În primăvara – vara anului 1992 s-a disputat prima ediție a campionatului Republicii Moldova. Tiligul Tiraspol, alături de alte patru echipe moldovenești (Zimbru Chișinău, Tighina Bender, Zarea Bălți și Bugeac Comrat) care au evoluat cu un an în urmă în campionatul URSS, a fost inclusă în Superliga, Divizia Națională de astăzi.

Pe lângă aceste formații la competiție au luat parte șase echipe care au jucat în campionatul RSS Moldovenești (Speranța Nisporeni, Constructorul Leova, Cristalul Fălești, Moldova Borosenii Noi, Constructorul Chișinău, Dinamo-Codru Chișinău și nou creata CSS Amocom Chișinău.

Tiligul, care în 1991 a obținut promovarea în Liga Superioară a campionatului URSS și și-a păstrat în mare parte lotul de jucători, era considerată marea favorită la titlu. Principalele adversare ale tiraspolenilor erau considerate echipele care de asemenea au jucat în campionatul Uniunii Sovietice, cu excepția formației din Bălți, care între timp și-a schimbat numele în Olimpia și se afla în plin proces de reorganizare.

Însă chiar primul meci din campionat a demonstrat că viața tiraspolenilor nu va fi atât de ușoară cum se credea. Tiligul a pierdut fără drept de apel în fața lui Dinamo-Codru Chișinău, 0-2. Totuși, treptat „roș-albaștrii” și-au revenit și au încheiat turul pe locul întâi (11 meciuri, +9=1-1, golaveraj 25-6, puncte – 19). Încă un punct tiraspolenii l-au pierdut în meciul din etapa a 8-a cu CSS Amocom, încheiat cu scorul de 1-1.

Principalele urmăritoare au acumulat câte 17 puncte (Bugeac și Zimbru) și 16 puncte (Tighina). Dar cea mai usturătoare înfrângere Tiligul a suferit-o pe 9 mai 1992 în finala Cupei Moldovei pierdută în fața lui Bugeac Comrat cu un neverosimil 0-5.

În acel meci antrenorul tiraspolenilor Piotr Kutuzov (singurul discipol al școlii moldovenești de fotbal care a devenit campion al URSS, în componența echipei Dnepr Dnepropetrovsk, în 1983) a utilizat următorii jucători: Evgheni Ivanov, Alexandr Şulaev, Serghei Dikarev (69’ Oleg Bejenari), Valeri Pogorelov, Igor Iuminov, Serghei Stroenco (căpitan), Eduard Lemeşco, Nicolai Vasiliev (58’ Anatoli Luchiancicov), Serghei Prohorov, Vladimir Kosse, Igor Oprea.

Finalul primei ediții de campionat a fost unul ieșit din comun. În iunie 1992, la Bender, a început faza fierbinte a conflictului armat din Transnistria. Pusă într-o situație extrem de dificilă, conducerea de atunci a FMF a luat o hotărâre fără precedent: în ultimele două etape meciurile care trebuiau să le dispute Tiligul și Tighina au fost omologate cu scorul de 0-0. Tiligul, care urma să joace cu Constructorul Chișinău și cu ultima clasată, Constructorul Leova, a pierdut astfel potențiale puncte importante în lupta pentru titlu.

În aceste condiții, în clasamentul final Tiligul și Zimbru au acumulat câte 35 de puncte. A fost stabilită data „meciului de aur”, cu toate că se anticipa că tiraspolenii nu se pot prezenta la acea partidă.

Dacă în primul campionat Tiligul a pierdut titlul din cauza conflictului armat de pe Nistru, atunci în următoarele ediții, se presupune că patronul echipei, Grigore Corzun ar fi cedat medaliile de aur deliberat. Exemplul cel mai elocvent a avut loc în sezonul 1993/94.

Pe atunci finala Cupei Moldovei se juca înaintea încheierii campionatului. După ce pe 29 mai 1994 Tiligul a învins-o pe Nistru Otaci și a obținut dreptul să evolueze în cupele europene în următoarele două partide din campionat au cedat în fața echipelor care luptau pentru evitarea retrogradării: 6-7 (!), acasă, cu Tighina Bender și 4-5 cu Vilia Briceni. De menționat că până la disputarea acestor meciuri tiraspolenii în cele 25 de partide disputate în campionat au încasat doar 16 goluri. Astfel, în clasamentul final Zimbru a acumulat 52 de puncte, iar Tiligul, cu 3 mai puține. Informația mai amănunțită despre acele evenimente o puteți găsi pe blogul lui Andrei Prodan. 

Dacă titlul de campioană tiraspolenii așa și nu l-au obținut (de șase ori echipa s-a clasat a doua: 1992, 1992/93, 1993/94, 1994/95, 1995/96 şi 1997/98, iar încă de trei ori a ocupat locul 3: 1996/97, 1998/99 și 2000/01), în schimb au devenit abonați ai Cupei Moldovei.

Tiligul a stabilit și câteva recorduri ale acestei competiții: este singura echipă care a jucat 5 finale consecutive (1992-1996) și a câștigat Cupa de trei ori la rând (1993-1995), această ultimă performanță o împarte cu Sheriff Tiraspol, care a învins în perioada 2008-2010.

Primul succes în Cupa Moldovei Tiliugul l-a repurtat în sezonul 1992/93. După ce a trecut pe rând de Moldova Slobozia Mare 5-2 (în deplasre), 9-2 (acasă); Universul Ciuciuleni 8-0 (acasă), 4-0 (în deplasre); Olimpia Bălţi 1-0 (acasă), 2-2 (în deplasre); Nistru Otaci 8-1 (acasă), 1-1 (în deplasare), în finală a jucat cu Dinamo Chișinău.

Tirapolenii au repurtat victoria cu scorul de 1-0, prin autogolul lui Serghei Macari din min. 70. Partida a avut loc la 13 iunie 1993 pe stadionul Republican din Chişinău în prezența a circa 4.000 de spectatori. Iată și „11”-le utilizat de antrenorul Evgheni Şincarenco: Vasile Coşelev, Oleg Bejenari, Alexandr Veriovchin, Valeri Pogorelov, Vladimir Gaidamaşciuc (57’ Anatoli Luchiancicov, 82’ Andrei Râbalco), Serghei Stroenco (căpitan), Eduard Lemeşco, Andrei Stroenco (88’ Denis Lozinschi), Igor Iuminov (46’ Ivan Pasecinic), Vladimir Kosse, Igor Oprea.

Peste un an istoria s-a repetat. Învingând echipele Locomotiva Basarabeasca 0-3 (în deplasre), 5-0 (acasă); Izvoraş Drăsliceni (  ) 4-0 (acasă), 5-2 (în deplasre); Nistru Cioburciu 4-0 (în deplasre), 8-0 (acasă); Zimbru Chişinău 1-1 (în deplasre), 2-0 (acasă), Tiligul joacă în meciul decisiv cu Nistru Otaci, pe care o învinge cu același scor, 1-0.

Singurul gol a fost marcat în prelungiri (min. 94) de Vladimir Kosse din lovitură de la 11 metri. Pe 29 mai 1994 în tribunele stadionului Republican din capitală au fost prezenți circa 5.000 de spectatori.

Pentru învingători au evoluat: Vasile Coşelev, Sergiu Secu, Serghei Kuzneţov, Valeriu Pogorelov, Vladimir Gaidamaşciuc (99’ Vladislav Nemeşkalo), Serghei Stroenco (căpitan), Andrei Stroenco, Anatoli Luchiancicov (63’ Iuri Kuliş), Serghei Belous, Vladimir Kosse, Igor Oprea. Antrenor – Evgheni Şincarenco.

Partida s-a soldat și cu două eliminări în min. 78: Serghei Stroenco pentru lovirea adversarului, respectiv Vladislav Gavriliuc pentru cumul de cartonaşe galbene.

Ultimul succes în Cupă Tiligul l-a repurtat în sezonul 1994/95. Eliminând echipele Locomotiva Basarabeasca 4-1 (în deplasre), 8-2 (acasă); FC Leova 4-1 (în deplasre), 9-1 (acasă); Constructorul-93 Chişinău 4-0 (în deplasre), 2-1 (acasă); MHM-93 Chişinău 0-0 (în deplasre), 3-0 (acasă) tiraspolenii înving în finală Zimbru Chișinău cu același 1-0. Golul este marcat de Andrei Stroenco în min. 82. Partida are loc la 21 mai 1995 pe „Republican” în fața a circa 6.000 de spectatori.

Alexandru Maţiura, antrenorul tiraspolenilor, îi trimite în teren pe: Evgheni Ivanov, Sergiu Secu, Vladimir Dovghii (79’ Alexandru Popovici; 89’ Alexei Crivoi), Valeri Pogorelov, Vladimir Gaidamaşciuc, Serghei Stroenco (căpitan), Andrei Stroenco (86’ Nicolai Mincev), Serghei Parhomenco, Serghei Belous, Vladimir Kosse, Igor Oprea.

În 1996 Tiligul Tiraspol iarăși joacă în finală, dar pierde, 1-2, în fața echipei Constructorul-93 Chișinău, cea care în a doua jumătate a anilor ’90 a spart monopolul binomul Zimbru-Tiligul în campionatul și Cupa Moldovei.

Echipa tiraspoleană are și 8 participări în cupele europene (18 meciuri, 2 victorii, 4 remize, 12 înfrângeri. Golaveraj 13-46). Cea mai bună performanţă a fost înregistrată în sezonul 2001, când Tiligul s-a calificat în turul doi al Cupei UEFA Intertoto. Cea mai categorică victorie: 3-1 cu Cliftonville (Belfast, Irlanda de Nord), în sezonul 2001. Cea mai severă înfrângere: 0-7 cu Neuchâtel Xamax (Neuchâtel, Elveţia), în sezonul 1997-1998. Jucătorul cu cele mai multe prezenţe: Serghei Stroenco – 18. Jucătorii cu cele mai multe goluri marcate: Serghei Covalciuc şi Iurie Priganiuc – câte 2.

În anii 2000 Tiligul a început să cedeze pozițiile obținute anterior. După ce în sezonul 2000/01 tiraspolenii au câștigat medaliile de bronz, în ediția următoare au pierdut barajul de menținele/promovare în Divizia Națională în fața Politehnicii Chișinău, 1-2.

„Exilul” în Divizia A n-a durat mult. În 2003 Tiligul fără mari dificultăți a devenit campioană a eșalonului secund. În clasamentul final „roș-albaștrii” au acumulat 65 puncte, cu 7 mai multe decât Zimbru-2 Chișinău și cu 9 mai multe decât Unisport-Auto Chișinău.

În anul 2004 patronul echipei Grigore Corzun a cedat echipa omului de afaceri Piotr Reih. Peste ceva timp acesta l-a instalat la cârma formației pe Igor Dobrovolski. Astfel, clubul din Tiraspol a devenit primul din cariera de antrenor al celui mai bun produs al fotbalului moldovenesc.

În vara anului 2004 formația și-a schimbat numele în Tiligul-Tiras, titulatură sub care a evoluat în Divizia Națională până când s-a desființat, la încheierea sezonului 2008/09.

În clasamentul all-time al Diviziei Naționale Tiligul-Tiras ocupă locul 6. În cele 17 ediții disputate tiraspolenii au susținut 493 meciuri (+225=126-142, golaveraj 760-502), acumulând 801 puncte.

Jucătorul cu cele mai multe prezențe în DN este Serghei Stroenco – 410 meciuri, în perioada 1992- 2008. Golgheterul formației în DN este Vladimir Kosse – 131 goluri, în perioada 1992-1999.