Drăsliceni este un sat şi comună din raionul Criuleni cu o populaţie de circa 2.000 de locuitori. Din componenţa comunei fac parte trei localităţi: Drăsliceni, Logănești și Ratuș. Satul Drăsliceni este situat la o distanță de 50 km de orașul Criuleni și 18 km de Chișinău. Prima mențiune a localității apare într-un document din 5 martie 1634.

În anul 1967, Andrei Spânu, un tânăr de 19 ani care își făcea studiile în anul întâi la Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol „Mihail Frunze” din Chișinău, a hotărât să înființeze o echipă de fotbal în satul natal, Drăsliceni. În curând i s-au alăturat și alți entuziaști: Ștefan Efros (și el student la Institutul Agricol), Gheorghe Spânu (ajutor de brigadir), Grigore Guzun (șofer), Ion Varzari (muncitor), Vasile Butucea (student la Tehnicumul de viticultură și vinificație din Stăuceni), Xenafont Guzun, Ion Dumitru Guzun, Ion Gherman Guzun (tustrei elevi în clasa a X-a).

Peste puțin timp în echipă și-au făcut debutul și alți tineri jucători (anii de naștere 1953-1954): Nicolai Guzun, Vasile Ursu, Anatol Onica, Anatol Roșca, Constantin Onica, Vasile Dabija, Ion Ursu, Ion Soltan, Constantin Spânu, Nicolai Spânu, Andrei Bajora și alții.

În perioada anilor 1967-1976 formația, care reprezenta kolhozul Karl Marx, a activat doar în campionatul raionului Strășeni (în acea perioadă satul Drăsliceni făcea parte din acest raion).

În 1976 Izvoraș devine campioană a raionului Strășeni, competiție la care au luat parte 12 echipe. Tot în acel an își face debutul pe arena republicană, participând la prestigiosul turneu dotat cu premiile ziarului „Tinerimea Moldovei”.

În 1977 formația din Drăsliceni ocupă locul 4 în campionatul Asociației sportive benevole „Kolhoznikul” (în cadrul turneului luau parte 14 colective din toată republica), iar deja peste un an devine campioană a acestei competiții, obținând astfel dreptul să participe în grupa a II-a (divizia secundă) a campionatului RSS Moldovenești. De medaliile de aur s-au învrednicit: portarii – Ion Ursu și Constantin Spânu, fundașii – Vasile Dabija, Veaceslav Guzun, Constantin Onica, Ion Soltan și Nicolai Spânu, mijlocașii Andrei Spânu, Nicolai Guzun, Andrei Guzun și Savelii Ursu, atacanții Anatol Onica, Anatol Roșca și Vasile Ursu.

Începând cu anul 1979 Izvoraș Drăsliceni participă cu regularitate în campionatul republican. În 1982 urcă pe podiumul de premiere a seriei întâi a grupei a II-a, fiind întrecută doar de Nadejda Glodeni (24 puncte) și Temp Vărăncău (Temp și Izvoraș au acumulat același numări de puncte (21), dar echipa din raionul Râbnița a avut un golaveraj mai bun).

În sezonul 1988, după ce a ocupat locul 4 în Liga I (a doua divizie valorică), alături de Pișcevik Bălți, Motor Soroca și Hidrotehnica Telenești echipa din Drăsliceni promovează în premieră în Liga Superioară a campionatului RSSM. Antrenor-jucător al echipei era Petru Efros, care peste ani avea să ajungă unul dintre cei mai cunoscuți oameni de fotbal din Moldova, singurul antrenor moldovean care a calificat o Națională (Moldova U16) la un turneu final al Campionatului European (2002).   

Jucători: Anatolie Onică, Vasile Dabija, Petru Ursu, Victor Spânu, Semion Soltan, Dumitru Guzun, Ion Balan, Ion Efros, Andrei Guzun, Nicolae Guzun, Andrei Spânu, Vasile Ursu, Vladimir Ursu, Valentin Lupașcu, Sergiu Varzari, Leonid Onică, etc.  

În 1989 Izvoraș ocupă locul 11 din 18 participante, iar peste un an obține cea mai bună clasare din istoria participării în campionatul Moldovei, locul 5. 

În sezonul 1990, la turneul din Divizia A (această denumire a început să poarte prima divizie a campionatului republican) au luat parte 23 de echipe, care au fost repartizate în două serii. Primele trei clasate se calificau în etapa finală.

Evoluând în prima serie Izvoraș a furnizat una din surprizele turneului, încheind competiția pe locul 3, după Moldova Borosenii Noi și Politehnica Chișinău. Echipa din Drăsliceni a întrecut formații puternice, precum Iskra Râbnița, campioana din 1985, Cristal Fălești, viitoarea campioană din primăvara lui 1991, Speranța Nisporeni, viitoarea campioană din toamna lui 1991, Pișcevik Bălți, Energetic Dubăsari, Tighina-2 Bender, deținătoarea Cupei RSSM din 1989, Speranța Drochia.

În turneul final echipa din Drăsliceni a ocupat locul 5, fiind întrecută de Moldovahidromaș Chișinău, Moldova Borosenii Noi, Dinamo Chișinău, Politehnica Chișinău și întrecând-o pe Grănicerul Glodeni.

Tot în anul 1990 Izvoraș Drăsliceni a apărat culorile raionului Criuleni la turneul de fotbal a ultimei ediții a Spartakiadei RSSM. Calificându-se în finală, ea a pierdut cu scorul de 2-4 în fața reprezentanților raionului Drochia (Speranța). Un fapt inedit, pentru Drochia a evoluat Valentin Garștea în vârstă de 41 de ani, iar pentru Criuleni, Vasile Dabija, care pe atunci avea 36 de ani. Ambii au devenit ulterior cavaleri ai fluierului, mulți ani arbitrând meciurile din cadrul campionatului Republicii Moldova.

Din lotul echipei Izvoraș Drăsliceni din acel an de pomină au făcut parte: portarii – Anatol Bogdan, Leonid Onica, fundași – Ion Efros, Victor Dumneanu, Dumitru Guzun, Petru Spânu, Victor Spânu, mijlocași – Roman Onica, Valentin Lupașcu, Ion Balan, Mihail Balan, atacanți – Vitalie Spânu, Vasile Spânu.

În perioada sovietică Izvoraș a avut și o serie de meciuri la nivel unional și internațional. În 1978 echipa a participat la un prestigios turneu din orașul Koktebel din Crimeea (la competițe au evoluat formații din Ucraina, Rusia, Bielorusia, republicele Baltice și cele Caucaziene), în 1987 la invitația celebrei uzine „Svetlana” (înființată în 1989) din Leningrad (în prezent – Sank Petersburg) a disputat meciuri amicale în capitala de nord a Rusiei, iar în anul 1989 a jucat cu formația Spartak Sezimovo Ústí, Cehoslovacia. În luna iunie fotbaliștii cehi au venit în Moldova, iar în perioada 31 august – 13 septembrie jucătorii noștri s-au aflat în Sezimovo Ústí (orășel situat la circa 100 km de Praga). Și acasă și în deplasare Izvoraș a cedat cu același scor, 1-2.

După ce în cele două campionate (de primăvară și toamnă) ale RSSM disputate în 1991, Izvoraș a ocupat locurile 11 și, respectiv 14, echipa a fost inclusă în nou creata Divizie A a campionatului Republicii Moldova.

În sezonul 1992 formația din Drăsliceni a ocupat locul 6 (din 11). Iată lotul echipei din prima ediție a campionatului Moldovei independente: Portari: Onica Leonid (1962) 13/-13, Jigailov Veaceslav (1976) 9/-10. Jucători de câmp: Onica Roman (1975) 19-1, Spînu Petru 19-0, Efros Ion P. (1962) 19-0, Gumeniuc Igor (1965) 18-1, Creţu Eduard (1964) 17-4, Varzari Sergiu (1969) 17-3, Lupaşcu Valentin (1975) 17-1, Spînu Vasile 16-0, Balan Mihail (1967) 14-2, Bogdan Anatol (1971) 14-1, Maximov Veaceslav (1967) 13-2, Balan Ion (1965) 12-3, Spînu Vitalie (1975) 10-1, Onica Vitalie 9-2, Soltan Simion 9-1, Efros Ion F. (1972) 9-0, Cosonea Igor (1971) 8-0, Guzun Dumitru (1965) 6-0, Zavtoni Toader 1-0.

În ediția 1992/93 Izvoraș s-a clasat pe locul 5 (din 14), cel mai bun rezultat din istoria participării echipei în campionatul Moldovei independente. Iar Sergiu Varzari a devenit golgheterul Diviziei A, cu 16 goluri marcate. Din lotul formației făceau parte: Onica Leonid, Bogdan Adrian, Gumeniuc Igor, Dumăneanu Victor, Burcă Oleg,  Balan Ion, Onica Roman, Creţu Eduard, Lupaşcu Valentin, Varzari Sergiu, Spînu Vitalie, Spînu Vasile, Onica Vitalie, Zavtoni Toader, Balan Mihail, Spînu Petru, Nemţanu Serghei, Efros Ion G., Guzun Dumitru, Romanciuc Valerian, Efros Ion P. Antrenor: Vitalie Onica. Președintele clubului: Andrei Spânu.

În 1996 Izvoraș a ocupat locul 20 (din 22) în Divizia A și a retrogradat în „B”. 

Lotul: Balan Nicolae (1975) 37/-66/, Budoian Vitalie (1973) 6/-10/, Tătaru Al. 1/-5/, Varzari  Sergiu (1969) 40-11,  Godorogea Serghei (1974) 40-3, Dolghii Vasile (1975) 40-13, Spînu Vasile (1973) 35-1, Efros Ion P. (1962) 34-0, Dumneanu Victor (1974) 32-0, Bizu Pavel (1977) 30-2,  Guzun Petru (1978) 29-1, Spînu Victor (1969) 26-2,  Maximov Veaceslav (1966) 22-6, Calistru Serghei (1961) 20-1, Efros Ion Gh. (1972) 19-0, Zavalişco Anatol 16-0, Musienco Ghenadie 16-0, Spînu Vladimir (1977) 14-0, Gurjui Valeriu 13-2, Fiodorov Vitalie 13-0, Soltan Gheorghe (1979) 7-0, Balan Ion 7-0, Soltan Vasile (1978) 7-0, Guţanu Iurie 6-0, Bujor Ion 5-1, Onica Roman (1975) 5-1, Lupaşcu Valentin (1975) 2-0, Rahoţchi Vladimir 2-0, Chirtoacă M. 1-0, Gheorghieş Igor (1974) 1-0, Moldovan Ruslan (1974) 1-0, Carauş Igor (1965) 1-0, Macari Serghei (1969) 1-0. Antrenor: Guzun Nicolae.

În a treia divizie valorică echipa din Drăsliceni a mai evoluat încă 3 ani.

În 2004 formația din Drăsliceni a devenit campioana județului Chișinău. Din lot au făcut parte: portar – Vasile Chetrușca, fundași – Vladimir Spânu (căpitanul echipei), Ghenadie Melnic, Pavel Guzun, Vasile Soltan, Nicolae Spânu, Tudor Efros, Vasile Spânu, mijlocași – Roman Onica, Vasile Ursu, Vasile Dolghii, Victor Spânu, Victor Dabija, Vitalie Macu, Oleg Efros, atacanți – Grigore Gavriliță, Boris Soltan, Ion Negura, Gheorghe Soltan. Antrenor principal: Roman Onica. 

Datorită eforturilor primarului de atunci Constantin Spânu echipa s-a înscris din nou în Divizia B, evoluând sub titulatura Izvoraș-67. În primul sezon a ocupat locul 11, iar în 2005/06 a devenit campioana Seriei Nord cu următoarea linie de clasament: 20 meciuri, +13=3-4, golaveraj 44-17, puncte – 42. Pe următoarele două locuri s-au clasat Viișoara Mileștii Mici (40 p.) și Petrocub Sărata Galbenă (38 p.).

De medaliile de aur s-au învrednicit următorii jucători: Soltan Boris (1982) – 9 goluri marcate, Soltan Gheorghe (1979) - 8, Spînu Victor (1969) – 5, Onica Roman (1975) – 4, Cristian Movilă – 2 (+1anulat),  Efros Vasile – 2, Movilă  Cristian (1986) – 2, Deleu Serghei (1978) – 2,  Spînu Nicolae (1984) – 2, Ursu Vasile (1988) – 1, Spînu A. - 1, Tîmbur Anatol (1973) – 1, Diuvengi Petru (1983) - 1. Au mai jucat: Balan Nicolae (1975), Vasile Chetrușca, Dabija Constantin, Efros Oleg, Soltan Vasile B., Soltan Vasile V., Andrei Spânu junior. Antrenor principal – Roman Onica.

Până în 2009 Izvoraș-67 a evolua în Divizia A, obținând următoarele rezultate: locul 12 în sezonul 2006/07, locul 17 în sezonul 2007/08 și locul 13 în sezonul 2008/09.

În prezent echipa din Drăsliceni evoluează cu 6 echipe (U-17, U-16, U-15, U-14, U-13 și U-12) în campionatele naționale de juniori și copii și cu 2 echipe de copii (U-10 și U-9) la mini-turneele organizate de FMF.

Izvoraș-67 joacă și în campionatul Moldovei rezervat echipelor de veterani. Spre exemplu, în ediția din 2011 echipa din Drăsliceni a obținut medaliile de argint, fiind întrecută în clasament doar de Poliproject Chișinău.

După cum ați putut observa pe parcursul existenței sale culorile clubului Izvoraș Drăsliceni au fost apărate de jucători care poartă același nume. Aici există adevărate dinastii de fotbaliști. Să le enumărărm pe cele mai cunoscute:

Frații Guzun: Grigore (a.n. 1948), Ion (1950), Tudor (1954), Gheorghe (1959), Dumitru (1964), Alexandru (1966) și Vasile (1969). România se mândrește cu cei 7 frați Nunweiller care au scris istorie la Dinamo București. Iată că și la noi sunt 7 frați care au apărat culorile unei echipe. 

Cel mai talentat s-a dovedit a fi Sandu Guzun (discipol al școlii sportive din Drăsliceni), inclus în Top 110 cei mai buni fotbaliști moldoveni din istorie. A îmbrăcat tricoul naționalei Moldovei de 27 de ori și a marcat un gol în poarta Germaniei. În prezent este antrenor. A evoluat pentru Izvoraș în anii 1983-1984.

Frații Onica: Constantin (1953), Gheorghe (1960) și Leonid (1962). Feciorul lui Constantin, Roman, de asemenea a evoluat și a antrenat echipa din Drăsliceni.

Frații Guzun: Xenafont (1950), Nicolae (1954) și Veaceslav (1958).

Frații Spânu: Andrei (1948), fondatorul echipei, și Carp (1967).

Frații Spânu: Gheorghe (1949) și Nicolai (1952).

Frații Onica: Anatol (1953) și Vitalie (1964).

Frații Roșca: Anatol (1953) și Constantin (1956).

Familia Efros: Petru (1964) și fiul Cristian (1992)

Pe final să-i menționăm și pe cei mai longevivi jucători ai formației: Andrei SPÂNU – mijlocaș, a evoluat în perioada 1967-1988; Vasile URSU – atacant, a evoluat în perioada 1969-1989; Anatol ONICA – atacant, a evoluat în perioada 1969-1989; Nicolae GUZUN – mijlocaș, a evoluat în perioada 1969-1989; Vasile DABIJA – fundaș, a evoluat în perioada 1970-1989, 1995/96, și-a încheiat cariera de fotbalist la vârsta de 42 de ani.

P.S. Aducem sincere mulțumiri lui Roman ONICA și Vasile DABIJA, foști jucători ai echipei Izvoraș Drăsliceni, pentru informațiile și pozele acordate.