La sfârșitul anilor ’70 – începutul anilor ’80, Rubin Chișinău a fost una dintre cele mai bune formații din capitală. Această echipă de 4 ori a urcat pe podiumul de premiere al campionatului orașului și a stabilit un record greu de egalat: de 6 ori la rând (1978-1983) a câștigat prestigioasa Cupă de iarnă „Chișinăul de seară”.

Rubin era echipa Uzinei de bijuterii din Chișinău (în prezent ea poartă denumirea „Giuvaier”). Întreprinderea a fost înființată în anul 1972, fiind succesoarea Atelierului de confecționare a bijuteriilor din Chișinău (1966-1972). Valentin Sunțov, directorul uzinei, era un împătimit al jocului cu balonul rotund și a creat toate condițiile ca formația întreprinderii să „strălucească” și pe terenurile de fotbal ale orașului (la competițiile republicane Rubin n-a participat). Foarte mult a făcut pentru echipă și Fred Taksir, cel mai faimos și solicitat bijutier-creator din acea perioadă, care îndeplinea funcția de șef al formației.

Primul succes a venit în 1977, când Rubin a ocupat locul 3 în campionatul Chișinăului, fiind întrecut de Vibropribor și Etalon. Iar în 1978 a început șirul de victorii în Cupa de iarnă dotată cu premiile ziarului „Chișinăul de seară”. În finala din acel an s-au calificat Rubin și formația Tehnicumului republican de educație fizică. Deja după prima repriză Rubin câștiga cu scorul de 3-0 (au marcat: Șoihet și Veaceslav Iacovenco – 2 goluri). După pauză adversara a redus din diferență. Spre finalul partidei competitoarele au mai marcat câte un gol (Gheorghe Lanuș pentru Rubin). Scor final, 4-2.

Reprezentanții uzinei de bijuterii au evoluat în următoarea componență: portar – Victor Sobcovschi (antrenor-jucător); fundaşi – Iuri Pavlov, Alexandru Butmalai, Valeri Iacovenco, Alexei Lanuș, Fiodor Burian; mijlocaşi – Alexandr Gorin, care peste ceva timp a devenit cel mai bun arbitru din istoria fotbalului moldovenesc, Pavel Breahnă, Semion Șoihet, Leonid Faerman; atacanţi – Veaceslav Iacovenco, Victor Stroganov, Gheorghe Lanuș. Cel mai buni portar al competiției a fost desemnat Victor Sobcovschi.

La sfârșitul anului Rubin iarăși a câștigat medaliile de bronz ale campionatului orașului, clasându-se în spatele formațiilor Moldovahidromaș și Vibropribor.

În finala turneului „Chișinăul de seară” din 1979 Rubin a întâlnit campioana Chișinăului en-titre, Moldovahidromaș. Singurul gol al întâlnirii a fost marcat de Dorohin în ultimul minut de joc al primei reprize. În comparație cu anul trecut din componența învingătorilor au mai făcut parte portarul Serghei Bostan, fundaşii V. Chirița și Serghei Efimov, mijlocaşii Vasile Cosinov, Serghei Dorohin şi Roman Șeinfeld. Victor Sobcovschi a fost desemnat cel mai bun portar, iar Serghei Dorohin – cel mai bun mijlocaș.

Pentru a accede în finala Cupei de iarnă din 1980, Rubin a trecut pe rând de Viitorul (3-1), Tehnicumului republican de educație fizică (5-3), Vibropribor (2-1) și Institutul Agricol (0-0, 5-4 la lovituri de departajare). În meciul decisiv reprezentanții Uzinei de bijuterii au învins cu 1-0 echipa Institutului Pedagogic. Ca și anul trecut golul a fost marcat de Dorohin (desemnat al doilea an consecutiv cel mai bun mijlocaș al turneului) care a transformat impecabil o lovitură de pedeapsă. În componența Rubinului și-au mai făcut apariția fundașii Igor Zeablicov și Alexandr Șahrai, mijlocașul Iuri Volcov.

În 1980 Rubin a fost foarte aproape de câștigarea medaliilor de aur ale campionatului Chișinăului. În clasamentul final două echipe, Rubin și Moldovahidromaș, au acumulat același număr de puncte – câte 35 (22 meciuri, +17=1-4). Rubin avea golaverajul +35 (73-38), iar Moldovahidromaș +21 (47-26). În „meciul de aur” disputat pe stadionul Dinamo reprezentanții Uzinei de bijuterii au deschis scorul, însă au pierdut meciul cu scorul de 1-3.

În Cupa „Chișinăul de seară”, ediția 1981, Rubin a câștigat una din grupe și a jucat în finală cu Vibropribor. Scor final, 0-0. La loviturile de departajare mai buni s-au dovedit a fi reprezentanții Uzinei de bijuterii, 4-2. Noii fotbaliști care s-au învrednicit de titlul de campioni au fost: portarul Alexandr Zabiaca, fundaşii A. Iacovlev şi Valeri Volostnîh (legendarul căpitan al formației Nistru Chișinău), mijlocaşii Victor Doric, Igor Bordovschih şi S. Popovici, înaintaşii Boris Suraev (desemnat cel mai bun atacant al turneului) şi Iacov Acherman.

Cupa de iarnă a capitalei din 1982 s-a disputat după o nouă formulă. În turneul final se calificau patru formații care jucau fiecare cu fiecare. Evoluând alături de Universitatea, Vibropribor și Dinamo, Rubin a acumulat 5 puncte și a devenit învingătoare. Victor Sobcovschi a fost desemnat cel mai bun portar pentru a cincea oară, după mențiunile din 1974, 1975 (când a evoluat la Dinamo), 1978, 1979 (când a jucat pentru Rubin).

În sezonul 1982 al campionatului Chișinăului reprezentanții Uzinei de bijuterii pentru a patra oară au urcat pe podiumul de premiere, învrednicindu-se de medaliile de bronz. Echipa a acumulat 26 de puncte în 20 de meciuri (+12=2-6, golaveraj 42-34), dar a fost departe de primele două clasate, Vibropribor (34 p.) și Moldovahidromaș (33 p.).

În iarna-primăvara anului 1983 s-a disputat ediția a X-a a turneului dotat cu premiile ziarului „Chișinăul de seară”. Pentru a șasea oară consecutiv câștigătoare a devenit Rubin, care în turneul final a fost mai bună decât Politehnica , Dinamo și Pișcemaș.

Rolul primordial al succeselor obținute de Rubin îi aparțin lui Victor Sobcovschi. El a jucat pe post de portar în campionatul URSS pentru Nistrul Bender, Dinamo Tallinn, Dinamo Leningrad (azi – Sankt-Petersburg), Avangard Ternopol, Moldova Chișinău și Sahalin Iujno-Sahalinsk, în campionatul RSSM pentru Dinamo Chișinău și Nistru Cioburciu. La Rubin îndeplinea funcția de portar, antrenor și administrator al echipei. A intrat în istoria competiției „Chișinăul de seară”, fiind singurul jucător care a câștigat trofeul de 8 ori, în 1974 și 1975 pe când evolua la Dinamo, iar în perioada 1978-1983 pe când juca la Rubin.