Echipa de fotbal a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (în perioada 1940-1955 s-a numit Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat, în 1955-1992 – Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, din 21 mai 1992 poartă denumirea actuală) spre deosebire de Institutul Agricol, Institutul Politehnic sau Universitatea de Stat n-a reușit să devină campioană a Moldovei, cu toate acestea se mândrește cu titlul de campioană a ASB „Moldova” (1979) și două Cupe ale prestigiosului turneu dotat cu premiile ziarului „Chișinăul de seară” (1988 și 1990).

Încă în anul 1951 formația Institutului Pedagogic s-a evidențiat pe arena republicană. Evoluând la turneul de fotbal organizat de ziarul „Moldova Socialistă” și la care au luat parte 32 de echipe din toată Moldova, echipa instituției s-a calificat în semifinale. După ce au trecut de Universitatea Chișinău și Dinamo Chișinău (una dintre cele mai bune echipe din acea perioadă a fost surclasată cu 6-1), viitorii pedagogi au fost stopați în semifinle de puternica Spartak Tiraspol (vicecampioana Moldovei din 1949 și viitoarea campioană din 1956).

În prima divizie valorică a campionatului RSS Moldovenești Institutul Pedagogic a evoluat în două perioade: la sfârșitul anilor ’50 și la sfârșitul anilor ’80. Cel mai bun reziultat l-a reușit în sezonul 1957 când s-a clasat pe locul 8. Dar cele mai mari performațe „pedagogii” le-au obținut evoluând la turneele organizate de ziarul „Chișinăul de seară”, cea mai populară publicație republicană din perioada sovietică.

Oficial, Cupa ziarului „Chișinăul de seară” şi-a luat startul în anul 1974, dar de fapt ediţia inaugurală a avut loc... cu 15 ani în urmă. Atunci, în 1959, Institutul Pedagogic a ajuns în finală după ce a trecut de Institutul Agricol, a treia echipă a Şcolii republicane de fotbal și Locomotiva (de menționat că „feroviarii” erau deținătorii Cupei Moldovei din 1958, iar „agrarienii” au devenit câștigătorii trofeului în 1959). Meciul decisiv contra Şcolii republicane de fotbal-1 s-a încheiat la egalitate, 0-0. Conform regulamentului, în caz de egalitate, câștigătoare devenea echipa care a înregistrat un timp mai bun la ştafeta organizată înaintea întrecerii. Astfel, cmpioană a fost declarată echipa ŞRF-1.

La sfârșitul anilor ’70 – începutul anilor ’80 fostul cunoscut fotbalist, maestru al sportului din URSS Anatoli Zima (a evoluat în campionatul URSS pentru Moldova/Nistru Chișinău (cu care în 1973 a obținut promovarea în Liga Superioară), Șahtior Donețk, SKA Kiev, Sudostroitel Nikolaev și Zvezda Perm) a închegat la Institutul Pedagogic o echipă competitivă pe plan republican.

În 1977 „pedagogii” au ocupat locul 3 la Cupa „Chișinăul de seară”. În clasamentul etapei finale ei au acumulat același număr de puncte (7) ca și ocupanta locului doi, Etalon, și au fost unica echipă care a obținut 1 punct în fața viitoarei campioane, Institutul Agricol.

În 1979 s-a disputat ediția a doua a campionatului Asociației sportive benevole „Moldova” la care au luat parte 14 formații din republică. În etapa finală s-au calificat 4 echipe: Institutul Pedagogic, Moldovahidromaș, Vibropribor (toate din Chișinău) și Elektrokar (Bălți). Cei mai buni s-au dovedit a fi viitorii pedagogi care au evoluat cu următorul lot: P. Lesnic, S. Vorobiov, I. Ciubara, V. Aga, V. Ciofu, M. Ceban, M. Danilov, N. Bostan, S. Crețu, P. Slobodeniuc, S. Vîsoțki, A. Sitneakovski, V. Gorohov, P. Soltanici, S. Omelcenco, V. Gavrilan, V. Kovaci, V. Maxim (ultimii doi viitori jucători la Nistru Chișinău). Antrenor – A. Zima.

La începutul anului 1981 a fost reînființată Asociația sportivă studențească republicană „Burevestnik” care a organizat întreceri la 17 genuri de sport. La competiția de fotbal au luat parte 9 echipe. În finală s-au întâlnit Institutul Pedagogic (cu internaționalii de tineret a URSS Valentin Kovaci și Veaceslav Proțenco în formație) și Institutul Agricol. Timpul regulamentar s-a încheiat cu scorul de 0-0, iar loviturile de departajare mai bine le-au executat viitorii pedagogi. În același an, evoluând la competițiile unionale ale instituțiilor de învățământ superior disputate la Novocerkassk (Rusia) chișinăuienii au ocupat un prestigios loc 4.

În 1988, Institutul Pedagogic a câștigat în premieră Cupa ziarului „Chișinăul de seară”. La acea ediție (a început încă în decembrie 1987) au participat 26 de echipe care au fost împărțite în două grupe a câte 13. În „sferturi” se calificau primele patru clasate. Evoluând în seria a II-a „pedagogii” abia în ultima etapă au ocupat locul 4, după o luptă strânsă cu Traktor. Pe primele trei locuri s-au clasat Moldgaz, Sciotmaș și Politehnica.

În „sferturi” Institutul Pedagogic a învins una din favoritele turneului Moldovahidromaș (ocupanta locului întâi în seria I și campioana Chișinăului en-titre) cu scorul de 2-1. Pentru „pedagogi” au marcat Iu. Craev și S. Alexandrov. De menționat că la scorul de 2-1 cei de la Hidromaș au ratat o lovitură de la 11 metri.

În semifinale s-au întâlnit două echipe studențești: Institutul Pedagogic și Institutul Politehnic. La începutul reprizei secunde „inginerii” conduceau cu 2-0, dar „pedagogii” au egalat prin S. Alexandrov și A. Caraijdan. Au fost dictate prelungiri și când se părea că se va ajunge la penalty-uri A. Croitoru a fructificat o pasă ideală a lui S. Alexandrov și Institutul Pedagogic a învins cu 3-2.

Finala n-a avut istoric. Viitorii pedagogi s-au dovedit a fi net superiori formației Moldgaz (în componanța căreia se evedenția Evgheni Piunovschi), 5-1. S. Alexandrov a realizat un hat-trick, iar celelalte două goluri le-au marcat Iu. Craev și A. Caraijdan.

Pentru învingători la acel turneu au evoluat: Ștefan Esinencu – portar; Igor Procopeț, Valeriu Russu, Petru Ceban, Valeriu Burlacu, Igor Ovcearenco – fundași; Vasile Orlovschi, Andrei Caraijdan, Stepan Frunze, Iurie Craev, Ghenadie Sîrbu – mijlocași; Igor Oprea, Serghei Alexandrov (desemnat cel mai bun atacant al turneului), Eduard Crețu, Oleg Morarenco – atacanți. Antrenor al echipei a fost Anatol Borș.

Peste un an echipa Institutului Pedagogic, condusă de același A. Borș, iarăși a ajuns în finală. După ce a ocupat locul 2 în serie, fiind întrecută de Dinamo, ea trecut în „sferturi” de Sciotmaș (3-0), în semifinale de Traktor (2-2, 7-6, la loviturile de departajare), dar a cedat în finală cu 1-2 în fața formației Uzinei de reparații a calculatoarelor. Golul „pedagogilor” a fost marcat de V. Goian.

În 1990, Institutul Pedagogic a repetat performanța din 1988. În prima fază echipele au fost împărțite în două grupe a câte 12, șase dintre care se calificau în etapa următoare. Evoluând în seria a doua „pedagogii” au ocupat locul 3 (11 meciuri, +6=3-2, golaveraj 23-9, puncte – 15), fiind întrecuți de Codru (17 p.) și Politehnica (16 p.). În faza a doua a grupelor de calificare Institutul Pedagogic a ocupat locul 3 (5 meciuri, +2=3-0, golaveraj 6-3, puncte – 7) în urma formației Vibropribor (7 p.). De menționat că calificarea a fost obținută în ultima etapă, când „pedagogii” au învins câștigătoarea turneului de anul trecut echipa Uzinei de reparații a calculatoarelor cu 1-0 (gol – I. Oprea).

În semifinale Institutul Pedagogic a întrecut favorita competiției, Pișcemaș (campioana orașului din ultimii doi ani). Scor, 2-1 (goluri: G. Pîrgu, I. Oprea – din penalty, respectiv P. Berezin).

Finala dintre Institutul Pedagogic și Institutul Politehnic a fost la discreția „pedagogilor” care au învins cu scorul de 1-0. Golul a fost marcat deja în min. 3 de către G. Sîrbu, iar în min. 70 I. Oprea a mai ratat și o lovitură de la 11 metri.

Nicolae Crăciun, antrenorul campionilor, a utilizat pe parcursul turneului următorii jucători: Vladimir Coev, Ștefan Esinencu – portari; Igor Procopeț, Veaceslav Cheru, Alexandru Guzun, Petru Ceban, Valeriu Russu, Andrei Șportov, Iurie Zamăneagră, Dumitru Popov, Roman Bulat – fundași; Nicolae Panu, Ghenadie Sârbu, Eduard Cereș, Vlad Goian, Serghei Iagovkin – mijlocași; Oleg Morarenco, Igor Oprea (desemnat cel mai bun atacant al turneului), Victor Botezatu, Gheorghe Pîrciu, Igor Cuciuc – înaintași.