În componența Diviziei A a celei de-a doua ediții au fost incluse 14 formații: Constructorul Leova (retrogradată din Superliga), Izvoraş Drăsliceni, Speranţa Drochia, Spicul Floreşti, Delia Ungheni, Vierul Sângerei, Vilia Briceni (echipe care în sezonul de primăvară a anului 1992 de asemenea au evoluat în al doilea eșalon valoric), Dumbrava Cojuşna, Tiras Soroca, Locomotiva Basarabeasca, Haiducul Dubăsarii Vechi (foste componente a Diviziei B), precum și 4 echipe din cele două serii ale Diviziei C (Sănătatea Sănătăuca și Flacară Nimereuca din Seria Nord, Automobilistul Cricova și Sinteza Căuşeni din Seria Sud).

Competiția și-a luat startul ca și Liga Națională pe data de 22 august 1992. Concurentele erau de o valoare aproximativ egală, din care cauză lupta pentru supremație a fost una extrem de strânsă. Astfel, după șapte etape în fruntea clasamentului se situa Speranţa care a acumulat 10 puncte (+3=4-0), urmată de Dumbrava – 9 p., Automobilistul și Sinteza – ambele cu câte 8 p.

În etapa a 11-a Speranţa a suferit prima înfrângere, 0-2, în deplasare, cu Izvoraș. Pe primul loc a urcat Vilia care a învins la scor Spicul, 5-1. Ambele echipe au acumulat câte 15 puncte. Campioană de toamnă a devenit Sinteza cu 21 de puncte la activ. Pretendente la cele două locuri de promovare mai erau Speranţa (20 p.), Vilia (19 p.), Automobilistul (18 p.), Izvoraş (17 p.), Vierul (16 p.), Dumbrava (15 p.). Foarte slab s-a prezentat Constructorul (locul 13 cu 8 puncte la activ), formație care în sezonul precedent a evoluat în primul eșalon valoric. Mai mult, după tur leovenii chiar au abandonat competiția.

La începutul returului Automobilistul Cricova și-a schimbat numele în Spumante după ce a fost preluată de firma ”Inter-Spumante” S.R.L. Și în a doua parte a campionatului lupta pentru supremație a fost una extrem de strânsă. De exemplu, după etapa a 17-a situația din vârful clasamentului era următoarea: primele trei locuri le ocupau Vilia, Sinteza și Speranţa (toate cu câte 23 de puncte), urmate de Izvoraş și Spumante (ambele cu câte 20 de puncte).

Abia în ultima etapă s-a decis soarta celor două foi de calificare în Liga Națională, obținute de Vilia și Sinteza (căușenenii au acumulat același număr de puncte ca și Spumante și au promovat datorită golaverajului mai bun).

Succesul Viliei a fost unul surprinzător în special datorită faptului că în ediția precedentă de campionat ea a ocupat ultimul loc în Divizia A. Formația din Briceni foarte bine s-a prezentat și în Cupa Moldovei, ajungând în sferturile de finală, după ce a trecut de reprezentatele Ligii Naționale, Codru Călărași (1-0 și 3-0) și Nistru Cioburciu (3-0, 1-1).

Din lotul campioanei au făcut parte: portarii Schidan și Babiuc, jucătorii de câmp Croitoru, Crot, Corolețchi, Ivanciuc, Pascari, Dronic, Nichitiuc, Barciuc, Conîc, Ianovici, Șevciuc, Tartan, Văcăriță, A. Petrov, Burlacu, Rusnac, Piveț, Oleinic. Antrenor-jucător: Petru Sîrbu.

Golgheterul competiției a devenit Sergiu Varzari de la Izvoraș Drăsliceni, care a marcat 16 goluri. În Divizia B au retrogradat Sănătatea Sănătăuca și Haiducul Dubăsarii Vechi.

La startul celui de-al treilea eșalon valoric au ieșit 32 de echipe care au fost repartizate în trei serii după principiul teritorial. Inițial în Seria Nord urma să evolueze Speranța Hlinaia, Edineț, însă echipa a fost exclusă înainte de start, deoarece n-a îndeplinit condițiile de participare. Ulterior în locul ei și-a făcut apariția formația Cucoara Budăi. După tur și acest colectiv a abandonat competiția.

După prima parte a campionatului în Seriile Nord și Sud situația din fruntea clasamentului a devenit destul de clară: Răut Orhei și Spicul Sărata Galbenă s-au distanțat de principalii urmăritori. Ambele echipe n-au suferit nicio înfrângere, au obținut 7 victorii și 2 remize, acumulând 16 puncte. Răut era urmată de Motorul (13 p.), Cristalul (12 p.) și Ciuhur (10 p.). În spatele Spicului se aflau Victoria și Haiducul (câte 11 p.), Moldova (10 p.).

Mult mai echilibrată era lupta în Seria Centru, unde doar ultima clasată, Zarea Hlinaia, Slobozia, a pierdut orice șanse de promovare. Distanța dintre prima clasată și ocupanta locului 11 constituia doar 5 (!) puncte: 1-2. Alfa și Flacăra (câte 14 puncte), 3-4. Bucuria și Kolos Bender (câte 13 p.), 5-7. Viişoara, TT și Friguşor (câte 12 p.), 8-9. Codru și Kolos Slobozia (câte 11 p.), 10-11. Sadovod și Rapid (câte 9 p.), 12. Zarea (2 p.). În final dreptul de promovare în Divizia A a obținut-o Codru Lozova, Strășeni.

În retur în Seriile Nord și Sud surprize nu s-au produs. Calificarea au obținut-o favoritele. Răut Orhei, echipă înființată de frații Gheorghe, Vlad și Tudor Coșciug, a evoluat cu următorii jucători: Filipov, Răileanu, T. Coșciug, Burlacu, V. Coșciug, Gamarț, Negruță, Botnaru, Gherasimov, Lazăr, Postoroncă, Gore.

Pentru Spicul Sărata Galbenă au jucat: Chiforișin, Vlas, Plugaru, Ciornîi, Moraru, Lelenco, Macarov, Pascaru, Botnariuc, Cofaru, Taras, Cucereavîi.

Câteva cuvinte despre echipa TT Chișinău, care a evoluat în Seria Centru. Denumirea provine de la firma-sponsor Tehnică și Tehnologie (conducător – Anatol Tupota). Această formație, condusă de pe banca tehnică de Vladimir Gosperschi, constituia nucleul viitoarei naționale de juniori: Starostenco, Grigoraș, Ploșcinschi, Loghinov, Sosnovschi, V. Rusu, Buromschi, Iu. Platon, V. Platon, Ninicu, Lîsenco. Majoritatea componenților erau elevi ai Școlii republicane de fotbal, instituție ce se subordona Ministerului Tineret, Sport, Turism (fostul Comitet republican pentru cultura fizică și sport).