Integritatea în fotbal

Recent, FMF a lansat o nouă campanie împotriva meciurilor trucate. Corupția în fotbal există nu de ieri sau de azi. Acest flagel are o istorie de mai mult de 100 de ani. Astăzi vă prezentăm cele mai răsunătoare cazuri de corupție depistate în cele mai puternice campionate ale Europei în secolul XX.

1915. ANGLIA. Unul dintre primele scandaluri legate de pariuri a avut loc în campionatul Angliei.

Pe 2 aprilie 1915 Manchester United o înfrunta pe FC Liverpool, pe Old Trafford. Sandy Turnbull, Arthur Whalley, Enoch West (toți trei de la Manchester United) și Jackie Sheldon, Tom Miller, Bob Pursell și Thomas Fairfoul (toți patru de la Liverpool) au pus la cale unul dintre primele blaturi din istoria fotbalului. Rezultatul final al meciului trebuia să fie 2-0 în favoarea “diavolilor roșii”, cota pentru acest eveniment fiind de 7 la 1. Scenariul a ieșit perfect, Manchester United câștigând cu scorul necesar.

Arbitrii și câțiva ziariști au început să aibă ceva suspiciuni, mai ales că “cormoranii” au ratat două lovituri de la 11 metri. Federația a început imediat o investigație și a aflat cine sunt vinovații pentru aranjament. La sfârșitul lui decembrie 1915 au fost anunțate sancțiunile. Toți cei șapte fotbaliști au primit o suspendare pe viață din activitatea sportivă, însă scorul meciului a fost omologat, deoarece niciun oficial al celor două cluburi nu fusese implicat în aranjament. Cele două puncte obținute i-au ajutat pe “diavolii roșii” să nu retrogradeze.

Este interesant faptul că ancheta federației a arătat că George Anderson (autorul celor două goluri) nu participase la blat, însă în 1917 a fost implicat într-un alt scandal legat de aranjamente. A fost suspendat pe viață, după un meci Manchester United – Burnley, însă a primit și o sentință de opt luni de închisoare.

1927. ITALIA. Chiar fără a fi dovedit pe deplin, într-un dosar care lasă loc la destule semne de întrebare, acesta a fost primul caz de ilicit sportiv din Peninsulă.

Pe 5 iunie 1927 s-a disputat meciul dintre concitadinele AC Torino şi Juventus. La pauză era 1-0 pentru ”alb-negri”, în repriza secundă Torino remontând şi terminând victorioasă cu 2-1. În acel an formația ”granata” a câștigat titlul de campioană.

Puţin mai târziu, cotidianul milanez ”Sport” a lansat ”bomba”: Luigi Allemandi, fundaşul stânga al lui Juve, ar fi acceptat atenţiile unui misterios personaj pentru a facilita victoria lui ”Il Toro”. Chestia ciudată era că Luigi jucase foarte bine în partida cu pricina.

Astfel, s-a constatat că un oficial al lui Torino i-a promis fundaşului de la Juventus 50.000 de lire pentru a truca meciul. Totul s-a petrecut conform planului, însă un jurnalist a demascat afacerea. Sentinţa a fost drastică: echipei Torino i s-a anulat titlul de campioană cucerit, iar conducătorii ei au fost suspendaţi pe viaţă. Allemandi, care între timp se transferase la Ambrosiana (Inter-ul de astăzi), a fost şi el suspendat pe viaţă. După 8 luni i s-a ridicat sancţiunea, ulterior a fost reprimit în naţionala Italiei, cu care a devenit campion mondial în 1934.

1948. ITALIA. Primul caz de corupţie după cel de-al Doilea Război Mondial în campionatul Italiei îl semnalăm în sezonul 1947/48. Spre sfârşitul turneului, mai exact pe 6 iunie 1948, Napoli a obţinut o spectaculoasă victorie în deplasare la Bologna, 1-0, gol marcat de Naim Krieziu în ultimul minut de joc. Cinci zile mai târziu, din Bologna porneşte acuzaţia de trucare a meciului. Implicaţi în „afacere” au fost preşedintele clubului napolitan, Giuseppe Muscariello, şi jucătorul său Luigi Ganelli, plus bolognezul Paolo Innocenti, fost jucător la Napoli prin anii ’30, dar bănuiala cădea şi asupra jucătorilor Bolognei Bruno Arcari, Sauro Taiti şi Gino Capello.

După ancheta comisiei de disciplină, condiţiile actului de corupţie fiind dovedit, s-au luat următoarele măsuri: Napoli este retrogradată pe ultimul loc; Muscariello şi Innocenti suspendaţi pe viaţă, ca şi jucătorul Ganelli; Trei luni de suspendare pentru Arcari şi două pentru Taiti, Capello şi napolitanul Barberi, care, se pare, participase şi el la discuţii.

1955. ITALIA. După încheierea sezonului 1954/55 al campionatului peninsular, Udinese a fost retrogradată, deşi terminase pe locul doi, fiindcă s-a descoperit că trucase partida câştigată cu Pro Patria. În acelaşi an şi Catania a fost retrogradată la rându-i după ce s-a demonstrat că a trucat două partide cu ajutorul unui arbitru.

Aceeaşi soartă a avut-o şi Verona în sezonul 1973/74, după ce preşedintele Saverio Garonzi l-a contactat pe un jucător al lui Napoli, Sergio Clerici, înaintea partidei dintre cele două formaţii.

1963. ANGLIA. În octombrie 2002 publicaţia britanică "News of the World" a scos la iveală ştirea “bombă”: Manchester United “trântea” meciuri!

“E purul adevăr, Manchester United, cel mai mare club din lume, a recurs la aranjamente!”, scria în autobiografia sa Harry Gregg, fost portar al naţionalei Irlandei de Nord şi al “diavolilor roşii” între 1957 şi 1966.

“Exista un pariu numit şi dacă ar fi ghicit trei rezultate puteau câştiga o avere. Deseori se puneau de acord cu mai mulţi jucători de la alte echipe pentru a combina trei meciuri şi a obţine exact cele trei scoruri dorite. Unii dintre coechipierii mei pariau sume importante pe înfrângerea lui Manchester, apoi, în teren, ofereau partida adversarilor. Ca portar, aş fi putut influenţa rezultatul unei întâlniri, dar nu m-am gândit niciodată să-mi vând onoarea. Însă mulţi dintre colegi nu erau de aceeaşi părere”, a scris Gregg în autobiografia “Jocul lui Harry”.

Totul se întâmpla în sezonul 1963/64, Gregg aflând despre corupţia din vestiar de la un coechipier.

“Am auzit prima oară de la un tânăr din Dublin, Joe Carolan, care mi-a cerut sfatul. Am fost surprins când Joe, neimplicat în această afacere, a dorit o discuţie tainică. Mi-a spus că i s-a oferit şansa de a câştiga nişte bani în plus, trucând meciuri şi nu ştia ce să facă”. În scurtă vreme a fost contactat şi Gregg: “Încercarea de a mă recruta nu a fost prea subtilă. Totul s-a derulat în sala de tratament. Doi jucători au adus vorba despre aranjamente când fizioterapeutul a părăsit încăperea. I-am anunţat că dacă-i mai aud vreodată mă duc direct la manager. Atunci mi-au răspuns că era doar o glumă. Mă întreb dacă nu ar fi trebuit să-i demasc, dar nu era stilul meu".

Până la urmă, Harry Gregg şi-a luat inima-n dinţi şi a bătut la uşa managerului. Celebrul Matt Busby aflase deja. “Am bătut la uşă, ceea ce nouă ne era interzis, trebuia mai întâi să sunăm să vedem dacă poate sta de vorbă cu noi. Stătea la birou. I-am spus totul. Pentru cineva recunoscut pentru calmul său, Busby a avut o reacţie uluitoare. A început să urle”.

Harry Gregg s-a transferat în 1966 la Stoke City. “Şi după plecarea mea au fost meciuri “blătuite”. Cei implicaţi se ştiu prea bine, nu e nevoie să le dezvălui eu identitatea. Ruşinea îi va urmări tot restul vieţii. Pe atunci, salariile fotbaliştilor erau mult mai mici ca acum, dar asta nu este o scuză. Ştiu cine erau trişorii pentru că mă implorau să-i ajut. Iar managerul Matt Busby închidea ochii. Este dezgustător”, a încheiat Gregg.

1971. GERMANIA. Cel mai mare scandal din Bundesliga a avut loc în sezonul 1970/71. În lista meciurilor trucate, care au avut loc în perioada 17 aprilie – 5 iunie 1971, au nimerit 10 partide cu participarea echipelor Schalke Gelsenkirchen, Arminia Bielefeld, FC Köln, Rot-Weiß Essen, Kickers Offenbach, Rot-Weiß Oberhausen, MSV Duisburg, VfB Stuttgart, Eintracht Frankfurt, Eintracht Braunschweig și Hertha BSC Berlin. Ca urmare, o parte a jucătorilor au fost suspendați pe viață, printre care și componenți ai echipei naționale Klaus Fischer, Reinhard "Stan" Libuda sau Klaus Fichtel.

1980. ITALIA. Scandalul cunoscut sub numele ”Totonero” a început pe 1 martie 1980, când doi organizatori de pariuri clandestine, Alvaro Trinca şi Massimo Cruciani, au înaintat Tribunalului din Roma un memoriu în care au fost puşi sub acuzare nu mai puţin de 27 de jucători din prima şi cea de a doua divizie.

Pe 23 martie au fost arestaţi 11 fotbalişti şi preşedintele de atunci al lui AC Milan, Felice Colombo.

Toţi au fost acuzaţi de escrocherie, în plus, celebrul Paolo Rossi a fost închis timp de 30 de zile împreună cu Fernando Viola şi Giuseppe Dossena.

În ziua de 22 decembrie a aceluiaşi an justiţia civilă i-a absolvit pe toţi fotbaliştii implicaţi, însă cea sportivă a fost nemiloasă. AC Milan şi Lazio au fost retrogradate în Serie B, Avellino, Perugia şi Bologna (Serie A) şi Palermo şi Taranto (Serie B) au fost penalizate cu câte cinci puncte. 20 de fotbalişti au primit suspendări între trei luni şi şase ani. A fost pedepsit inclusiv Paolo Rossi, care a reuşit numai datorită unei amnistii să participe şi să câştige Mondialul spaniol din 1982. Preşedintele lui AC Milan a fost exclus definitiv din viaţa sportivă, spre deosebire de omologul său de la Bologna, Tommaso Fabretti, care a fost suspendat doar un an.

1982. FRANȚA. Cea mai titrată formaţie franceză rămâne în continuare a fi Saint Etienne cu toate că ultimul ei succes din campionat datează cu anul 1981.

Necazurile echipei au început pe la sfârşitul anilor ’70, în momentul în care preşedintele de atunci, Roger Rocher, a ţinut cu tot dinadinsul să croiască o super-echipă. Nimic nefiresc până aici. Numai că, şi asta s-a putut constata mult mai târziu, nu tot ce se cheltuia ori se agonisea era trecut şi pe hârtie.

Până într-o zi când “bomba”, cum era de presupus, a explodat. Atunci în scenă şi-a făcut apariţia fiscul.

La 31 martie 1982, Henri Fieloux şi Andre Buffard, membri ai comitetului director, semnalizează preşedintelui neconcordanţa dintre mai multe conturi bancare. Abia la 18 iulie Rocher recunoaşte că ceva nu-i în regulă şi că o parte dintre jucători au primit prime speciale nedeclarate, pentru ca o lună mai târziu antrenorul de atunci Robert Herbin şi internaţionalul Jean-Francois Larios să admită că au primit diferite sume din fondurile “negre”.

Rând pe rând, prin faţa comisiei însărcinată cu anchetarea cazului vor mai trece celebrii Platini, Rep, Janvion, Lacombe, Battiston, şi directorul tehnic Pierre Garronaire. Încet tabloul se întregeşte, ajungându-se la o fraudă de aproximativ un milion de lire sterline, din o cifră de afaceri de mai bine de două milioane de lire sterline în perioada 1976-1982!

1984. BELGIA. Eric Gerets a fost idolul Belgiei în anii ’80. În 1983 cei de la Standard Liege i-au dat voie să se transfere la AC Milan.

În februarie 1984, el este convocat la Bruxelles pentru un meci al naţionalei. Pe aeroport, în loc de a fi întâmpinat de reprezentanţii federaţiei, a fost arestat. S-a constatat că cu un an înainte, când Standard a câştigat campionatul, asupra ultimului meci, cel cu Thor Waterscheid, planând bănuiala că ar fi fost trucat. A fost arestat şi antrenorul, Raymond Goethals, patriarhul fotbalui belgian.

În cele din urmă, Goethals, şantajat cu lipsa ţigărilor, a recunoscut. Şi Gerets a recunoscut că el a vorbit cu căpitanul celor de la Thor, consătean de-al lui, pentru a pune la punct afacerea. Culmea e că Standard nu avea neapărată nevoie de victorie, ei având două puncte avans, plus golaverajul. Dar pentru a termina cu bine, preşedintele lui Standard a insistat.

Verdictul a fost destul de aspru. Eric Gerets a fost suspendat pe viaţă, pedeapsa redusă la un an şi jumătate, ţinând cont de personalitatea lui.

1990. FRANȚA. În anul 1992 Girondins de Bordeaux a devenit campioană a diviziei a II-a franceze și a revenit în Ligue 1. Echipa a fost retrogradată un an în urmă din cauza scandalului provocat – în noiembrie 1990 – de tripleta Bez (preşedinte), Couecou (director sportiv) şi Bizot (secretar general).

Ancheta privind finanţarea centrului de antrenament de la Haillou, a sediului clubului, cât şi “gaura” de 380 milioane FF în gestionarea clubului şi în mod deosebit metodele folosite în materie de transfer, au fost cercetate timp de 16 luni. Ca și în cazul lui Saint Etienne ”banii negri” erau folosiți și pentru aranjarea meciurilor sau mituirea arbitrilor. Claude Bez a stat la închisoare 2 ani.

1993. FRANȚA. Pe 26 mai 1993 Olympique Marseille învingea pe AC Milan cu 1-0 în finala celei mai prestigioase competiții europene inter-cluburi, Liga Campionilor. Peste doar câteva zile a izbucnit monstruosul scandal intitulat “VA-OM” (Valenciennes-Olympique Marseille). Formaţia de pe Mediterană care recent câștigase cel de-al cincilea titlu de campioană a Franței a fost învinuită de ilicit sportiv. Fotbalistul lui Valenciennes Jacques Glassmann a dezvăluit că câțiva jucători și conducerea lui OM în frunte cu președintele Bernard Tapie au încercat să-l mituească. În urma investigațiilor spusele lui Glassmann s-au adeverit. Consecinţele scandalului “VA-OM” au fost catastrofale pentru Olympique. Echipei i s-au retras titlul de campioană și dreptul de participare la Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală, ea a fost exclusă din ediţia 1993-94 a Ligii Campionilor şi a fost retrogradată în divizia secundă a campionatului Franţei. Bernard Tapie, patronul formaţiei, a ajuns în sala de judecată, iar apoi şi la închisoare.

Surse informare: Sportul Ilustrat, Fotbal Plus, bancaderezerva.wordpress.com, prosport.ro.