În anul 1958 formația Moldavkabel Bender a devenit campioană a RSS Moldovenești și a obținut dreptul să evolueze în campionatul Uniunii Sovietice.

Moldavkabel și-a continuat evoluția în campionatul și Cupa republicii (pe care a și câștigat-o în 1961 și 1962), iar în orașul de pe Nistru a apărut o altă echipă care și-a făcut debutul în Clasa B (a doua divizie valorică) a campionatului URSS.

În 1959 formația a purtat denumirea Lokomotiv, deoarece era patronată de Calea ferată din localitate, iar peste un an a trecut în subordinea Uzinei de conserve M.I. Kalinin (una dintre cele mai bune din Uniunea Sovietică) și și-a schimbat numele în Nistrul.

Conducătorul uzinei era Constantin Novoderiojkin, un excelent organiztor și un împătimit al sportului. Datorită susținerii lui echipa de fotbal a evoluat cu destul succes atât în campionatul URSS cât și în competițiile republicane (de trei ori a fost campioană și de tot atâtea ori a câștigat și Cupa RSSM).

Din 1960 până în 1965 Nistrul a jucat în campionatul URSS, iar cea mai bună performanță a obținut-o în sezoanele 1961 și 1964, când a ocupat locul 10.

În această perioadă formația a fost condusă de pe banca tehnică de Piotr Zemskov, Igor Avvakumov, Gheorghe Mocan, Vladimir Mihailov și Anatoli Kolesnikov.

Culorile echipei au fost apărate de Mihail Beziazâcinâi, Ivan Malțev, Nicolai Varavin, Alexandr Vâșibaev, Vasili Ivanov, Boris Kazakov, Boris Cojuhari, Anatoli Colesnicov, Victor Corneev, Anatoli Cucerenco, Evgheni Lipceanschi, Anatoli Moscul, Nicolai Onov, Ghenadi Pavlov, Valentin Pogrebnoi, Vladimir Piatkovski, Piotr Rudoi, Illarion Tkaciov, Gheorghi Fedorenco, Boris Iurov și alții.

După încheierea campionatului din 1965 toate cele trei formații din Moldova, Stroitel Bălți, Nistrul Bender și Luceafărul Tiraspol, care jucau în Clasa B, au fost excluse din competițiile unionale din cauza evoluțiilor modeste.

Nistrul și-a continuat evoluția în campionatul republican. În 1966 a ocupat locul doi, fiind întrecută de Stroiindustria Bălți, iar peste un an a devenit campioană. De medaliile de aur s-au învrednicit portarii I. Malțev și C. C. Cușnir, jucătorii de câmp A. Levcenco, V. Ivanov (căpitan), N. Varavin, N. Onov, V. Pogrebnoi, Gh. Fedorenco, A. Vâșibaev, V. Corpusi, N. Repetilo, N. Sliusarenco, S. Salimov, A. Cucerenco, I. Veițman, Iu. Vorobiov, V. Carabanov, B. Iacunin. Antrenor – Anatoli Kolesnikov.

Câștigând titlul de campioană Nistrul iarăși a obținut dreptul să evolueze în campionatul unional. În 1968 a ocupat locul 17 din 22, iar în 1969 locul 20 din 21.

În 1970 Pișcevik (noua denumire pe care echipa a primit-o la începutul sezonului 1969) a revenit în competițiile republicane, unde juca un rol de frunte.

În decurs de patru ani formația din Bender a obținut două titluri de campioană (1971 și 1973), medaliile de argint (1970) și de bronz (1972), a câștigat Cupa Moldovei trei ani la rând (1970, 1971 și 1972), repetând astefel performanța celor de la Dinamo Chișinău și a jucat o finală (1974) pe care a pierdut-o în fața celor de la Politehnica Chișinău.

În această perioadă din lotul echipei au făcut parte C. C. Cușnir, I. Malțev, A. Cucerenco, P. Colesov, P. Neutov, V. Pogrebnoi, G. Pavlov, B. Nehaev, B. Surdu, V. Cricin, V. Șmelenco, V. Russov, A. Cogan, A. Tâșcenco, A. Vâșibaev, I. Pirojoc, L. Budeacenco, A. Șmatcov, V. Terpeliuc, I. Untilov, V. Colesnicov, E. Pogorelov, A. Niculin, A. Cernov, V. Strahov, A. Nichitenco, L. Iuraș, A. Bondarev, G. Vecliuc. Antrenor – Anatoli Kolesnikov.

În sezonul 1974 Pișcevik pentru ultima dată a evoluat în campionatul URSS. Antrenor principal a fost numit celebrul fotbalist sovietic Iuri Voinov, campion al Europei din 1960, iar secund Valeriu Colbasiuc. Din păcate echipa a evoluat sub așteptări și a ocupat ultimul loc în clasament.

Pișcevik Bender a fost reînființată abia în 1986 datorită eforturilor aceluiași Constantin Novoderiojkin, directorul Asociației agroindustriale de cercetare și producție ”Varnița”, în cadrul căreia în 1977 a fost inclusă Uzina de conserve din Bender.

În primul sezon echipa l-a cârma căreia s-a aflat Victor Șmelenco a ocupat locul 4, iar în 1987 sub denumirea Varnița a obținut medaliile de argint, fiind întrecută doar de Textilșcik Tiraspol.

La începutul anului 1988 la Bender a luat ființă o altă echipă, FC Tighina, iar Varnița i-a cedat locul în camionatul Moldovei.