• Поддержи национальную сборную

ISTORIA. PRIMUL TROFEU AL FOTBALULUI GĂGĂUZ

29 dec 2019 de Sandu Grecu

Duminică, cu Andrei Prodan

 

În anul 1992, formaţia Bugeac Comrat a devenit prima câştigătoare a Cupei Republicii Moldova. Puțini știu, însă, că acesta NU a fost primul trofeu câștigat de o echipă din Găgăuzia.
Pentru prima dată fotbalul găgăuz a obţinut un trofeu acum 60 de ani, când a câştigat Cupa ziarului „Molodioj Moldavii” (= Tineretul Moldovei), turneu rezervat celor mai bune echipe din mediul rural. Din echipa care a adus prima distincție fotbalistică la Comrat a făcut parte și primul președinte al Găgăuziei, Stepan Topal. 

Ediţia a XI-a a Cupei „Molodioj Moldavii” s-a disputat în primăvara-vara anului 1959. Spre deosebire de turneul inaugural, care a avut loc cu zece ani în urmă şi la care au participat 14 echipe din tot atâtea raioane (detalii vezi AICI), la competiţia din 1959 au luat parte 318 formaţii din 40 de raioane. După cum a menţionat Leonid Zolotariov, care a fost arbitrul principal al turneelor din 1949 până în 1959, în această perioadă „fotbalul de la sate s-a dezvoltat şi din punct de vedere cantitativ, dar şi calitativ”.
 
Turneul s-a disputat în trei etape. 
La prima etapă au luat parte formaţiile din kolhozurile, sovhozurile şi STR-urile (staţiile de reparaţie a tehnicii) în raioane. Se juca în sistem eliminatoriu, iar în faza următoare se calificau doar câştigătoarele competiţiilor raionale.

Cele mai disputate s-au dovedit a fi turnelele din raioanele Cahul (16 competitoare; câştigătoare a fost echipa kolhozului „XX Partsiezd” (= Al XX Congres de Partid)), Teleneşti (14 competitoare; câştigătoare: kolhozul Dimitrov), Căuşeni (11 competitoare; câştigătoare: kolhozul „Drujba” (= Prietenia) din satul Volontirovca), Olăneşti (11 competitoare; câştigătoare: sovhozul „Dnestr” (= Nistru)), Comrat (10 competitoare; câştigătoare: kolhozul „Put’ k kommunizmu” (= Calea spre comunism)) şi Străşeni (10 competitoare; câştigătoare: kolhozul „Biruinţa”). Cel mai slab la capitolul participare s-au dovedit a fi raionele Călăraşi (4 echipe) şi Floreşti (6 formaţii).

Începând cu 3 mai şi până pe 7 iunie 1959 s-au disputat meciurile din cadrul etapei a doua a competiţiei. Cele 40 de echipe care au devenit campioane ale raioanelor au fost repartizate în 4 serii a câte 10. Din nou s-a jucat în sistem eliminatoriu, dar spre deosebire de anii precedenţi în faza finală se calificau câte două formaţii.

În seria I campioane au devenit reprezentantele raioanelor Glodeni şi Târnova, care în partidele decisive au învins echipele din Brătuşeni 3-0, respectiv Ocniţa 2-1. Celelalte participante au fost din raioanele Bălţi, Râşcani, Drochia, Edineţ, Otaci şi Lipcani. 

Cele mai bune din seria II s-au dovedit a fi echipele din Camenca (calificată după neprezentarea formaţiei din Făleşti) şi Lazovsk (Sângerei) 1-0, în finală cu Floreşti. Au mai jucat reprezentantele raioanelor Râbniţa, Rezina, Orhei, Soroca, Teleneşti şi Dubăsari. 

Câştigătoarele seriei III au fost echipele din raioanele Tiraspol şi Bulboaca. În finală prima a învins reprezentanta din Străşeni (2-0), iar cea de-a doua pe cea din Kotovsk (Hîncești) 2-0. Au mai participat echipele din raioanele Bender, Ungheni, Călăraşi, Nisporeni, Cărpineni şi Criuleni.

În sfârşit, în seria IV învingătoare au fost formaţiile din Comrat şi Basarabeasca, care au învins în finală ehipele din Taraclia 5-0, respectiv Cahul 4-1. Iată şi celelalte competitoare ale seriei: Olăneşti, Căuşeni, Leova, Vulcăneşti, Ciadâr-Lunga şi Cimişlia.

Etapa decisivă s-a desfăşurat la Tiraspol, la mijlocul lunii iulie. Cele 7 finaliste (din motive necunoscute echipa STR din Basarabeasca a refuzat participarea) au fost înpărţite în două grupe a câte 4 şi 3 echipe. După ce au jucat fiecare cu fiecare, învingătoarele grupelor au dispuatat finala.
 
Principala favorită a turneului era considerată echipa kolhozului „1 Mai” din satul Slobozia, raionul Tiraspol. Cu un an în urmă această formaţie a fost învingătoarea competiţiei (pe atunci kolhozul purta numele lui Stalin). 
Apropo, în 1949 Cupa ziarului „Molodioj Moldavii” a fost câştigată de formaţia kolhozului „Krasnîi partizan” (= Partizanul roşu), una din predecesoarele echipei din Slobozia.
Surprinzător, învingătoarea grupei I a devenit formaţia sovhozului „Biruinţa” din Glodeni, care a obţinut victorii în toate cele trei meciuri (inclusiv cu echipa din Slobozia, 2-0), având un golaveraj de invidiat: 13-1. Pe locurile 3 şi 4 s-au clasat colectivele din Bulboaca şi Camenca.

Grupa II a fost câştigată de kolhozul „Put’ k kommunizmu” din Comrat, care a învins kolhozul „Sovetskaia Moldavia” (= Moldova Socialistă) din raionul Târnova, 6-1, şi kolhozul Lenin din raionul Lazovsk, 3-2. Locul secund a fost ocupat de fotbaliştii din Lazovsk, care i-au întrecut pe cei din Tărnova cu 4-3.

Meciul decisiv a opus reprezentantele raionalor Comrat şi Glodeni. Deja după prima repriză fotbaliştii de la sudul republicii conduceau cu scorul de 2-0, prin golurile marcate de Ilie Gradinar şi Ivan Petrov.
După pauză experimentatul antrenor al găgăuzilor, Serghei Eriomin (încă înaintea celui de-al Doilea Război Mondial a jucat în campionatul URSS pentru Spartak Ivanovo, iar în 1947 şi 1948 în calitate de antrenor a câştigat titlul de campion al RSS Moldoveneşti cu Dinamo Chişinău), a făcut corectările tactice care au permis echipei să conserveze scorul.

Astfel, pentru prima dată în istorie, cea mai bună echipă din mediul rural a devenit o reprezentantă din Găgăuzia. Un aport considerabil în obţinerea acestui succes l-a adus preşedintele kolhozului „Put’ k kommunizmu”, Victor Mumjiev, un înflăcărat amator al sportului şi fost fotbalist (în prezent, stadionul principal din Comrat îi poartă numele).

Potrivit învingătorilor, cel mai dificil meci al lor de la acest turneu a fost cel disputat la sfârşitul lunii mai, când în a doua partidă din faza a doua au învins echipa din Leova cu 4-2, după prelungiri. 
Așadar, pe 24 mai 1959 ei au întâlnit echipa kolhozului Lenin, din Leova. Stadionul din Comrat a adunat 2.000 de spectatori. 90 de minute de joc s-au încheiat la egalitate 2-2 (0-0). Abia în prelungiri gazdele au smuls victoria, înscriid încă de 2 ori. Eroul meciului a fost portarul oaspeţilor, I. Rotari, care a apărat două lovituri de la 11 metri dictate de arbitrul chişinăuian Diacenko.

Numele învingătorilor turneului:
portar – Mihail Gheorghiev
jucători de câmp – Gheorghi Budac, Gheorghi Dimitroglo, Stepan Dumaşu, Ilie Gradinar, Vasili Hrapov, Nicolai Kiulaflî (căpitanul echipei), Ivan Petrov, Vasili Sibov, Stepan Topal, Gheorghi Uzun.

De menţionat că vârsta medie a echipei era sub 20 de ani, iar toţi fotbaliştii erau lucrători în kolhoz: Hrapov şi Sibov – şoferi, Gradinar – combainer, Budac – contabil, ceilalţi activau în brigăzile de pomicultură şi viticultură.

Şi încă un moment interesant. Din lotul echipei campioane a făcut parte... primul şi unicul preşedinte al Găgăuziei (1991-1995), Stepan Topal. Politicianul a evoluat (cu mici întreruperi) pe postul de mijlocaş dreapta în echipa din Comrat în decurs de 9 ani (1958-1966).

Cupa ziarului „Molodioj Moldavii” care a fost înmânată echipei în 1959 în prezent se păstrează în muzeul din Comrat.