Burevestnik Bender a fost una dintre cele mai bune echipe din Moldova de la sfârșitul anilor ’40 – anii ’50. În cei 10 ani de existență a obținut 7 trofee republicane (3 titluri de campioană, 3 Cupe ale RSSM și o Cupă de iarnă) și unul unional (Cupa Asociației Burevestnik).  

Aceste succese în mare măsură se datorează faptului că din echipă făceau parte fotbaliști care aveau experiența evoluției în campionatul României din perioada interbelică (portarul Anatol Delibalt, fundașul Nicolae Armencea, atacanții Petru Turjinschi și Alexei Hodorovschi), precum și tinerele talente care au apărut imediat după război (fundașul Dmitri Tașev sau Gheorghe Pogorelov).

Burevestnik (în traducere din limba rusă – petrel) a fost înființată în vara anului 1948, iar primul meci l-a disputat pe 26 august, în compania formației ucrainene Sudostroitel Nikolaev (echipă care evolua în campionatul URSS). Cu toate că a fost o partidă amicală, merită menționat scorul, 4-0. După cum scria presa locală, foarte bine s-au prezentat Pogorelov, Kuzmin și Turjinschi.

Apropo, mulți consideră greșit că Burevestnik a fost o organizație studențească. Apărută în 1936, această asociație sportivă benevolă a întrunit inițial lucrătorii din comerț, iar din 1957 în această organizație au fost incluși și reprezentanții din domeniul învățământului. Abia de la începutul anilor ’70 a devenit o asociație exclusiv studențească.

Astfel, Burevestnik Bender era ”sposorizată” de departamentul orășenesc al comerțului în frunte cu directorul Grigore Kosenko.  

Deja pe 19 septembrie 1948 formația a obținut primul trofeu din istorie – Cupa orașului, obținând dreptul să evolueze în Cupa RSS Moldovenești. În această competiție Burevestnik a ajuns în finală, dar a cedat cu 1-2 în fața echipei Casa ofițerilor Bălți, cu toate că a condus cu 1-0. De menționat că la formația din Bender n-a jucat căpitanul și cel mai bun jucător, Petru Turjinschi, care a fost ”încorporat” la Dinamo Chișinău pentru a evolua în campionatul URSS.  

Anul 1949 a devenit unul memorabil pentru Burevestnik Bender. Echipa a devenit campioană a orașului, campioană a republicii și în dubla întâlnire cu Dinamo Chișinău a obținut dreptul să evolueze în campionatul Uniunii Sovietice.

Din lotul campioanei au făcut parte: portarii – Anatoli Delibalt (antrenor-jucător) și Constantin Cuşnir, jucătorii de câmp – Petru Azarenko, Constantin Antoniuk, Nicolae Armencea, Ivan Balduk, Semion Goldinski, Iacob Karamâşev, Nicolai Kloceanov, Filip Kuzmin, Dmitri Kuşnarenko, Gheorghe Pogorelov, Ivan Pogudin, Vasile Safronov, Nicolai Stasiunas, Dmitri Taşev, Petru Turjinschi (căpitanul echipei), Alexei Hodorovschi, Mihail Şişkin și Victor Şcerbacenko.

În anul 1950 Burevestnik Bender urma să reprezinte Moldova în campionatul URSS. Dar cum putea rămâne capitala fără echipă în competiţia unională în detrimentul unei formaţii din provincie? În urma unor jocuri de culise a fost luată hotărârea de a înfiinţa o nouă formaţie – Burevestnik Chişinău pe baza echipei Burevestnik Bender cu cooptarea celor mai buni jucători de la Dinamo Chişinău şi a cluburilor din Moscova.

Majoritatea fotbaliștilor din Bender au refuzat să se mute la Chișinău, astfel, Burevestnik și-a continuat activitatea în competițiile republicane.

În următorii doi ani formația din orașul de pe Nistru n-a reușit să obțină titlul de campioană (încheind competiția pe locul doi, în 1950, și trei, în 1951), dar a câștigat în premieră Cupa RSSM în 1950 (în 1951 a fost finalistă) și Cupa URSS a ASB Burevestnik în 1951.

Astfel, Burevestnik Bender a devenit prima echipă din Moldova care a obținut un trofeu unional. Etapa finală a Cupei URSS a ASB Burevestnik a reunit la Chișinău șase cele mai bune formații ale asociației. Reprezentanții Moldovei au acumulat 10 puncte din tot atâtea posibile, învingând cu scorul de 3-0 echipele din Harkov, Rostov pe Don și Lvov, cu 2-1 formația din Moscova și cu un neverosimil 11-0 echipa din Stavropol. Pe locul secund s-a clasat Moscova (7 puncte), iar pe poziția a treia a încheiat competiția echipa din Harkov (6 puncte).

Din componența învingătoarei au făcut parte: portarul – Constantin Cuşnir, jucătorii de câmp – Petru Azarenko, Constantin Antoniuk, Nicolae Armencea, Semion Goldinski, Iacob Karamâşev, Filip Kuzmin, Dmitri Kuşnarenko, Grigore Pascari, Gheorghe Pogorelov, Nicolai Stasiunas, Dmitri Taşev, Petru Turjinschi (căpitan), Alexei Hodorovschi, Mihail Şişkin, Veniamin Ștein și Victor Şcerbacenko. Antrenor – Anatoli Delibalt.

În 1952, Burevestnik a realizat ”eventul”, câștigând atât campionatul, cât și Cupa Moldovei (în finală a fost surclasată echipa Krasnoe Znamea Chișinău cu scorul de 6-1). Tot în acel an formația pentru a doua oară a jucat în Cupa URSS (debutul s-a produs în 1950).

Cel de-al treilea titlu de campioană Burevestnik Bender l-a obținut în 1955 după o luptă strânsă cu formația Institutului Agricol din Chișinău, o nouă forță în fotbalul moldovenesc din anii ’50. Campioni au devenit: portarul – Constantin Cuşnir, jucătorii de câmp – Leonid Gașenko, Filip Kuzmin, Vladimir Kuzmiciov, Dmitri Kuşnarenko, Vasili Perov, Gheorghe Pogorelov, Boris Sidorov, Nicolai Semenidis, Nicolai Sokolov, Dmitri Taşev, Ilarion Tkaciov, Petru Turjinschi (căpitan) și Mihail Şişkin. Antrenor – Anatoli Delibalt.

În 1956, formația din Bender a câștigat pentru a treia oară Cupa Moldovei și a stabilit un record greu de egalat, disputând a 7-a (!) finală consecutivă.  

De această dată echipa era condusă de pe banca tehnică de Petru Zemskov, iar din lot au făcut parte: portarul – Alexandr Abakumov, jucătorii de câmp – Leonid Gașenko (căpitan), Filip Kuzmin, Dmitri Kuşnarenko, Vasili Perov, Gheorghe Pogorelov, Nicolai Sokolov, Dmitri Taşev, Ilarion Tkaciov, Petru Turjinschi și Ilia Fiodorov.

Ca și în cazul formației Spartak Chișinău, la sfârșitul anului 1957 Burevestnik Bender și-a încetat existența. Majoritatea fotbaliștilor s-au transferat la nou creata echipă Moldavkabel, care a continuat tradiițiile fotbalistice ale orașului de pe malul Nistrului.