În anii ’50 ai secolului trecut o prezență constantă în competițiile republicane de fotbal a avut-o formația Lokomotiv Ungheni. Punctul culminant echipa a realizat-o în 1954. În acel an ”feroviarii” au obținut medaliile de bronz ale campionatului RSS Moldovenești a și au câștigat Cupa republicii.

În etapa finală a campionatului la care au luat parte șase cele mai bune echipe Lokomotiv a fost întrecută de Institutul Agricol Chișinău și Burevestnik Bender, dar a reușit să se claseze mai sus de experimentatele Krasnoe Znamea (= Steagul roșu), Dinamo și Spartak (toate din Chișinău).

Dar cea mai mare surpriză ”feroviarii” au reușit-o în finala Cupei Moldovei, întrecând favorita meciului, Burevestnik Bender, cu un neverosimil 5-2. Această victorie i-a permis lui Lokomotiv să debuteze în Cupa URSS, unde a fost întrecută cu greu de Burevestnik Chișinău, 2-3.

În acel sezon din lotul ”feroviarilor” au făcut parte: V. Voroșilov, A. Garducalov, C. Popovici, M. Colomieț, V. Vasilcenco, A. Petrov, S. Ganze, Iu. Izotov, V. Ivanov, V. Doroșenco, C. Costenco, D. Cogan, I. Iușin, N. Denisenco, D. Grimberg, T. Burici, V. Uliganineț.

În 1954 Secția de fotbal a RSSM în premieră a desemnat cei mai buni 33 de jucători din republică. În acest TOP au fost incluși cinci jucători de la Lokomotiv: fundașul dreapta V. Doroșenco, fundașul central A. Garducalov, mijlocașul stânga M. Colomieț, atacantul lateral dreapta A. Petrov și atacantul dreapta S. Ganze.

În anii ’60 – ’80 în campionatul RSSM au mai evoluat echipele din Ungheni: Prut, Avtomobilist, Vierul, Lokomotiv, Pișcevik și Keramist.

În ediția 1990 în Divizia C (a treia divizie valorică) a campionatul republican și-a făcut apariția formația Delia Ungheni, care în ediția de primăvară a anului 1991 a promovat în ”B”. După organizarea structurii campionatului Moldovei independente Delia a fost repartizată în Divizia A (al doilea eșalon valoric al fotbalului moldovenesc).

În decurs de patru sezoane unghenenii ocupau locuri în partea de jos a clasamentului (1992 – locul 9 din 11; 1992/93 – locul 11 din 14; 1993/94 – locul 12 din 17; 1994/95 – locul 16 din 19).

La 21 iulie 1995 formația din Ungheni a fost preluată de omul de afaceri Constantin Purcel și și-a schimbat numele din Delia în Attila. În prima parte a ediției 1995/96 Attila a condus detașat clasamentul după care a urmat o ușoară cădere. Primele două locuri și promovarea directă în Divizia Națională le-au obținut Locomotiva Basarabeasca și Ciuhur satul Ocnița (ambele au acumulat câte 89 de puncte). Attila Ungheni (85 puncte: 42 meciuri, +25=10–7, golaveraj 78-41) și Victoria Cahul (82 puncte) au obținut dreptul să participe la barajul de promovare/retrogradare. Deoarece Nistru Cioburciu a refuzat să se prezinte la meciul de baraj Attila a reușit promovarea în eșalonul de elită al fotbalului moldovenesc.

Culorile echipei în acel sezon au fost apărate de portarii V. Stepan, V. Galat și S. Mereniuc, jucătorii de câmp O. Sanduleac (golgheterul echipei cu 16 reușite la activ), I. Vatulea, Gh. Colomieț, I. Homițchi, M. Bădănău, S. Canțâru, Iu. Manic, S. Trofan, Gh. Cozma, A. Jdan, R. Teleșevschi, A. Macrosnop, P. Mogâldea, C. Mocanu, F. Duca, S. Drobot, V. Derenco, Iu. Doga, V. Bolocan, Iu. Darvin, Iu. Adamcic. Antrenor – E. Darvin.

Evoluția formației din Ungheni în Divizia Națională a fost foarte modestă. În cele 30 de meciuri disputate Attila a reușit o singură victorie tehnică în partida cu Spumante Cricova, un meci l-a jucat la egalitate (2-2 pe teren propriu cu Ciuhur Ocnița) și a suferit 28 de înfrângeri. Golaverajul a fost unul dezastruos: 10-141. Cele 141 de goluri încasate reprezintă și în prezent un record negativ al unei echipe care a evoluat în prima divizie valorică.

După încheierea sezonului 1996/97 Attila Ungheni și-a încetat existența.