Joi, cu Andrei Prodan

La sfârşitul anului trecut, Preşedintele FMF, Leonid Oleinicenco a avut o întâlnire de serviciu cu Ministrul Afacerilor Interne, Pavel Voicu şi cu Secretarul de Stat al MAI, Ianuş Erhan. În cadrul întrevederii a fost abordat şi un subiect mai sensibil: renaşterea unuia dintre cluburile de fotbal cu tradiţii, Dinamo Chişinău.

Puţini ştiu, dar Dinamo Chişinău este cel mai titrat club din perioada sovietică pe arena republicană, având în palmares 7 titluri de campioană şi 6 Cupe ale RSSM, câte trei participări în campionatul şi Cupa Uniunii Sovietice, două participări în Cupa URSS rezervată echipelor de amatori...

În Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), Asociaţia sportivă Dinamo a fost creată încă în anul 1926. În 1940, după crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM), AS Dinamo a fost transferată la Chişinău. În acelaşi an a fost înfiinţată şi echipa de fotbal Dinamo Chişinău. Unul dintre organizatori a fost celebrul Arcadie Hohman, basarabeanul care ulterior a devenit patriarhul fotbalului din Kazahstan.

Pe 24 august 1944, când Al Doilea Război Mondial încă nu era încheiat, Asociaţia sportivă republicană Dinamo şi-a reluat activitatea.  

În a doua jumătate a anilor ’40 formaţia de fotbal Dinamo Chişinău, având o susţinere puternică din partea Ministerului Afacerilor Interne de atunci, a dominat fotbalul moldovenesc, reuşind să câştige consecutiv patru titluri de campioană (1945, 1946, 1947 şi 1948) şi trei Cupe ale RSSM (1945, 1946 şi 1947).  

În 1947-1949, „alb-albaştrii” au evoluat şi în campionatul Uniunii Sovietice, dar fără a obţine careva rezultate notabile, clasându-se de obicei în partea inferioară a clasamentului.

În acea perioadă culorile clubului au fost apărate de Gheorghe Mocan, Serghei Cornilov (ambii au devenit ulterior antrenori emeriţi ai RSSM), Ivan Blanari, Otari Gadelia, Alexandru Viverovschi, Leonid Reabuhin, Otari Alavidze, Nichita Lazicov, Ivan Hovjun, Vasili Truşkin, Serghei Orlov (tata cunoscutului comentator din Sankt-Petersburg, Ghenadi Orlov), Petru Turjinschi...

În toamna anului 1949, Dinamo Chişinău a pierdut dreptul de a participa în campionatul URSS, după ce a fost învinsă în meciurile de baraj de Burevestnik Bender (http://out.fmf.md/ro/news/meciurile-de-baraj-de-lungul-timpului), continuându-şi evoluţia în campionatul republican.

În 1953, dinamoviştii au realizat „eventul”, câştigând campionatul şi Cupa RSSM. În acelaşi an pentru a treia oară au participat şi în Cupa URSS, repetând performanţa din 1947 şi 1949, când au ajuns până în faza 1/64 de finală. Lotul echipei în 1953 era format din: Ghenadi Zimneacov (portar), Vladimir Andrianov, Boris Cazacov, Vladimir Chirilov, Vladimir Maistrenco, Nail Nigmatullin, Vladimir Ovcinnicov, Mihail Starostin, Victor Fomin, Boris Ţâbin, Victor Şmeliov (jucători de câmp). Antrenor-jucător al echipei a fost Ivan Hovjun.

A urmat o pauză de 21 de ani în care „alb-albaştrii” n-au reuşit să câştige vreun trofeu (au fost aproape în 1967, 1971, 1972 şi 1973, când au încheiat campionatul pe locul doi).

În 1974, echipa antrenată de Veaceslav Chiricenco (maestru al sportului din URSS, antrenor emerit al RSSM), a realizat un nou „event”, campionat-Cupă.  

Peste un an dinamoviştii au repetat această performanţă. De această dată la timona echipei s-a aflat Anton Ababii. Mai mult, Dinamo Chişinău, participând în Cupa URSS rezervată echipelor de amatori, a ajuns în semifinalele competiţiei (cea mai bună performanţă dintre echipele moldoveneşti). Confruntarea cu Saturn Ramenskoe a fost una „cu cântec”. Partida s-a încheiat 0-0. La rejucare ruşii au învins cu 1-0, dar arbitrul n-a validat două goluri marcate de chişinăuieni.

De menţionat că în acea perioadă la Dinamo au evoluat o serie de jucători experimentaţi, foşti s-au viitori componenţi ai echipei Nistru Chişinău: Valeriu Volostnâh, Iuri Lucaşciuc, Victor Sobcovschi, Gheorghi Zolotariov, Vladimir Carev, Stepan Untilov, Serghei Dubrovin, Gheorghi Sajin, Boris Suraev, Victor Stroganov, Iuri Blonari, Vladimir Gosperschi, Veaceslav Catcov.

Cu toate acestea, la începutul anului 1976 echipa de fotbal Dinamo Chişinău a fost desfiinţată.  

În anii ’80 au existat evoluţii sporadice ale formaţiei dinamoviste în campionatul RSSM şi campionatul oraşului.

Abia în 1990 Dinamo Chişinău şi-a făcut apariţia în primul eşalon valoric al competiţiei republicane. Chiar din start echipa antrenată de Nicolae Mosiac a obţinut medaliile de bronz. Peste un an a devenit vicecampioană.

Astfel că în 1992, când s-a înfiinţat campionatul independent al Moldovei, „alb-albaştrii” au fost incluşi în Superligă (actuala Divizie Naţională). Dinamo-Codru (sub această titulatură a evoluat echipa, fiind susţinută la acel moment de întreprinderea Codru) a fost chiar protagonista meciului inaugural al competiţiei. Pe 14 martie 1992, chişinăuienii au învins formaţia Tiligul Tiraspol cu scorul de 2-0 (ambele goluri au fost marcate de Valeriu Bogdaneţ).

Peste aproximativ un an, pe 13 iunie 1993, Dinamo, care între timp a revenit la denumirea iniţială, a jucat în finala celei de-a doua ediţii a Cupei Moldovei, pe care a pierdut-o în faţa lui Tiligul cu 0-1.

Tiligul – Dinamo 1-0

A marcat: Macari (70, autogol)

Stadionul Republican, 4.000 spectatori

Arbitru: Tudor Cepoi

Tiligul: Coșelev, Bejenari, Veriovchin, Pogorelov, Gaidamașciuc (57, Luchianciov, 82, Rîbalco), Lemeșko, S. Stroenco, A. Stroenco (88, Lozinschi), Iuminov (46, Pasecinic), Oprea, Kosse

Antrenor: Evgheni Șincarenco

Dinamo: Dediniov, Colun, Macari, Novicov (82, Naumenco), Coleadin, Zgardan, Nazarov (65, Denisenco), Picus, Pronevoi, Graur, Pocatilo Antrenor: Anatol Borș

În vara aceluiaşi an echipa de fotbal a fost definitiv abandonată de Ministerul Afacerilor Interne (apropo, Clubul Sportiv Central Dinamo din R. Moldova a fost creat pe 8 februarie 1993), trecând sub tutela SA Hidropompa şi continuându-şi evoluaţia în campionat sub denumirea Torentul Chişinău.