Echipa de fotbal a Uzinei de tractoare din Chișinău a fost una dintre cele mai bune din capitală. Traktor (= Tractorul) a avut două perioade de glorie în istoria sa. În anii ’60 a câștigat medaliile de argint ale campionatului RSS Moldovenești (1964), două Cupe ale Moldovei (1965 și 1967), trei titluri de campioană a Chișinăului (1960, 1963 și 1965) și două medalii de bronz (1964 și 1968). Perioada de la sfârșitul anilor ’80 a fost mai modestă: două locuri trei în campionatul orașului (1988 și 1989) și o semifinală a Cupei de iarnă „Chișinăul de seară” (1989).

Istoria Uzinei de tractoare din Chișinău își are începutul în anul 1945, când a fost creată o întreprindere de reparare a motoarelor. Peste trei ani ea a fost reorganizată în Uzina de Reparații Chișinău (se ocupa cu reparația automobilelor, utilajelor, fabricarea detaliilor pentru reparații). În 1958 această unitate economică este redenumită în „Avtodetal” (= Piese auto), iar încă peste trei ani este reprofilată și pe baza ei este creată Uzina de tractoare din Chișinău (pe 22 septembrie 1962 de pe linia de asamblare a ieșit primul tractor moldovenesc de serie T-50B).

Muncitorii de la uzină au creat echipa de fotbal încă în anii ’50, iar primul succes a venit în 1960, când Avtodetal a obținut titlul de campioană a Chișinăului. În anii ’60 formația evolua cu succes atât pe arena orășenească, cât și republicană. În 1964 Traktor a fost foarte aproape de titlul de campioană a Moldovei, dar a încheiat competiția în urma puternicei echipe militare Temp Tiraspol și în fața lui Vibropribor Chișinău.

L-am rugat să povestească despre acea perioadă a echipei pe mijlocașul Lev Șor, primul discipol al școlii moldovenești de fotbal care în 1956 a debutat în prima divizie valorică a campionatului URSS:

„Am avut atunci o echipă foarte bună, cu jucători de valoare... După ce am evoluat în campioanul URSS pentru Burevestnik Chișinău (actuala Zimbru – n.a.), Lokomotiv Bender și Vierul Chișinău am hotărât să mă angajez la biroul de proiectare a Uzinei de tractoare. Aici lucrau deja mulți colegi de-ai mei cu care am învățat la facultatea de mecanizare a Institutului Agricol, fiind discipoli ai lui Arșo Parsadanean, un mare promotor al fotbalului studențesc (și-a adus contribuția la câștigarea titlului de campioană a Moldovei la trei instituții de învățământ: Institutul Agricol, Universitate și Politehnică. Evident că am fost cooptat și în echipa de fotbal a întreprinderii. Majoritatea coechipierilor erau foști fotbaliști de la Institutul Agricol cu care am evoluat în anii ’50: portarul Leonid Fleișman, fundașul Leonid Șcrob, atacanții Vasile Calmuțchi (viitorul rector al Institutului Politehnic), Stanislav Beganski, Vladimir Gagarin, Vladlen Timoșenko, Vilea Reznițki. Pe lângă aceștia mai jucau fundașii Stepan Pascu, Valeri Glotov, Valeri Rogacevski, Izea Gori, mijlocașii Igor Maximenco, Boris Ponomarenco, Valeri Maștaler, atacanții Albert Coptev (ulterior a devenit locțiitorul directorului Uzinei de tractoare), Leonid Vaisman, Eduard Șiklo. Antrenor era cunoscutul jucător al echipei Burevestnik/Moldova Chișinău Igor Marchevici. Eram susținuți de conducerea întreprinderii în frunte cu locțiitorul directorului Badalov, dar cel mai mult avea grijă de echipă Igor Salamanovici, un mare pasionat de fotbal, maistru la uzină, curator al echipei din partea sindicatelor. Eram asigurați cu echipament, transport, în fiecare vară împreună cu familiile ne odihneam gratis la mare la baza de odihnă a uzinei de la Karolino-Bugaz. Nu întâmplător și rezultatele de pe teren erau pe măsură. În 1963 am devenit campioni ai orașului, peste un an am obținut „argintul” în campionatul Moldovei și „bronzul” în campionatul Chișinăului. În 1965, după ce am câștigat Cupa orașului întrecând în finală formația uzinei „Elektrotocipribor”, am învins și în meciul decisiv al Cupei Moldovei pe Temp Tiraspol (4-2), luându-ne astfel revanșa pentru titlul pierdut un an în urmă. Tot în 1965 am debutat și pe arena unională. În septembrie am jucat la Chișinău cu deținătoarea Cupei Leningradului, Ștorm, în cadrul Cupei URSS pentru colectivele de educație fizică. Cu toate că am deschis scorul prin Lionea Șcrob, care a transformat o lovitură de la 11 metri, pe final am cedat cu scorul de 1-2”.

În 1967 Traktor a câștigat pentru a doua oară Cupa Moldovei și a fost foarte aproape să i-a și titlul de campioană. În ultima etapă a turului chișinăuienii au învins într-un meci dramatic campioana de anul trecut și principala urmăritoare, Stroiindustria Bălți, cu scorul de 2-1. Golul victoriei a fost marcat cu 30 de secunde înainte de final de Stanislav Dominov, după o fază creată de Vladimir Cobâleanschi, un alt fost jucător al Institutului Agricol.

După tur Traktor avea 18 puncte, Dinamo Chișinău – 17 p., Nistrul Bender – 16 p., Stroiindustria și Energhia Tiraspol – câte 15. Încă cu 4 etape înainte de final chișinăuienii ocupau locul întâi, dar au avut un finiș foarte slab (în ultimele două meciuri au suferit înfrângeri cu un scor general de 1-5), încheind competiția ca și anul trecut abia pe locul 4, după Nistrul, Dinamo și Energhia. Și în Cupa URSS pentru amatori Traktor Chișinău a cedat în deplasare în fața reprezentantei Ucrainei, Avangard Volnogorsk, cu scorul de 1-3.

După 1967 formația Uzinei de tractoare s-a retras din campionatul RSSM, axându-se pe participarea în competițiile orășenești.

„Renșterea” echipei s-a produs în a doua jumătate a anilor ’80. În 1980 Traktor a ocupat ultimul loc în campionatul orașului, revenind abia în 1985. După trei ani de evoluții modeste în 1988 formația uzine a ocupat locul 3, fiind întrecută de Pișcemaș și Moldgaz. Un rol important în progresul obținut de echipă l-a avut Anatol Ianeț, fostul fundaș al echipelor Nistru (actuala Zimbru) Chișinău, Avtomobilist Tiraspol și Zarea Bălți cu care a jucat în campionatul URSS.

„Am venit la echipă în anul 1986, când m-am angajat la lucru la Uzina de tractoare”, 

își amintește Anatol Ianeț. 

„Majoritatea fotbaliștilor erau muncitori la întreprindere. Eram o echipă de amatori și nu eram remunerați financiar, primeam doar tichetele de alimentare la cantina uzinei. Dintre partenerii cu care am evoluat să-i menționez pe portarii Ion Ungureanu și Alexandru Cosovan, fundașii Vasile Teacă, Nicolae Moldovan, Ivan Lașco, Iacob Cojocari, Sergiu Carauș, mijlocașii Vasile Poleacovschi (ca și mine – viitor arbitru în Divizia Națională), Vasile Duca, Anatol Pușcaș, Veaceslav Maxim, Victor Gâtlan, atacanții Ion Țâgârlaș (tata internaționalului Igor Tâgârlaș), Marian Ciobanu, Alexandru Malearciuc, Eduard Crețu, Igor Carauș. Antrenori au fost Victor Cosovan, Ion Canțer, iar eu am exercitat funcția de antrenor-jucător în anul 1989. O susținere enormă întotdeauna am simțit din partea lui Vasile Tălămbăț, președintele clubului sportiv al întreprinderii. De menționat că uzina a avut echipă puternică nu numai la fotbal, ci și la volei, baschet, etc. Meciurile de acasă le disputam pe terenul de fotbal de lângă uzină”.

Din punct de vedere al rezultatelor pentru Traktor cel mai bun s-a dovedit a fi anul 1989. În primăvară echipa s-a calificat în semifinalele prestigioasei Cupe dotată cu premiile ziarului „Chișinăul de seară”.

Ocupând locul 4 în grupa I, echipa a învins surprinzător în „sferturi” câștigătoarea grupei II, Dinamo (în anul 1987 s-a întâmplat exact invers, ocupând locul întâi în grupă Traktor în faza eliminatorie a fost întrecută de ocupanta locului 4 în cealaltă grupă și viitoarea câștigătoare a turneului, Mikroprovod). În „semifinale” Traktor a cedat într-un meci dramatic în fața echipei Institutului Pedagogic, 2-2, în timpul regulamentar, 6-7, la loviturile de departajare. În finala mică echipa a fost învinsă, de această dată, fără drept de apel de către Pișcemaș, campioana orașului en-titre. Cel mai bun mijlocaș al turneului a fost desemnat Anatol Ianeț.

În campionatul Chișinăului, ediția 1989, lupta s-a dat între Pișcemaș și Traktor. Dar cu 3 etape înainte de final „tractoriștii” au cedat inexplicabil cu 1-4 în fața echipei Școlii sportive (în clasamentul final acestă formație a ocupat penultimul loc, având la activ doar 3 victorii din 26 posibile), după care au pierdut și în fața principalei urmăritoare, Codru, 2-3. Și cu toate că în ultima etapă a învins Mikroprovod cu 2-1, Traktor s-a clasat doar a treia (26 meciuri, +18=3-5, golaveraj 71-33) cu 39 de puncte la activ, cu 5 mai puține decât Pișcemaș și cu 1 mai puțin decât Codru. Mijlocașul Anatol Ianeț a fost inclus în TOP-22 cei mai buni jucători ai orașului pe anul 1989.