Kolos Slobozia este, fără îndoială, cea mai ghinionistă echipă din istoria campionatului și Cupei RSS Moldovenești. Această formație n-a câștigat niciodată titlul sau Cupa republicii, de 5 ori încheind campionatul pe locul doi și o dată jucând în finala Cupei, pe care a pierdut-o în fața unei divizionare secunde. Cu toate acestea, echipa din Slobozia a fost una dintre cele mai bune din Moldova în anii ’70.

În septembrie 1949, a avut loc turneul dotat cu Cupa ziarului ”Molodioj Moldavii”, prima competiție rezervată formațiilor din mediul rural. Cea mai bună echipă sătească s-a dovedit a fi „Krasnîi partizan” (= Partizanul roşu) din Slobozia.

Echipele din această localitate au dominat turneul și în anii ’50. Din cele 14 ediții disputate (1949-1962), cinci au revenit formațiilor din Slobozia (1949, 1951, 1952, 1955 și 1958).

În campionatul RSSM, echipa Kolhoznikul Slobozia a debutat în anul 1958, dar abia peste 10 ani a început să joace cu regularitate în grupa I (primul eșalon valoric al fotbalului republican) deja sub denumirea Kolos (= Spicul).

În 1969, echipa care apăra culorile kolhozului ”Congresul al XX al PCUS”, a devenit câștigătoarea turneului ”Tinerimea Moldovei”, evoluând în următoarea componență: Valentin Șciuchin, Nicolai Melnic, Victor Abramov, Evgheni Șincarenco, Vladimir Vengrjanovschi, Nicolai Sinii, Alexandr Medvedev, Boris Șraiber (antrenor-jucător), Valeri Râbalco, Nicolai Socolov, Vasili Gorșcov, Vasili Untilov, Nicolai Saharov, Valeri Alexandrov.

Și cu toate că inițial în campionat Kolos Slobozia ocupa de obicei locuri la mijlocul clasamentului, ea destul de reușit evolua în competițiile rezervate formațiilor de la sate și centrele raionale.

În 1972 a câștigat Cupa Iuri Gagarin, învingând în finală echipa Institutului Agricol cu scorul de 2-0. Lotul învingătoarilor: Iu. Popov, D. Furașov, V. Abramov, G. Șcerbina, E. Șincarenco, M. Revin, V. Pașco, A. Iarovâh, A. Medvedev, V. Coșnac, F. Bulat, V. Brusenschi, V. Radulov. Antrenor – B. Șraiber.

În 1973 și 1974 a obținut victoria în finala Cupei ziarului ”Tinerimea Moldovei”, iar în sezonul 1974 a urcat în premieră pe podiumul campionatului RSSM, câștigând medaliile de bronz, după ce a fost întrecută doar de Dinamo Chișinău și Energetic Dubăsari. În acești ani din componenața echipei au făcut parte: A. Matveiciuc, C. Cușnir, Iu. Popov, N. Melnic, B. Suraev, V. Vengrjanovschi, E. Șincarenco, M. Revin, S. Colomieț, O. Zdorenco, D. Doțenco, V. Gorșcov, V. Abramov, C. Uraleț, V. Alexandrov, A. Medvedev, A. Iarovâh, S. Catomin, D. Donoagă, N. Patânciuc, M. Farzaliev, N. Danici, A. Laptev, V. Polișciuc, V. Beregovoi, A. Șciuchin. Antrenor – B. Șraiber.

În 1975, Kolos Slobozia a încheiat campionatul republican pe locul doi, fiind devansată doar de Dinamo Chișinău, dar a câștigat pentru prima dată Cupa RSSM ”Spicul de Aur”, după ce în finală a întrecut la limită, 1-0, echipa kolhozului V.I. Lenin din Edineț. Din lotul formației au făcut parte: A. Matveiciuc, A. Șciuchin, A. Iarovâh, V. Beregovoi, V. Budeacenco, A. Medvedev, V. Zabutârin, I. Gornștein, V. Gorșcov, V. Vengrjanovschi, N. Sinii, E. Pogorelov.

După ce în 1976 formația din Slobozia iarăși a obținut medaliile de argint ale campionatului (în clasamentul final ea a cedat un singur punct campioanei, Stroitel Tiraspol), în 1977 a avut o evoluție modestă, clasându-se abia pe locul 6.

În schimb în următorii trei ani Kolos a ocupat locul doi în campionat (de fiecare dată fiind întrecută de o altă echipă din raionul Slobozia, Nistru Cioburciu), a câștigat Cupa Iuri Gagarin în 1978 (4-3, în finală, cu Kolos Fălești) și Cupa RSSM ”Spicul de Aur” în 1980 (2-1 după prelungiri, în finală, cu același Kolos Fălești).

Probabil cea mai mare dezamăgire fotbaliștii din Slobozia au suferit-o în 1979 când au pierdut în finala Cupei Moldovei cu scorul de 2-4 în fața echipei Kolos Pelinia, Râşcani, care în acea perioadă evolua în divizia secundă. Meciul decisiv pentru desemnarea câştigătoarei a avut loc pe 11 august 1979, de Ziua sportivului, şi s-a disputat pe stadionul Dinamo din Chişinău.

Favorită era considerată echipa din Slobozia (antrenori – Iu. Popov și A. Iarovâh) care-i avea în formaţie pe experimentații C. Cuşnir, V. Vengrjanovski (căpitanul echipei), I. Mandrâcenco, V. Polişciuc, N. Sinii, E. Pogorelov, A. Laptev, V. Gorşcov...

Cu toate acestea după prima repriză tabela indica rezultatul de 2-0 în favoarea echipei din raionul Râşcani (au marcat: Stovolosâi şi Postnicov). Serghei Eremcenco a dus scorul la 3-0, după care jucătorii din Slobozia au reuşit să înscrie de două ori. Rezultatul final de 4-2 l-a stabilit Serghei Didenco.

Merită de menționat evoluția echipei Kolos Slobozia în cadrul turneului dotat cu Cupa URSS ”Zolotoi kolos” (= Spicul de aur) din anul 1980. Formația din Moldova s-a calificat în faza finală la care au participat doar 7 echipe din toată Uniunea Sovietică după ce în turneul preliminar a întrecut echipele din Kazahstan (2-0), Letonia (2-0), Bielorusia (2-1) și Azerbaidjan (4-1).

În ediția 1981, Kolos a ocupat locul 4 în campionat (acumulând același număr de puncte cu Nistru Cioburciu, câte 43, ea a avut un golaveraj mai slab), iar la începutul anului viitor ameble echipe din raionul Slobozia au fost retrase din competiție.

În 1990 și 1991, Kolos Slobozia din nou și-a făcut apariția în campionatul republican, dar a evoluat în Divizia C (al treilea eșalon valoric).