Una dintre cele mai mari surprize din istoria Cupei RSS Moldovenești (RSSM) a furnizat-o formația Luci Soroca, în sezonul 1984. Este și singurul trofeu din vitrina clubului. Cu doi ani în urmă predecesoarea ei, Volna Soroca, a câștigat medaliile de argint ale campionatului republican.

Formațiile din Soroca au evoluat în campionatul RSSM chiar de la prima ediție, cea din anul 1945. La început a fost Dinamo, au urmat Burevestnik, Elektrobîtprobor, Metallist (echipa uzinei de articole metalice). În anul 1977 în Grupa a II-a (a doua divizie valorică a campionatului RSSM) și-a făcut debutul formația Volna (=Valul), inițiatorul creării căreia a fost Mihail Purici, directorul trestului de alimentație publică din Soroca.

Începutul a fost anevoios. În primii doi ani echipa a ocupat de fiecare dată locul 8 din 9 participante, întrecând doar pe Stroitel Râbița, respectiv Struguraș Hirișeni, Telenești. Dar în 1979 Volna a încheiat Seria a II-a a Grupei a II-a pe locul 3 (a fost întrecută de Kolos Pelinia, Râșcani și Speranța Drochia) și a obținut promovarea în eșalonul de elită al fotbalului moldovenesc care și-a mărit în ediția 1980 numărul de competitoare de la 13 la 19.

În primul an de activitate în Grupa I, formația din Soroca a ocupat poziția a 12-a, iar în 1981 s-a clasat deja pe locul 5. Cea mai mare performanță din istoria participării în campionatul Moldovei Volna a obținut-o în sezonul 1982, când a câștigat medaliile de argint.

După primele trei meciuri disputate nimeni nici nu-și putea închipui un asemenea deznodământ. Volna a acumulat un singur punct din 6 posibile. La cârma echipei a fost instalat Vladimir Cazițîn, secundat de Oleg Cebotari. Au urmat trei victorii la rând. Pe 18 aprilie pe teren propriu a fost surclasată Dinamo Chișinău cu scorul de 4-1 (golurile gazdelor le-au marcat Tcacenco, Burlac, Garștea și Proțiuc). Apoi în deplasare a fost învinsă Textilșcik Tiraspol, 1-0, prin reușita lui Mîțu, iar pe 2 mai acasă a fost întrecută una din liderele campionatului, Vilia Briceni, 2-0, datorită golurilor marcate de Cușpela și Tcacenco. În ultimele două partide erou a fost portarul Serghei Vorobiov.

După ce a suferit înfrângere în meciul cu Kolos Râșcani, 0-1, a urmat cea mai categorică victorie a sorocenilor din acea ediție de campionat, 7-2, cu Maiak Chirsova. În etapa următoare Volna a învins cu 3-2 echipa Avangard Lazovsc, lidera campionatului la acel moment, care până atunci n-a suferit nicio înfrângere.

Seria de victorii a continuat: 1-0 cu Energetic Dubăsari, 2-0 cu Ciaika Bender, 1-0 în derby-ul orașului cu Avangard și 1-0 cu Urojai Edineț. Singurul gol din meciul cu Urojai a fost marcat de cel mai bun atacant al echipei, Anatoli Tcacenco, fost jucător la Himik Grodno, Volga Gorkii (pentru care a evoluat în campionatul URSS) și... la echipa din Edineț, cu care a câștigat Cupa URSS „Zolotoi Kolos” în 1977.

După părerea antrenorului Vladimir Cazițîn cel mai greu s-a dovedit a fi derby-ul cu Avangard în care unicul gol a fost marcat de mijlocașul Fiodor Cușpela în minutul 30, iar cea mai dramatică partidă a fost cu Speranța Drochia, în care fotbaliștii de la Volna pierzând practic tot meciul cu 0-1, spre final au reușit să obțină victoria cu 2-1.

După meciurile din tur formația din Soroca se afla deja în fruntea clasamentului. Această situație s-a menținut până aproape de finalul campionatului. Totuși, Volna a încheiat competiția doar pe locul doi (32 meciuri, +21=4-7, golaveraj 56-29, puncte – 46), fiind întrecută de marea favorită Grănicerul Glodeni care a acumulat cu 4 puncte mai mult. A completat podiumul de premiere Avtomobilist Bălți (43 p.).

Răspunzând la întrebarea ce a împiedicat formația să obțină locul întâi Vladimir Cazițîn a spus: „Fotbaliștii soroceni au încheiat turul foarte reușit – echipa s-a situat pe primul loc. Am înțeles că dispunem de forțe pentru a obține noi succese. Și am reușit să dovedim aceasta prin fapte. Am evoluat stabil până aproape de sfârșitul returului. Dar au avut loc și unele greșeli, neajunsuri, care, spre regret, s-au manifestat în ultimele meciuri. În primul rând, nu erau completate verigile de legătură ale echipei. După tur, în legătură cu starea sănătății, a plecat din echipă mijlocașul experimentat Mihail Roșu. În al doilea rând, noi încă n-am obținut coeziunea echipei. Aceasta s-a simțit mai ales atunci, când în meci se încadrau fotbaliștii de rezervă. De regulă, în echipă joacă numai doi atacanți, dar trebuie să fie patru. Plus la aceasta, la sfârșitul returului, prevăzut de calendarul campionatului, de șase ori la rând am evoluat în deplasare. În al treilea rând, opt dintre cei mai buni jucători ai echipei Volna fuseseră incluși în componența selecționatei republicii ASB „Kolhoznikul” și s-au întors de la competiții obosiți. Cu toate acestea eu dau echipei aprecierea „foarte bine”. Fiecare sportiv a făcut tot ce a putut. Și pe teren propriu, și în deplasare fotbaliștii țineau sus cinstea orașului și raionului nostru”.

La 29 noiembrie 1982 pe stadionul orășenesc din Soroca a avut loc un meci amical dintre Volna și echipa de veterani a formației Nistru Chișinău, încheiat cu victoria gazdelor, 3-2. După întâlnire a avut loc festivitatea de premiere a medaliaților cu argint a campionatului republican.

Iată și numele laureaților: portari – Serghei Vorobiov, Iuri Zolotariov; fundași – Valentin Garștea, Vladimir Vusatîi, Piotr Capețchi (căpitanul echipei), Igor Conovali, Mihail Lungu, Nicolai Sochircă, Nicolai Serjantov; mijlocași – Fiodor Cușpela, Vladimir Anopriev, Nicolai Mutruc, Alexandr Proțiuc, Mihail Roșu; atacanți – Anatoli Tcacenco, Alexandru Burlac, Pavel Berezin, Vasile Mîțu. Antrenor principal – Vladimir Cazițîn, antrenor secund – Oleg Cebotari. Șeful echipei – Mihail Purici.

La începutul anului 1983 a avut loc fuziunea dintre cele două formații din Soroca Volna și Avangard, iar noua denumire a echipei a devenit Luci (=Raza). Avangard era formația Uzinei de echipamente tehnologice (director – Iuri Timoșenco). A început să evolueze în campionatul Moldovei în 1979, iar peste doi ani a obținut promovarea în prima divizie valorică. În 1982 a încheiat campionatul pe locul 15 (32 meciuri, +6=7-19, golaveraj 30-64, puncte – 19).

În 1983 Luci s-a clasat pe locul 7. Și cu toate că în 1984 a mai coborât câteva trepte în clasament (locul 13 din 16), formația din Soroca a devenit câștigătoarea Cupei Moldovei.

Luci a început competiția din faza optimilor de finală, întrecând pe teren propriu la 3 martie 1984 pe Kolos Râșcani cu scorul de 3-2. La pauză oaspeții câștigau 2-0, iar golurile gazdelor au fost marcate de debutanții Mandric, Zabrian și Boico. În „sferturi” a fost învinsă medaliata cu bronz din sezonul precedent Vilia Briceni. De această dată sorocenii pierdeau cu 1-4, dar au câștigat în final cu 5-4. În penultimul act al competiției Luci a trecut de Avtomobilist Bălți cu scorul de 2-1.

Finala a avut loc pe 9 mai 1984, la Chișinău, și a opus formațiile Textilșcik și Luci. Marea favorită era considerată echipa din Tiraspol. Cu toate acestea victoria a fost de partea sorocenilor, 2-0. Scorul a fost deschis chiar în primul minut de joc de Pavel Berezin. În minutul 53 golgheterul echipei, Anatoli Tcacenco, a dublat avantajul.

De menționat că toate echipele de care a trecut Luci în acea ediție de Cupă în clasamentul final al campionatului RSSM-1984 au ocupat locuri superioare sorocenilor: Kolos Râșcani – locul 2, Vilia Briceni – locul 3, Textilșcik Tiraspol – locul 9, Avtomobilist Bălți – locul 11.

Iată și jucătorii care au adus prețioul trofeu la Soroca: portar – Iuri Zolotariov; fundași – Piotr Capețchi (căpitanul echipei), Vladimir Vusatîi, Igor Conovali, Nicolai Sochircă, Veaceslav Anopriev, Vitali Boico, Vasile Zabrian, Serghei Camenșcic; mijlocași – Fiodor Cușpela, Vladimir Anopriev, Oleg Malic, Oleg Romaniuc, Oleg Vîja; atacanți – Anatoli Tcacenco, Alexandru Burlac, Pavel Berezin, Vasile Mîțu, Mihail Mandric. Antrenor principal – Vladimir Vusatîi.

Campionatul RSSM din 1985 s-a disputat după o formulă nouă. Cele 16 competitoare au fost împărțite în două grupe. Primele două clasate din fiecare grupă se calificau în semifinale (câștigătoarele glupelor jucau cu formația clasată pe locul doi din cealaltă grupă). Învingătoarele din semifinale se calificau în finală, iar învinsele jucau meciul pentru locul trei.

În semifinale s-au calificat Avtomobilist Bălți și Luci Soroca (din seria Nord), Textilșcik Tiraspol și Iskra Râbnița (din seria Sud).

Reprezentantele „sudului” s-au dovedit a fi mai puternice: Textilșcik a învins-o pe Luci (2-1 și 2-0), iar Iskra a trecut de Avtomobilist (1-0 și 1-1).

În meciul pentru medaliile de bronz s-au întâlnit Avtomobilist și Luci. Mai buni s-au dovedit a fi bălțenii care au învins cu scorul de 2-1. Astfel, sorocenii au ratat de puțin ocazia de a urca din nou pe podiumul de premiere al campionatului Moldovei.

Începând cu anul 1989 culorile orașului Soroca în campionatul Moldovei erau apărate de formația Motor („sponsor” al echipei a devenit Uzina hidraulică). Dar rezultatele ei nu s-au ridicat la nivelul predecesoarelor: 1989 – locul 15 în Dvizia 1 (a retrogradat), 1990 – locul 10 în Divizia B, 1991 (primăvara) – locul 9 în Divizia B, 1991 (toamna) – locul 14 în Divizia B.

De remarcat că în anul 1990 pe arena republicană a evoluat încă o echipă din Soroca – Șveinik, formația Fabricii de cusut din localitate, care a jucat în Divizia C (a treia ligă valorică). Începând cu anul 1992 Motor și-a schimbat numele în Tiras, trecând în gestiunea structurilor sportive orășenești.

La prima ediție a campionatului Republicii Moldova sorocenii au ocupat locul 2 în Divizia B. Tiras a acumulat același număr de puncte, 24, ca și campioana, Dumbrava Cojuşna, Străşeni, și a obținut dreptul de a evolua în Divizia A. În eșalonul secund al fotbalului moldovenesc Tiras Soroca a jucat în decurs de patru ani, ocupând, de regulă, locuri în partea a doua a clasamentului. Echipa era antrenată de Valeri Jmuco, iar dintre fotbaliștii cunoscuți să-i numim pe: Oleg Artiuhov, Pavel Bacinin, Andrei Ivanțov, Vladimir Lebedi, Igor Lîsîc, Ruslan Pernai, Igor Răileanu, Marcel Reșitca, Iuri Sinko, Arcadie Sochircă, Vasile Șalovici, Vasile Zabrian.

Din 2002 până în 2004 în Divizia B, Seria Nord a evoluat FC Soroca, antrenată de Victor Parasii. Începând cu anul 2007 formația din Soroca are o evoluție neîntreruptă în campionatul Moldovei, Divizia B. În aceeastă perioadă ea și-a schimbat de câteva ori denumirea: Volna (2007-2009, antrenor – Pavel Bacinin), Dava (2009-2017, antrenor – Vasile Zabrian), CF Soroca (2017-2018), Inter (din 2019, antrenor – Marin Rusu).

Cea mai bună performanți a obțunut-o CF Soroca, care în sezoanele 2017 și 2018 a ocupat locul 2. Pe locul 3 au urcat Dava, în ediția 2010/11, și Inter, în sezonul 2019.

P.S. Aducem sincere mulțumiri lui Pavel BACININ, jucător la formațiile Avangard și Luci Soroca, antrenor la Volna Soroca (2007-2009), pentru informațiile și pozele oferite.