Joi, cu Andrei Prodan

Efim Cobâleanschi a fost unul din pionierii gimnasticii sportive din RSS Moldovenească. În acelaşi timp el a adus o contribuţie substanţială la realizările obţinute de echipa de fotbal a Institutului Agricol din anii 1970, pe când deţinea funcţia de şef de catedră Educaţie fizică şi sport a instituţiei. Fiul lui Efim Cobâleanschi, Vladimir, a fost fotbalist de performanţă, evoluând inclusiv la Moldova (actuala Zimbru) Chişinău.

Efim Cobâleanschi s-a născut în anul 1915 în satul Ocna, regiunea Odesa. După 7 clase s-a anganjat la staţiunea de maşini şi tractoare din Dubăsari.

„Cum erau timpurile celea, tinerii se lăsau pasionaţi mai mult de tehnică, pe când eu iubeam sportul, şi în 1933 am venit la Odesa, unde am susţinut cu succes examenele de admitere la tehnicumul de cultură fizică”,  

îşi amintea mai târziu Efim Cobâleanschi.

După trei ani de studenţie a fost repartizat la fabrica de conserve din Tiraspol ca metodist, iar peste un an Comitetul republican de cultură fizică şi sport l-a trecut cu lucrul în oraşul Balta. La Şcoala Nr. 1 din localitate el a organizat secţia de gimnastică.

În anul 1938, Efim Cobâleanschi a fost trimis la cursuri unionale ale antrenorilor în oraşul Kiev, după care a revenit la Tiraspol în calitate de antrenor superior la şcoala sportivă pentru copii.

„Nu pot uita cât de mult se atrăgeau la sport băieţii şi fetele pe timpurile celea!”, 

spunea Efim Cobâleanschi.

În octombrie 1945 vine la Chişinău şi se angajează la lucru la Institutul Agricol în calitate de pedagog de educaţie fizică, la care a activat mai bine de 45 (!) de ani. În 1951 este numit lector superior al catedrei, iar din 1972 îndeplineşte funcţia de şef de catedră.

În această perioadă a altoit dragostea faţă de sport la foarte mulţi tineri şi tinere. Printre ei se numără şi 3 maeştri ai sportului din URSS. Mulţi şi-au legat viaţa de sport, devenind antrenori, pedagogi.

Anume în anii 1970, pe când şef de catedră era Efim Cobâleanschi, echipa de fotbal a Institutului Agricol a obţinut cele mai frumoase succese pe arena unională: în decurs de trei ani (1975-1977) a fost premiantă a campionatului URSS rezervat formaţiilor instituţiilor de învăţământ superior în domeniul agriculturii (în 1976 chiar a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere), iar în 1978 a ocupat locul doi la prestigiosul turneu unional „Zolotoi Kolos” (= Spicul de aur). Pe lângă aceste performanţe formaţia condusă de pe banca tehnică de foştii jucători de la Moldova Chişinău, Vladimir Slavinschi şi Iuri Lukaşciuk, a câştigat Cupa ziarului „Chişinăul de seară” (1977), Cupa Moldovei (1978) şi Spartachiada RSSM (1979).  

Feciorul lui Efim Cobâleanschi, Vladimir, a fost discipol al Şcolii de fotbal din Chişinău, fiind coleg cu Victor Boţan, Vladimir Carpişcenco, Valeriu Colbasiuc, Anatol Morariţa, Alexandru Proţenco. Evoluând pe post de înaintaş, Vladimir Cobâleanschi a devenit câştigător al Cupei RSSM din 1959 în componenţa echipei Institutului Agricol, iar în campionatul URSS a jucat la formaţiile Lokomotiv Bender, Vierul Chişinău şi Moldova Chişinău. Pentru ultima a disputat 48 de meciri şi a marcat 8 goluri (dintre care 39 de meciuri şi 7 goluri în prima divizie valorică).  

Efim Cobâleanschi a fost decorat cu ordinul „Războiul pentru apărarea Patriei”, medalia „Pentru vitejie în muncă”, insigna „Eminent al culturii fizice”, numele lui a fost înscris în Cartea de onoare a Comitetului republican pentru cultură fizică şi sport.

„Sportul este un lucru sfânt în viaţa omului. Să-mi fie iertată îndrăzneala, dar vreau să atrag atenţia asupra următorului fapt: în anii cei grei de după război, anii foametei, mai mulţi băieţi şi fete ardeau de dorinţa de a se ocupa cu sportul... Noi avem nevoie de o societate sănătoasă din punct de vedere moral şi fizic”,  

spunea Efim Cobâleanschi.