juniorii la școla de fotbal Nistru Chișinău.

Boris Muravski a venit în Moldova din regiunea Donețk, Ukraina. În amintirile lui Serghei Cornilov era cel mai bun fundaş al echipei Dinamo Chişinău din anii 47-50. Doar după venirea lui Vasile Komarov, a rămas pe planul doi în formaţie, dar a continuat să joace fiind o piesă de bază în defensiva chişinăueană. A jucat la Dinamo Chişinău timp de trei sezoane (1947-1949). În 1953 se retrage din fotbal.

Gheorghe Mocanu a evoluat la Burevestnik până în 1953. Apoi a continuat să joace în campionatul Republicii la Steagul Roșu Chișinău. A antrenat echipa Institutului Pedagogic Ion Creangă. Din 1957 este angajat ca antrenor la ȘRF. După închiderea școlii a lucrat la Nistru Bender, Moldova Chișinău. Din 1964, cu o mică întrerupere, a antrenat Politehnica Chișinău pînă în 1989. A devenit cu această formație campion al Chișinăului și al republicii.

Filip Cuzmin s-a întors la Bender unde a jucat cu Burevestnik din localitate șase finale ale cupei RSSM, trei dintre ele câștigate. De trei ori a devenit campion al Moldovei, de trei ori a luat argintul și o dată medalia de bronz a campionatului republicii. În 1960 a evoluat din nou în campionatul URSS pentru Nistru Bender, unde a marcat și 4 goluri. În 1961-1962 a jucat la Moldavkabel Bender, echipă cu care a mai câștigat două cupe ale Moldovei și o medalie de bronz, după care și-a agățat ghetele în cui.

Ivan Pogudin (Pohudin) a revenit și el la Bender în 1951, unde a luat bronzul campionatului RSSM și a jucat finala Cupei, când Burevestnik a cedat echipei Steagul Roșu Chișinău cu 1-2. După aceasta a plecat la echipa din Tyumen.

Dmitri Tașev a fost cel de-al treelea jucător din Bender care a fost în lotul echipei Burevestnik. El a evoluat doar în patru partide amicale. Se întoarce la Bender unde a terminat campionatul RSSM la Burevestnik din localitate, fiind medaliat cu argint.  

În următorii opt ani a evoluat doar la Bender, trecîndu-și în cont trei titluri de campion al RSSM (1952, 1955 și 1958 cu Moldavkabel. A mai câștigat de trei ori argintul campionatului Moldovei și o dată bronzul. De trei ori a intrat cu echipa în posesia Cupei RSSM, jucând și două finale (1951, 1954).

Alexandr Golovkin a mai evoluat în 1951 la Krasnoie Znamea Ivanovo, unde și-a încheiat cariera. A antrenat Tractor Dneprodzerzhinsk, Trud Maikop.

Vladimir Belovodski s-a întors la Odesa unde a evoluat la echipa Casei Ofițerilor. Acolo și-a încheiat cariera de jucător.

Serghei Polevoi a continuat să joace la Chișinău până în 1954, când a suferit o accidentare care i-a curmat cariera. În perioada 1954 -1957 a fost antrenor secund la Burevestnik Chișinău. Se reîntoarce la Moscova. A mai antrenat Trud Gluhovo (Noghinsk). Din 1963 a activat la secția de fotbal a sindicatelor din URSS. Din 1971 devine șeful acestei secții. Este ales președinte al Federației de fotbal a RSSFR. Din 1993 a ocupat postul de secretar al Uniunii fotbaliștilor veterani din Russia.

Vasile Komarov și-a încheiat activitatea fotbalistică în 1955 la Burevestnik Chișinău unde a evoluat 6 ani. Când stătea la Chișinău, pe timp de iarnă pleca la Moscova unde juca hochei și bendy (hochei cu mingea). A fost de două ori medaliat cu aur în campionatul URSS și a orașului Moscova la hochei și bendy. La hochei a luat de două ori argintul și de două ori bronzul cu Dinamo Moscova. La bendy este campion și deținător al Cupei URSS cu aceeași formație. De asemenea este premiant al campionatelor orașului Moscova. De trei ori a luat Cupa orașului cu Dinamo. După plecarea de la Chișinău a mai jucat bendy la Burevestnik Moscova în campionatul URSS până în 1957. A lucrat ca antrenor la echipele de fotbal și hochei Krylia Sovetov Moscova și la clubul Sportiv Soiuz.

Simion Beleakov și-a încheiat cariera de fotbalist în 1953, la Burevestnik Moscova.

Piotr Petrov a agățat ghetele în cui după terminarea campionatului, în 1950. A antrenat echipele de club care evoluau în campionatul orașului Moscova.

Serghei Strelkov pleacă în 1955 la Celeabinsk, unde a jucat pentru formația locală Avangard, apoi antrenează echipele din acest oraș.

Vladimir Hodin încheie evoluția la Chișinău în 1953. În 1954 a jucat la Spartak Minsk. Ca și Komarov a jucat hochei, dar în campionatul Belarusului. Devine arbitru. A fost unul dintre cei mai buni arbitri din URSS. A arbitrat finala Cupei URSS din 1962. De trei ori a fost desemnat printre cei mai buni arbitri ai URSS. A condus peste 100 meciuri în Liga Superioară a fotbalului sovietic. De câteva ori a arbitrat şi pe stadionul din Chişinău, unde de fiecare dată când venea îşi amintea că cei mai buni ani ai săi ca fotbalist i-a avut la Burevestnik. La 24 septembrie 1962 a arbitrat la Erevan meciul Spartak Erevan – Moldova Chișinău. La 18 noiembrie 1963 pe stadionul Republican din Chișinău, a condus partida Moldova – CSKA Moscova, terminată nedecis 0-0. În 1970 a arbitrat meciul Karpaty Lvov – Moldova Chişinău 1-0 în divizia secundă a fotbalului sovietic.

Fiodor Zykov a mai evoluat la Torpedo Vladimir și Iskra Frunze până în 1954.

Iurie Mizernîi, un produs al fotbalului din Moldova a mai jucat în campionatul RSSM la Spartac Chișinău, Locomotiva Chișinău, iar în 1959 cu echipa NIISSV Chișinău devine campion al Moldovei. A decedat în 1960 la doar 28 de ani.

Fratele său mai mic, Dmitri a devenit un fotbalist cunoscut, evoluând la Odesa și Shahtar Donețk.

Vadim (Vladislav) Radzișevski în anii următori a jucat la Spartak Vilnius, Dinamo Minsk, Pișcevik Minsk. Uneori apărea pe terenul de hochei. A și antrenat echipe de hochei. A fost și arbitru tușier în prima divizie sovietică. A antrenat Urojai Minsk, Lokomotiva Gomel, Neman Grodno, Spartak Moghiliov, Bug Brest.

Vladimir Malanin în anii următori a mai evoluat la Trudovîe Rezervî Frunze și Petrozavodsk.