Andrei Prodan

Ilie Gârleanu este al patrulea fotbalist originar din Basarabia, după Petea Vâlcov, Nicolae Simatoc şi Marius Beraru, care a îmbrăcat tricoul naţionalei României.  

S-a întâmplat pe 19 septembrie 1954, când „tricolorii” au înfruntat la Budapesta vicecampioana mondială, selecţionata Ungariei.  

Partida s-a disputat după două luni şi jumătate de la memorabila finală a Cupei Jules Rimet, în care maghiarii au suferit o înfrângere surprinzătoare în faţa Germaniei Federale (2-3), după ce în decurs de 4 ani (1950-1954) n-au pierdut niciun meci din cele 32 (!) disputate.  

În echipa Ungariei au evoluat nu mai puţin de 8 dintre jucătorii „Aranycsapat” (Echipei de Aur) în frunte cu celebrul Ferenc Puskás. Favoriții au învins cu un categoric 5-1 (3-1). Gârleanu a evoluat în prima repriză, fiind înlocut după pauză de Tudor Paraschiva...

Ilie Gârleanu s-a născut pe 20 iulie 1930, la Rezina, judeţul Orhei. Peste 10 ani, după anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, familia lui s-a refugiat peste Prut.

„Am fugit în 1940, când au venit ruşii. Din Chişinău am ajuns la Craiova, apoi la Sibiu. Tata era factor poştal şi am fugit cu trenul, toată familia, cu vagonul de poştă, în România. Acasă, făceam şcoala pe malul Nistrului, ne uitam pe geam şi vedeam Rusia. Copiii care jucam fotbal aveam un loc al nostru, o insuliţă pe Nistru, iar grănicerii români stăteau pe un mal, cei ruşi pe celălalt şi se uitau la noi când jucam”,  

îşi amintea mai târziu Ilie Gârleanu.

Primii paşi în fotbal i-a făcut la Craiova, în timpul liceului, evoluând în 1943 la echipa locală Sportul Muncitoresc Craiova.  

În Divizia A a campionatului României debutează în sezonul 1946/47, primul după cel de-Al Doilea Război Mondial. Evoluând extremă dreapta Ilie a disputat 16 meciuri şi a marcat 3 goluri.

Ediţia 1947/48 îl găseşte la Şoimii CFR Sibiu cu care peste un an promovează în prima divizie valorică. Începând cu 1951 îşi satisface „serviciul militar” la CSA Iaşi/Câmpulung Moldovenesc, CCA (viitoarea Steaua) Bucureşti şi CA Câmpulung Moldovenesc. Cu CCA obţine titlul de campion în 1952.

După desfiinţarea abuzivă a formaţiei CA Câmpulung Moldovenesc în vara anului 1953, ajunge la Flacăra Ploieşti pe care în acelaşi an (atunci se juca în sistemul primăvara-toamna) o ajută să promoveze în „A”.  

În 1955, Ilie Gârleanu a ajuns la Timişoara, unde erau stabiliţi părinţii lui. Între 1955-1962 evoluează la Ştiinţa (viitoarea Politehnica) Timisoara, urmând şi cursurile facultăţii la Universitatea Politehnică.

Ilie Gărleanu a devenit o adevărată legendă a fotbalului timişorean, făcând parte din „echipa de aur” a studentilor bănăţeni cu care a cucerit o Cupă a României în 1958 (primul trofeu din istoria clubului şi primul din istoria fotbalului timişorean postbelic) şi a obţinut două clasări pe treapta a treia a podiumului de premiere în 1956 şi 1958.

Ediţia 1957/58 a fost cea mai echilibrată din istoria Diviziei A. În clasamentul final, echipele de pe podium (Petrolul Ploieşti, CCA Bucureşti şi Ştiinţa Timişoara) aveau câte 27 de puncte, fiind despărţite de golaveraj, în timp ce alte două formaţii (Progresul Bucureşti şi Jiul Petroşani) au acumulat câte 26 de puncte.

Peste ani, Ilie Gârleanu a povestit reporterilor de la „Pro Sport” şi „Adevărul” cum timişorenii au pierdut titlul de campioni într-un mod uluitor:  

„Înaintea finalei Cupei României, aveam de disputat două restanţe, una la Bucureşti, cu Progresul (care ne era adversară din Cupă zece zile mai târziu), şi una la Braşov. Aveam cu două puncte mai puţin decât primele clasate, Petrolul şi CCA, astfel că o victorie şi un egal ne-ar fi fost de ajuns ca să fim campioni. Am încercat atunci o şmecherie, dar tocmai din acest motiv am ratat titlul. Titus Ozon, centru atacant la Progresul, era foarte bun prieten cu Tavi Brânzei, care era şi el din Bucureşti. Ozon i-a spus lui Tavi: «Băi, hai să aranjăm jocul! Voi să ne bateţi şi să câştigaţi titlul, iar Cupa să ne-o daţi nouă». Am căzut la pace cu Ozon şi eram foarte liniştiţi. Nici nu începe bine jocul, Ozon a ţâşnit pe lângă Tavi Brânzei, gol în primul minut. Trec vreo cinci minute, Oaidă scapă pe extrema dreaptă, iar gol, 2-0. Apoi l-am auzit pe Brânzei cum îi strigă lui Ozon: «Idiotule, escrocule, te distrug!». Aşa că Tavi nu a mai jucat stopper, ci a alergat tot meciul după Ozon să-l plesnească. Am vrut să ieşim la joc, ne-am descoperit, iar în 25 de minute era 3-0 pentru Progresul. La pauză, discutam în cabină despre ce s-a întâmplat. Am vrut să-i batem în a doua repriză, însă eram dezumflaţi şi ne-au mai dat patru. Am pierdut 0-7. La Braşov n-am mai reuşit nimic, eram cu moralul la pământ, am câştigat doar cu 1-0 şi am pierdut titlul la golaveraj”.

Timişorenii s-au răzbunat însă pe Progresul în finala Cupei, învingând cu 1-0, şi reuşind astfel prima mare performanţă din istoria clubului.

Ilie Gârleanu şi-a pus ghetele „în cui” în 1964, după două sezoane petrecute la CFR Timişoara. În total în Divizia A a jucat 156 de meciuri şi a marcat 35 de goluri.

S-a stins din viaţă la Timişoara în august 2016, la vârsta de 86 de ani.