Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la cea mai mare performanță a formației Tiligul Tiraspol – promovarea în Liga Superioară a campionatului Uniunii Sovietice.

În noiembrie 1990 la cârma echipei Tiras Tiraspol a fost instalat cunoscutul specialist Vladimir Veber, fost jucător la Moldova Chișinău și Dnestr Tiraspol, antrenor la Speranța Drochia și Politehnica Chișinău, șef de echipă la Nistru Chișinău. În staful tehnic au mai intrat antrenorii Anatoli Azarenkov, Evgheni Șincarenco (revenit de la Nistru Chișinău) și Alexandr Veriovkin. Au intervenit schimbări și în lotul echipei. Au plecat fundașii Igor Ovcearenco și Ruslan Roic (ambii la Nistru Chișinău), Alexandr Șicov (la Matallurg Magnitogorsk), atacanții Andrei Stroenco (la SKA Odesa, pentru a-și satisface serviciul militar) și Victor Barîșev (la Spartak Oriol). Fundașul Eric Ococo s-a transferat la nou înființata Bugeac Comrat (tot la această echipă în vară au plecat mijlocașii Oleg Flentea și Alexandr Naumenco).

Au fost invitați fundașii Serghei Dikarev, Vladimir Oskolkov (ambii de la Roror Volgograd), Serghei Proțiuk (de la Dinamo Moscova), Piotr Buț (de la Dnepr Dnepropetrovsk), Iuri Kuliș (de la Cernomoreț Odesa), mijlocașii Serghei Savcenco și Vasile Mocan (ambii de la Nistru Chișinău), Serghei Zircenko (de la Kolos Nikopol), Valeri Matiunin (de la Dnepr Moghiliov), atacanții Serghei Gusev (de la Cernomoreț Odesa), Vadim Nemeșkalo (de la Vorskla Poltava) și Igor Oprea (de la Zarea Bălți).

Cantonamentele au început la 17 ianuarie 1991 și au avut loc la Tiraspol, Ialta și Soci. Echipa a participat la un turneu în România, precum și la Cupa Ligii întâi (la această competiție disputată în martie Tiras a învins Jemciujina Soci 1-0, a jucat la egalitate cu Nistru Chișinău 0-0 și a pierdut în fața echipelor Dinamo Suhumi 0-1 și Kotaik Abovian (viitoarea câștigătoare a turneului).

La sfârșitul lunii martie 1991 Comitetul sportiv orășenesc și Comitetul executiv al Sovietului orășenesc Tiraspol au transmis echipa la balanța cooperativei Tiligul, firmă de croitorie a îmbrăcămintei sportive. Președinte al clubului a devenit Grigore Corzun, proprietarul cooperativei. A fost rebotezată și echipa de fotbal.

Denumirea Tiligul provine de la râul cu o lungime de circa 170 km, care izvorăște din Podișul Podoliei, străbate cinci raioane din regiunea Odesa (sud-estul Ucrainei) și se revarsă în limanul cu aceiași denumire de lângă Marea Neagră.

În Liga întâi (a doua divizie valorică) a campionatului URSS din 1991 au evoluat 22 de echipe. Șase dintre acestea urmau să retrogradeze. Înaintea începerii turneului mulți specialiști considerau că una din principalele candidatele la retrogradare va fi formația tiraspoleană. În pofida acestor pronosticuri Tiligul a avut un start perfect.

În primele patru meciuri echipa din Tiraspol a obținut tot atâtea victorii. Una dintre acestea a fost în deplasare în fața lui Zenit Sankt Petersburg, formație care și-a fixat drept scop revenirea în Liga superioară. Singurul gol al întâlnirii, care s-a disputat la 19 aprilie în prezența a 18.000 de spectatori, a fost marcat de Zircenko în minutul 8. Tiligul a evoluat în următoarea componență: Cistov, Oskolkov, Mikolaenko (Oprea, 67), Mandricenco, Matiunin (Șulaev, 71), S. Stroenco (căpitan), Lemeșco, Vasiliev, Raicev (Tiumin, 82), Savcenco, Zircenko.

Au urmat patru meciuri de egalitate. Prima dintre acestea, cum s-a constatat la sfârșitul întrecerii, în compania viitoarei campioane, Rotor Volgograd. În ziua de 25 aprilie stadionul din Tiraspol a găzduit circa 6.500 de spectatori. Oaspeții au deschis scorul în minutul 21, iar gazdele au egalat în minutul 59 prin Oprea. Spre deosebire de partida de la Sankt Peterburg în „11”-le tiraspolean au intervenit doar două schimbări: în echipa de start în locul lui Mikolaenko a intrat Șulaev, iar în locul lui Savcenco – Oprea.

După o serie de încă trei victorii, pe 7 iunie Tiligul a suferit prima înfrîngere. Se întâmpla acest lucru la Cernăuți în meciul cu Bucovina, 0-1. În etapa următoare, pe 10 iunie, a avut loc derby-ul moldovenesc. Pe stadionul Republican din Chișinău s-au întâlnit Zimbru și Tiligul. Tiraspolenii au învins cu 2-1, prin reușitele lui Vasiliev (min. 32) și Gusev (min. 47). La gazde s-a evidențiat Vaișcovici (min. 73, din lovitură de la 11 m.). Încă un penalty a ratat Spiridon în min. 55.

În acest meci au evoluat: Zimbru: Botnăraș, Kojanov, Movilă, S. Sârbu (căpitan), Tropaneț (Mocan, 60), Tautkus, P. Sârbu, Buzmakov (Ovcearenco, 35), Proțenco (Cleșcenco, 65), Spiridon, Vaișcovici.

Tiligul: Cistov, Oprea, Dikarev, Proțiuc, Matiunin, S. Stroenco (căpitan), Lemeșco, Vasiliev (Tiumin, 86), Gusev, Savcenco, Zircenko (Nemeșcalo, 75).

Prima parte a campionatului Tiligul a încheiat-o pe locul 3 (21 meciuri, +10=7-4, golaveraj 30-19) cu 27 de puncte la activ. Pe primele două locuri s-au clasat Rostselmaș Rostov pe Don și Rotor Volgograd (ambele cu câte 28 de puncte). De menționat și faptul că din etapa a 2-a până în etapa a 15-a tiraspolenii au fost lideri ai campionatului.

Și returul a început promițător: victorii în fața lui Zenit Sankt Petersburg (2-0) și Pardaugava Riga (1- 0). Însă după aceasta a urmat o înfrângere la scor (1-4) în fața lui Rotor Volgograd. Cu toate acestea Tiligul continua să ocupe locul 2, iar după încă trei victorii consecutive (cu Kairat Alma-Ata 2-0, Kuban Krasnodar 3-1 și Rostselmaș Rostov pe Don 2-0) a urcat chiar pe locul întâi.

În toamnă echipa continua să adune puncte menținându-se pe primele două poziții care permiteau promovarea în Liga Superioară. Dar la sfârșitul lui octombrie au urmat două înfrângeri consecutive în fața lui Lokomotiv Nijnii Novgorod (1-3) și Șinnik Iaroslavl (1-2). Tiligul a căzut pe locul 3 (la egalitate de puncte cu ocupanta locului secund, Uralmaș Ekaterinburg) și patronul echipei Grigore Corzun i-a destituit din funcție pe antrenorii Vladimir Veber și Anatoli Azarenkov.

În toamna lui 1994 am realizat un interviu cu Vladimir Veber și l-am întrebat atunci care a fost cauza debarcării lui de la cârma formației tiraspolene. Iată ce mi-a răspuns reputatul antrenor: „Anul 1991 a fost unul dintre cei mai reuşiţi din cariera mea. Şi s-a terminat, dacă nu tragic, atunci dramatic. Totuși, echipa și-a realizat scopul propus – promovarea în Liga Superioară (apropo, sarcină care a fost fixată nu la începutul sezonului, ci pe parcurs) şi acest fapt m-a consolat într-o anumită măsură. Câteva zile în urmă (interviul a fost realizat la 19 septembrie 1994 – n.a) am avut o întrevedere cu dl Corzun şi l-am întrebat direct (a trecut mult timp și mi-am permis să fac acest lucru) care a fost cauza îndepărtării mele de la echipă. N-a ştiut ce să-mi răspundă, cum nici eu nu pot găsi până astăzi răspunsul la această întrebare. M-am simtit jignit, deoarece, cred, îmi făceam conştiincios datoria”.

Antrenor principal a fost numit Evgheni Șincarenco. În ultimele cinci meciuri tiraspolenii au obțunut 3 victorii (toate acasă, în disputele cu Neftci Baku, 2-1, Dinamo Suhumi, 5-3 și Zimbru Chișinău, 1-0) și 2 egaluri (ambele în deplasare cu același scor, 1-1, cu Uralmaș Ekaterinburg și Gheolog Tiumen).

În clasamentul final Tiligul a ocupat locul 2 cu următoarea linie de clasament: 42 meciuri, +22=10-10, golaveraj 64-45, puncte – 54. Campioană a devenit Rotor Volgograd (59 p.), iar treapta a treia a podiumului de premiere l-a ocupat Uralmaș Ekaterinburg (51 p.).

În decembrie 1991 URSS și-a încetat existența. Astfel, Tiligul Tiraspol a intrat în istoria fotbalului sovietic ca fiind singura echipă care a obținut promovarea în Liga Superioară, dar așa și n-a mai evoluat la cel mai înalt nivel. Răspunzând la întrebarea ce prezenta Tiligul ca echipă în anul 1991, Vladimir Veber a spus:

„Împreună cu Anatoli Azarenkov şi Evgheni Șincarenco formam un colectiv de antrenori care promovau aceleaşi idei. În Riga există un monument: trei ostaşi stau cu spatele unul la altul pentru a putea respinge atacul din orice direcţie. După părerea mea acesta ar trebui să fie un simbol al relaţiilor dintre oameni. Eram trei şi ne puteam bizui unul pe celălalt pentru că tindeam spre acelaşi scop. Sigur, mai apăreau şi unele disensiuni, inevitabile de altfel atunci când se munceşte, când se face ceva, dar rezolvam totul între patru ochi. În aceste condiţii în colectiv se formase o atmosferă prielnică. Băieţii sesizau acest lucru şi jucau cu dăruire. Mulţi consideră că echipa presta pe atunci un stil de joc prea defensiv. Nu sunt de acord cu această opinie şi voi argumenta de ce: din formaţia noastră a făcut parte cel mai bun golgeter al Ligii – Serghei Gusev, practic fiecare jucător de câmp a marcat goluri, iar multe meciuri le-am câştigat cu scoruri categorice”.

Pe final să-i nominalizăm pe fotbaliștii de la Tiligul care au evoluat în acel sezon: Eduard Lemeșco – 41 meciuri (1 gol marcat), Nicolai Vasiliev – 40 (14), Serghei Stroenco – 40 (7), Anatoli Cistov – 40 (41 goluri primite), Serghei Zircenko – 39 (3), Serghei Dikarev – 37 (1), Vladimir Oskolkov – 37 (1), Serghei Gusev – 36 (25), Serghei Proțiuc – 36, Vladislav Nemeșcalo – 30 (1), Alexandr Șulaev – 24, Igor Oprea – 21 (1), Piotr Buț – 20, Iuri Kuliș – 20 (5), Serghei Savcenco – 17 (1), Igor Raicev – 16 (1), Ivan Mandricenco – 15 (1), Vasile Mocan – 15, Valeri Matiunin – 14, Boris Tropaneț – 7 (2), Ghenadi Tiumin – 6, Iuri Mikolaenko – 4, Vitali Carmac – 3 (-4), Anatoli Luchiancicov – 3, Vladimir Safronenco – 3.