Joi, cu Andrei Prodan

Pe 5 aprilie curent, unul dintre cei mai buni mijlocaşi şi antrenori ai fotbalului moldovenesc, Nicolae Esin, ar fi împlinit 90 de ani. Maestru al sportului din URSS (1960), antrenor emerit al RSS Moldoveneşti (1980), „Filipâci”, cum era supranumit de oamenii din lumea fotbalului, a jucat pentru Moldova Chişinău (în perioada 1958-1962) 72 de meciuri şi a marcat 3 goluri (toate în prima divizie valorică a fotbalului sovietic).  

Nicolae Esin s-a născut pe 5 aprilie 1930, la Moscova. Cariera sportivă şi-a început-o jucând pentru echipa Districtului militar din Carpaţi, după care a urmat formaţia militară din Rovno. În 1954, debutează în campionatul URSS, evoluând pentru ODO Lvov în divizia secundă. În cei doi ani petrecuţi la Lvov adună 29 de meciuri, transferându-se ulterior la echipa oraşului Stupino, care de asemenea evolua în divizia a doua.

În anul 1957 ajunge la Krîlia Sovetov Kuibîşev (în prezent – Samara), formaţie din eşalonul superior al fotbalului sovietic. În campionat a disputat 16 meciuri şi a marcat 1 gol, încă un meci a jucat în Cupa URSS.  

În 1958 dispută 3 meciuri pentru Lokomotiv Moscova, dar în acelaşi an se transferă la Moldova Chişinău.  

“Cei mai frumoşi şi fructuoşi ani din cariera mea de fotbalist i-am petrecut la Chişinău”, îşi amintea mai târziu Nicolae Esin.  

Avându-i în calitate de coechipieri pe astfel de maeştri ai jocului cu balonul rotund ca M. Muhortov, Iu. Corotcov, Iu. Zeleniaev, E. Larin, V. Mirgorodski, E. Danilov, V. Liovkin, V. Ţincler, V. Colbasiuc, V. Boţan, A. Morăriţa şi A. Proţenco, mă străduiam să practic un joc bun, pe placul spectatorilor adunaţi în tribunele stadionului Republican. Când îmi reuşea, mă simţeam în apele mele.  

În acei ani formaţia noastră a obţinut multe victorii în faţa unor echipe vestite din ţară. Şi nu numai pe teren propriu, ci şi în deplasare.  

Aş vrea să amintesc în mod deosebit meciul susţinut la Leningrad cu Zenit. Cu zece minute înainte de sfârşitul partidei noi pierdeam cu scorul de 1-3. Unii suporteri deja hotărâseră să părăsească tribunele stadionului, fiind siguri de victoria gazdelor. Dar noi eram de altă părere. În timpul rămas nu numai am egalat, ci şi am terminat victorioşi întâlnirea cu scorul de 4-3, iar suporterii ne-au petrecut cu aplauze. Un astfel de meci nu se uită niciodată...”.

În 1963, pe arena unională urma să debuteze echipa din Bălţi, Stroitel (= Constructorul). Nicolae Esin a fost invitat să ajute tânăra formaţie. Fiind cel mai experimentat component al colectivului a fost ales căpitan al echipei. În cei doi ani petrecuţi la Bălţi a disputat 41 de meciuri şi a marcat 1 gol.

În memoria microbiştilor moldoveni a rămas drept un „mijlocaş de certă valoare, care a practicat un joc sobru şi spectaculos ce îi bucura pe cei adunaţi în tribune”. Iată şi o altă caracterizare a jocului lui Esin: „El demonstra o tehnică rafinată şi un joc sigur, muncea cu multă dăruire de sine pe teren”.

Nu întâmplător, în 1983, când în rândul specialiştilor de fotbal din republică a fost efectuat un sondaj pentru a desemna cel mai bun „11” al clubului Nistru Chişinău (care în perioada sovietică era de fapt selecţionata RSS Moldoveneşti) din istorie, Nicolae Esin alături de Sergiu Cornilov şi Victor Butîlkin a format linia de mijloc a echipei simbolice.

Abandonând fotbalul de performanţă, Nicolae Esin a hotărât să devină antrenor. În 1965 a stat la timona echipei Stroitel Bălţi. Peste un an a fost numit antrenor-metodist la uzina Vibropribor din Chişinău. Tot în 1966 a câştigat cu echipa sa Cupa RSS Moldoveneşti (1-0, în finală cu Temp Tiraspol). În 1969 este numit antrenor principal la formaţia Dnestr (= Nistru) Tiraspol, care evolua în campionatul Uniunii Sovietice. În 1970 devine antrenor secund al echipei Moldova Chişinău, formaţie la care s-a consacrat.

După o scurtă escală în Kazahstan, unde a antrenat echipa Dinamo Ţelinograd (în prezent – FC Astana-1964) cu care în 1973 a ocupat locul 3 în Seria 6 a Ligii a II-a şi a jucat în finala Cupei Kazahstanului, Nicolae Esin revine în Moldova hotărând să se consacre muncii de pregătire a tinerelor talente.  

Din 1974 până în 1977 este antrenor în grupa de pregătire a tinerilor fotbalişti de la Nistru Chişinău. După aceasta a lucrat în Asociaţia sportivă benevolă Moldova şi la Şcoala republicană a măestriei sportive superioare (Şcoala republicană specializată de fotbal a rezervelor olimpice).  

În 1980, selecţionata de tineret a Moldovei, condusă de Veaceslav Chiricenco şi Nicolae Esin, a ocupat locul doi la turneul unional Pereprava, fiind întrecută în finală de Tadjikistan doar după executarea loviturilor de departajare. Pentru această performanţă Nicolae Esin s-a învrednicit de titlul antrenor emerit al Moldovei.

În 1994, pe când antrena formaţia MHM-93 Chişinău, am avut fericirea să fac cunoştinţă cu Nicolae Esin, unul dintre cei mai inteligenţi şi profesionişti antrenori de la noi.

În 1997, el a revenit la Zimbru Chişinău, în calitate de antrenor de copii la Centrul de instruire a tinerilor jucători.

Nicolae Esin a fost unul dintre cei mai prolifici antrenori de copii şi juniori din Moldova. Printre discipolii lui să-i numim pe Igor Ursachi, Vlad Goian, Vasile Coşelev, Ghenadie Olexici, Dumitru Guşilă, Serghei Butelschi, Nicolae Calancea, Alexandru Epureanu, Denis Calincov, Simeon Bulgaru, Vitalie Manoliu, Vitalie Plămădeală, Maxim Franţuz şi mulţi alţii.  

Nicolae Esin a decedat pe 8 iunie 2008. În 2011, clubul de fotbal Zimbru Chişinău a oraganizat prima ediţie a turneului pentru copii în memoria lui Nicolae Esin.