Echipa de fotbal Nistru din satul Cioburciu, raionul Slobozia (a nu se confunda cu satul cu aceeași denumire din raionul Ștefan Vodă) este singura reprezentantă a unei localități rurale care a câștigat titlul de campioană a RSS Moldovenești. Mai mult, a reușit acest lucru de trei ori (1978-1980) și în prezent intră în TOP-5 celor mai bune echipe din campionatul republican după Dinamo Chișinău, Grănicerul Glodeni, Burevestnik Bender și Institutul Agricol.

Istoria formației a început în anul 1970 când echipa kolhozului V.I. Lenin a devenit campioană a Jocurilor sportive a tineretului de la sate din RSSM. A urmat evoluția în campionatul Asociației sportive benevole ”Kolhoznikul”. După un loc 2 în ediția 1971, formația din Cioburciu a devenit câștigătoarea acestei competiții în anul următor, obținând astfel dreptul să evolueze în campionatul republican, divizia secundă.

Trei ani la rând această echipă, care la începutul anului 1974 și-a schimbat denumirea în Nistru, a fost premiantă a competiției: în 1973 și 1974 a ocupat locul 2, iar în 1975 s-a clasat pe locul întâi și a obținut dreptul de participare în Grupa I (eșalonul superior al fotbalului moldovenesc).

Primele succese ale echipei se datorează în special portarului Mihail Cotelea, fundașilor Vasile Dodul (tata lui Serghei și Mihail Dodul, discipoli ai lui Petru Caraman, care au devenit fotbaliști de performanță), Grigori Efremov, Andrei Malcosean, mijlocașilor Petru Caraman (căpitanul echipei), Gavriil Antosiev, atacanților Vasile Constantinov, Nicolai Natarov și Vasile Iordan.

Un rol important în succesele echipei l-a jucat Anatoli Levițki, președintele kolhozului V.I. Lenin din Cioburciu, unul din cele mai bogate nu numai din Moldova, dar din întreaga Uniune Sovietică. Conducerea kolhozului acorda o atenție sporită și sportului. Astfel, în sat a fost construit unul din cele mai moderne complexe sportive din acea perioadă și un stadion cu o capacitate de 2.000 de locuri.

În anul de debut în Grupa I, Nistru a ocupat locul 7 din 12 participante, după care a început ascensiunea. În 1977 formația din Cioburciu s-a clasat pe locul 2, la 1 punct distanță de câștigătoarea, Stroitel Tiraspol, iar peste un an a devenit, în premieră, campioană. În clasamentul final Nistru a acumulat 36 de puncte (atunci pentru victorie se acordau 2 puncte), cu 7 mai multe decât ocupanta locului secund, Kolos Slobozia. De medaliile de aur s-au învrednicit: portarul Victor Sobcovschi, fundașii Victor Carpov, Vladimir Juravliov, Serghei Dorohin (căpitan), Vasile Avramov, Andrei Malcosean, Alexandr Leontiev, mijlocașii Petru Caraman, Nicolai Baranov, Leonid Enghel, atacanții Alexandr Lâsenco, Leonid Iuraș, Vladimir Grigoriev, Victor Barâșev (viitorul jucător al formațiilor de maeștri Avtomobilist Tiraspol și Nistru Chișinău), Mihail Tiupa, Victor Stolear. Antrenori – Nicolai Ermolaev și Ghevorg Eghikean.

În anul următor victoria în campionat a fost obținută de asemenea destul de ușor. Nistru a acumulat 43 de puncte, iar ocupantele locurilor doi și trei, Kolos Slobozia și Avangard Lazovsk, câte 37. Din lotul formației au mai făcut parte: fundașii Stepan Untilov (la începutul anilor ’70 a jucat în selecționata de juniori a URSS), Boris Iacunin, Evgheni Abrosimov, Iurie Cohanenco, mijlocașii Alexandr Macarov, Vladimir Constantinov, Fedosei Brailița, atacanții Ivan Nigai, Ion Caraman. Antrenori – Nicolai Ermolaev și Andrei Malcosean.

Cea mai dificilă a fost victoria în campionatul din ediția 1980. În clasamentul final trei echipe (Nistru Cioburciu, Kolos Slobozia și Grănicerul Glodeni) au acumulat același număr de puncte – câte 20. Federația a luat hotărârea de a disputa un turneu suplimentar între aceste formații la Chișinău. Kolos a învins-o pe Grănicerul cu scorul de 2-1, iar Nistru a surclasat-o cu 5-0. Înaintea meciului decisiv dintre Kolos și Nistru conducerea raionului Slobozia a încercat să facă unele presiuni asupra echipei din Ciobruciu pentru a facilita victoria formației din centrul raional, dar întâlnirea s-a încheiat nedecis, 1-1, și Nistru a devenit campioană a Moldovei pentru a treia oară consecutiv. Iată cine a apărat culorile formației din Cioburciu în acel sezon: portar – Victor Sobcovschi, fundași – Serghei Dorohin, Ghenadi Goldenberg, Boris Iacunin, Alexandr Leontiev, Victor Doric, mijlocași – Nicolai Baranov (căpitan), Alexandr Meteliov, Petru Caraman, Fedosei Brailița, atacanți – Boris Babin, Ivan Nigai, Serghei Sidorov, Victor Stolear. Antrenori – Nicolai Ermolaev și Andrei Malcosean.

În 1981, Nistru Cioburciu a încheiat campionatul pe locul 3 (la egalitate de puncte cu Kolos Slobozia, dar cu un golaveraj mai bun), fiind întrecută de Grănicerul Glodeni și Vilia Briceni. Astfel, în decurs de 5 ani formația dintr-o localitate ruarlă de fiecare dată a prins un loc pe podium, de trei ori urcând pe cea mai înaltă treaptă.

În sezonul 1982 al campionatului RSSM nu mai găsim echipele din raionul Slobozia. Nistru, sub bagheta antrenorului Petru Caraman, și-a continuat activitatea în competițiile raionale și a ASB ”Kolhoznikul”. Abia în 1985 formația din Cioburciu din nou apare în campionatul republican unde a evoluat până în 1991. De menționat că ea a fost unica echipă din stânga Nistrului care nu s-a supus hotărârii nou createi federații de fotbal din Transnistria și a continuat și în 1991 evoluția în campionatul Moldovei.

În nou creatul campionat al Republicii Moldova Nistru Cioburciu a fost repartizată în Divizia A, reușid în sezonul de primăvară a anului 1992 promovarea în Divizia Națională după ce a câștigat la masa verde barajul contra echipei Constructorul Leova.

În primul eșalon al fotbalului moldovenesc formația din Cioburciu a evoluat din 1992 până în 1996, realizând următoarele cifre: 116 meciuri, 24 victorii, 26 egalități, 66 înfrângeri, golaveraj 114-225. Cea mai bună clasare – locul 12 în edițiile 1992/93 și 1993/94.

În prezent la Cioburciu activează formația feminină de fotbal Ciobruciu-GTC. În vara acestui an discipolele lui Eduard Caraman (fiul lui Petru Caraman, cel care a fost jucător, căpitan și antrenor al echipei Nistru chiar de la momentul înființării în 1970) au jucat în premieră în finala Cupei Moldovei, cedând la limită, 1-2, în fața echipei Agarista CSF Anenii Noi.