Școala sportivă din Dubăsari a dat fotbalului moldovenesc o serie de jucători de certă valoare, e destul să-i amintesc pe Evgheni Piunovschi, Ruslan Roic, Veaceslav Berzan (ambii jucători ai selecționatei de juniori ai URSS) sau Vladislav Pocotilo.

”Părintele” fotbalului din Dubăsari este considerat Moisei Kuperman. După cel de-al Doilea Război Mondial anume el a organizat prima echipă de fotbal din oraș, Hodovik, și a fost antrenorul ei.

În campionatul republicii prima participare a unei formații din Dubăsari o atestăm în 1949. Spartak din localitate a ocupat locul 11, întrecând doar echipele Spartak Orhei și Dinamo Soroca. În cele 12 meciuri disputate echipa a obținut 3 victorii și a suferit 9 înfrângeri, având un golaveraj negativ, 20-41.

Datorită eforturilor entuziaștilor sportului, în special profesorilor de educație fizică Vasili Krainikov (de la Școala Nr. 1) și Iacob Turtă (de la Școala nr. 2), au fost crescute tinerele talente locale.

Treptat au apărut și rezultatele pe terenul de fotbal. În 1963 selecționata de juniori a raionului Dubăsari a devenit campioană a RSS Moldovenești.

La sfârșitul anilor ’50 – începutul anilor ’60 în campionatul RSSM au evoluat formațiile Burevestnik (=Petrelul), Uzina mecanică, Raipromkombinat și Stroitel (= Constructorul).

În 1961 Stroitel a obținut medaliile de bronz, cedând doar în fața echipelor Institutului Agricol Chișinău și Locomotiva Bălți.

Uzina mecanică Dubăsari a repetat performanța ”constructorilor” în două rânduri (1963 și 1965), când a încheiat competiția pe locul 3. Mai mult, în 1963 această formație a disputat finala Cupei Moldovei în care a cedat în fața echipei Volna (= Valul) Chișinău cu scorul de 1-6.

Începând cu anul 1968 pe arena republicană și-a făcut apariția Energetic. Anume această formație a obținut cele mai bune rezultate din istoria fotbalului din Dubăsari.

În 1971, cu toate că a ocupat doar locul 7 în campionat, Energetic a obținut două trofee republicane. În primăvară a câștigat prima ediție a Cupei Iuri Gagarin, după ce în finală a învins, la Fălești, echipa gazdă, Puti Lenina, la loviturile de departajare (4-2). Iar toamna a intrat în posesia Cupei ziarului ”Tinerimea Moldovei”. De menționat că cu un an în urmă Energetic a pierdut în finală în fața echipei kolhozului Gigant Vulcănești. De această dată formația din Dubăsari a învins fără drept de apel (4-0) echipa Uzinei de conserve din Camenca. Din lotul învingătoarei au făcut parte: V. Zaicenco, A. Osadciuc, A. Grigorenco, V. Voițehovschi, V. Radovschi, V. Tiuha, A. Voscoboinic, S. Beșleagă, V. Vasehov, G. Nirșa, A. Burlacenco. Antrenor – Anatoli Voscoboinic.

În 1972 echipa și-a schimbat numele în Metallist și a ocupat locul 5 în campionat.

Tot în acel an o altă reprezentantă a raionului Dubăsari, Aist (= Cocostârcul) a devenit campioană a Asociației sportive benevole ”Kolhoznikul”.

În 1973 formația a revenit la denumirea Energetic.

Cei mai productivi s-au dovedit a fi sezoanele 1974 și 1975.

În 1974 echipa din Dubăsari a ocupat locul 2 în campionat (cel mai bun rezultat din istorie) și a câștigat prestigiosul turneu Cupa RSSM ”Spicul de aur”, iar în 1975 s-a clasat pe locul 3 în campionat și a jucat în finala Cupei Moldovei, în care a cedat în fața lui Dinamo Chișinău cu scorul de 2-5 (golurile ”energeticienilor” au fost marcate de osadciuc și Mihailovschi). Nu e de mirare, deoarece dinamoviștii din capitală în acea perioadă dominau pe arena republicană. Atât în 1974, cât și în 1975 ei au realizat ”eventul”, câștigând campionatul și Cupa Moldovei.

Printre cei mai buni jucători din acea perioadă să-i nominalizăm pe P. Savcenco, A. Osadciuc, Iu. Podlesnâi, V. Buduluța, V. Tiuha, G. Nirșa, V. Bardan. Antrenor-jucător al echipei era Alexandru Burlacenco.

Portarul Petru Savcenco și mijlocașul Victor Tiuha ulterior cu destul succes au apărat culorile echipei Institutului Agricol din Chișinău cu care au devenit campioni ai URSS între formaţiile instituţiilor de învăţământ superior în domeniul agriculturii.

Încă în două rânduri Energetic a fost aproape de medaliile campionatului, dar de fiecare dată a ocupat locul 4 (1976 și 1980).

După ce în perioada 1984-1987 echipa din Dubăsari s-a retras din campionat, în 1988 a revenit în forță și a urcat pe podiumul de premiere, ocupând locul 3, în spatele formațiilor Tighina Bender și Textilșcik Tiraspol. Antrenor al echipei era Anatoli Grigorenco.

În campionatul Republicii Moldova Energetic Dubăsari a debutat în sezonul 1997/98, când a ocupat locul 3 în Divizia A. În ediția următoare echipa a repetat acestă performanță și a promovat în Divizia Națională, deoarece pe primele două locuri s-au clasat formațiile secunde ale Zimbrului și Sheriffului.

Singura participare în eșalonul superior al fotbalului moldovenesc (ediția 1999/2000) a fost una nereușită pentru Energetic, care a ocupat locul 10 (ultimul) cu următoarea linie de clasament: 36 meciuri, +2=2–32, golaveraj 13-100, 8 puncte. Din 2000 până în 2007 formația din Dubăsari a continuat să evolueze în Divizia A, ocupând de obicei locul în a doua jumătate a clasamentului.