În perioada sovietică formațiile studențești au jucat un rol important în fotbalul republican. În palmaresul echipei Institutului Agricol (în prezent – Universitatea Agrară) găsim 3 titluri de campioană și 5 cupe ale RSS Moldovenești, în cel al Politehnicii – 2 titluri și o cupă. Încă o formație studențească care s-a învrednicit de medaliile de aur ale campionatului Moldovei este Universitatea de Stat din Moldova (USM).

Pentru prima dată echipa de fotbal a USM (în perioada 1970 – 1990 Universitatea de Stat din Chișinău „V.I. Lenin”) este menționată în presă în anul 1951 când a luat parte l-a prima ediție a turneului dotat cu premiile ziarului „Moldova Socialistă”. Atunci reprezentanții actualei USM au fost întrecuți în „optimi” de o altă formație „studențească”, cea a Institutului Pedagogic, care a ajuns în semifinalele competiției.

Cel mai mare succes Universitatea Chișinău l-a obținut-o în ediția 1962, când a câștigat titlul de campioană a Moldovei.

Înaintea acelui sezon la Universitate s-a transferat cu serviciul Arșo Parsadanean, decanul facultății de mecanizare a Institutului Agricol, care alături de rectorul Mihail Sidorov a fost unul din promotorii sportului la această instituție. Împreună cu profesorul s-au transferat la Universitate și o serie de studenți-fotbaliși. De menționat că în 1961 campioană a Moldovei a fost Institutul Agricol.

„Din lotul de bază a Universității în anul 1962, nouă fotbaliști au fost campioni și un an în urmă, când eu am apărat buturile Institutului Agricol. Mă chemau și pe mine la Universitate, dar am refuzat”, își amintește Gheorghe Șușu, viitorul doctor în științe agricole și conferențiar universitar. 

În 1962, campionatul Moldovei, la care au luat parte 486 de echipe, s-a disputat în câteva etape. La prima, echipa Universității a dus o luptă strânsă cu Dinamo și echipa Fabricii de mezeluri în campionatul Chișinăului, după care a reușit să se califice și în faza următoare.

În Seria Nord pentru calificarea în etapa finală „studenții” au jucat cu Zvezda și Stroitel (ambele din Bălți), Raipromkombinat Lipcani, ATB-12 Edineț și echipa kolhozului Kalinin din Camenca. În clasamentul final două echipe din Bălți și cea din Chișinău au acumulat același număr de puncte. Pentru a desemna cele două echipe calificate în faza finală a fost nevoie de meciuri suplimentare. Pe 1 noiembrie Stroitel a învins-o pe Zvezda cu 2-1, iar peste două zile cu același scor s-a încheiat întâlnirea Universitatea – Zvezda.

Etapa finală pentru desemnarea premiantelor campionatului s-a disputat în perioada 20-24 noiembrie pe stadionul „Dinamo” din capitală. „Studenții” au jucat excelent, obținând victorii în toate cele trei meciuri: 1-0 cu Dinamo Chișinău, 4-3 cu Stroitel Bălți și 2-0 cu Moldavkabel Bender.

Astfel, Universitatea Chișinău a obținut (pentru prima și ultima dată) titlul de campioană a republicii. Dintre jucătorii echipei din acel sezon să-i menționăm pe Vasile Calmuțchi (viitorul doctor habilitat, profesor universitar și rector al Institutului Politehnic din Chișinău în perioada anilor 1988-1992), Vladimir Gagarin, Leonid Vîdîş Vladimir Sarkisean, Iuri Goloşciapov, Vladimir Cimberdji, Rafik Madatean, Valeri Rogacevschi, Veaceslav Cerkasov. Antrenor – Veaceslav Mironov.

În 1964 a fost înființat Institutul Politehnic „Serghei Lazo” din Chișinău, unde s-a mutat cu lucrul și Arșo Parsadanean. Nu fără suținerea domniei sale și această echipă a obținut victorii frumoase pe arena republicană.

În continuare vă propun spicuiri din amintirile foștilor jucători ai echipei Universității care au apărat culorile instituției:

Sergiu FURDUI, student la Facultatea de Drept, perioada 1982-1987:

”În perioada studențimii am evoluat pentru echipa de fotbal a Universității de Stat, la timona căreia se afla dl profesor Vladimir Crasilevschi. Echipa participa în campionatul orașului Chișinău, precum și la competițiile universitare.

În anii 1984 și 1986, în componența echipei USM, alături de Vasile Pruteanu, Iurie Ioniță, Petru și Valentin Soltanici, Valeri Loscutov, Alexandru Burlacu, Vasile Grâu, Valeri Ghidrauțan, Vladimir Timofeev, Serghei Proțiuc, Ghenadie Duca, Igor Ciubara, Alexandru Lesnic, Vadim Caciuschi, Vasile Dvorneac și alți studenți fotbaliști am cucerit medalia de bronz la turneul orășenesc dotat cu Cupa „Chișinăul de seară”.

Partidele din cadrul campionatului orășenesc aveau loc în cursul săptămânii, de regulă, în ziua de miercuri, pe stadioanele „Locomotiv” și „Dinamo”, precum și cele ale Institutului Politehnic, Tehnicumului Sportiv, al Aeroportului, uzinelor „Mezon” și „Pișcemaș”.

Pentru că apăram culorile echipei beneficiam de frecvență liberă la disciplina educația fizică, precum și eram remunerați cu tichete de alimentare gratuită la cantina studențească și cu foi sanatoriale.”

Dumitru OPREA, student la Facultatea de Istorie, perioada 1988-1993:

”Pe parcursul anilor 1988-1992 am avut onoarea să fiu membru al echipei de fotbal a USM. Antrenor în acea perioadă era domnul Vitalie Gavrilov, un om cu literă mare.

Formația de fotbal a USM participa la competițiile orășenești (campionatul, cupa), inclusiv la turneul dotat cu premiile ziarului „Chișinăul de seară”.

Din componența echipei făceau parte reprezentanți ai diferitor facultăți. În poartă făcea minuni Leonid Istrati (Jurnalism), viitorul comentator sportiv, iar în prezent impresar, în teren luptau Vladimir Cebotari (Matematica), Veaceslav Maximov (Drept), care în prezent este președintele clubului Real-Succes Chișinău, regretatul Jenea Ioniță care ulterior a jucat și în Divizia Națională a campionatului Moldovei, Ilie Bărbuță, Iura Chiriciuc, Cezar Frumosu, Ghena Paterău (colegii mei de la Istorie) și mulți alții.

Pe acele timpuri cel mai mare stimulent erau tichetele de alimentare pe care noi le primeam pentru jocuri. Suma tichetelor era de 25 de ruble pe lună (pentru comparație, bursa pe atunci era de 50-75 de ruble).

De asemenea, toți cei care apărau culorile instituției pe terenul de fotbal la absolvire primeau diplomă de antrenor.”

Alexandru GRECU, student la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, perioada 1994-1999:

”Era toamna anului 1994, abia venisem la facultate, unde din prima zi m-am înscris la secția de fotbal. A doua zi eram la antrenament, pe terenul de asfalt de pe strada Vinogradnaia, iar după antrenament Vitalie Gavrilov, proful de fotbal și tot el antrenorul echipei universitare, m-a chemat la el și mi-a zis că mâine avem meci la tradiționalul turneu organizat de Universitatea Pedagogică și că trebuie să fiu prezent.

Nu cunoșteam orașul. Știam cum să ajung de la cămin la facultate doar cu troleul. Așa că m-au dus niște colegi care știau unde se află stadionul la care trebuia să joc primul meci pentru echipa Universității. Sincer nici azi nu știu unde am fost. Țin minte doar că am intrat la pauză și am încurcat și eu puțin adversarilor să mai reducă din scorul care luase proporții pentru noi încă din prima repriză.

La unul din meciurile urmatoare, cred că era semifinala turneului, portarul nostru s-a accidentat. Portar de rezerva nu aveam așa că Gavrilov a întrebat cine se bagă în poartă? Eu am ridicat mâna. Și mi-a ieșit de minune. Am avut noroc să resping câteva baloane, astfel încât, la meciul final, antrenorul m-a băgat în poartă.

Finala am câștigat-o cu 4-1 în fața echipei de la Institutul Sportiv pentru care juca jumătate de Unisport și jumătate de Zimbru.

Și noi aveam jucători fantastici în acea perioadă: Nicolae Eșanu (care astăzi își serbează a 55-a aniversare: La Mulți Ani!), Gabi Rotaru (cel mai mare talent cu care am jucat eu vreodată într-o echipă), Alexei Vacarița, Iurie Tabarcea, Roman Cazan, Oleg Televca, Dragoș Hîncu (peste un an).

Iar cea mai frumoasă amintire de la un meci este cea din iarna anului 1996, când am învins la turneul „Chisinaul de seara” echipa Universității de Medicină cu 9-2 sau ceva de genul acesta. Era o gheață pe terenul de la Manej, că abia ne țineam pe picioare. Antrenor era deja Valeriu Răileanu. Ne-a zis să șutăm din orice poziție și așa am făcut. Am marcat atunci 6 goluri, dintre care vreo 5 de la distanță. Șutam spre poarta imediat ce ajungea mingea la mine. Intrau niște goluri, care pe un teren normal n-ar fi intrat niciodată.

Din câte îmi amintesc, în perioada când am apărat culorile USM, o dată am câștigat Universiada și o dată am luat locul doi.”