Fostul internațional de tineret, Ruslan (Mihaile) Novodarschi serbează astăzi a 50-a aniversare.

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal îi urează omagiatului multă sănătate, bucurii de la cei dragi și succese în toate activitățile pe care le întreprinde pentru dezvoltarea fotbalului nostru.  

La mulți ani!

Ruslan (Mihaile) Novodarschi s-a născut la 7 iunie 1973, în satul Stolniceni, raionul Hîncești.  

La 14 ani a venit la Chișinău, fiind cooptat de scouterii Școlii Republicane de Fotbal. În 1990 câștigă locul 2 la turneul Internatelor Sportive din URSS, o mare realizare pentru acele timpuri. Din echipa antrenată de Evgheni Piunovschi mai făceau parte Marin Spânu, Veaceslav Soltanici, Dinu Caras sau Serghei Parhomenco. Era o super-echipă, care bătea tot ce prindea în cale.  

A jucat în prima ediție a Campionatului Moldovei independente, în primăvara anului 1992. Avea doar 18 ani, dar deja era jucător al echipei Tighina, una dintre favoritele campionatului, formație care venea din Liga a 2-a a URSS și care a încheiat prima ediție a Superligii pe locul 4. Ruslan Mihaile a jucat 17 meciuri în ediția inaugurală a campionatului Republicii Moldova.

Al doilea sezon, 1992/93, l-a prins deja la echipa CSS Amocom Chișinău, antrenată atunci de Pavel Cebanu. La doar 19 ani a jucat 25 de meciuri și a marcat un gol la echipa, care avea să termine campionatul pe locul 5 din 16, după mult mai dotatele Zimbru, Tiligul, Bugeac și revelația Moldova Boroseni.

În sezonul 1993/94 joacă la Amocom 19 meciuri și marchează un gol. Avea printre coechipieri nume grele din fotbalul nostru: Ivan Tabanov, Boris Tropaneț, Sergiu Secu sau Oleg Șișchin.   

Ruslan Mihaile era un mijlocaș lateral foarte talentat, iute și extrem de tehnic. Intra ușor în dribling, depășindu-și adversarii cu lejeritate. Grație acestor calități, selecționerul de tineret Anatol Teslev l-a convocat la Naționala U21.

A debutat la ”tineret” pe 20 martie 1994 într-un meci amical cu Ucraina, jucat la Borispol. Mihaile a intrat pe teren în minutul 77, iar Naționala noastră s-a impus cu 2-0 grație golurilor marcate de Melnicov și Boris Cebotari.

În primul meci oficial al Naționalei U21, pe 6 septembrie 1994, în preliminariile Campionatului European, pe stadionul Boris Paiciadze din Tbilisi, Mihaile a fost titular contra selecționatei similar a Georgiei. Gazdele s-au impus cu 3-0.

Peste o lună, pe 11 octombrie, la Chișinău, Moldova uimea Europa și obținea prima mare victorie la nivel de tineret, 1-0 cu Țara Galilor. Meciul s-a jucat pe Stadionul Republican în prezența a 7 mii de spectatori, iar Ruslan Mihaile a fost din nou titular. Golul victoriei a fost marcat de Sergiu Chirilov, care și-a serbat și el recent a 50-a aniversare, coleg de grupă cu Mihaile la Școala Republicană de Fotbal.

Au urmat 3 meciuri bune: 2 cu Bulgaria, în deplasare 0-2 și acasă 0-0, apoi cu Germania, acasă 1-1. Acel memorabil 1-1 cu golul superb marcat de Sergiu Epureanu și cu Mihaile titular în toate partidele.

Și când se părea că are în față o carieră minunată, o accidentare l-a scos din circuit pentru o perioadă de timp. În consecință a pierdut contactul cu naționala de tineret. S-a schimbat și selecționerul, și generațiile...

În sezonul 1994/95 a prins 22 de meciuri și a marcat 2 goluri pentru echipa de club, care și-a schimbat denumirea din Amocom în Sportul Studențesc. Sezonul 1995/96 a fost cel mai dificil, în care a jucat doar 5 meciuri la Sportul și în care și-a schimbat numele de familie din Mihaile în Novodarschi.

În sezonul 1996/97 merge la Speranța Nisporeni împreună cu antrenorul Vladimir Vusatîi și joacă acolo 19 meciuri în Divizia Națională. Speranța s-a clasat atunci pe locul 6, fiind cea mai bună clasare din acea perioadă pentru echipa din Nisporeni. În sezonul următor a mai bifat încă 13 meciuri, apoi a plecat imediat după plecarea lui Vusatîi. Speranța a retrogradat la finalul sezonului 1997/98.

Sezonul 1998/99 devine vicecampion cu Constructorul, dar a jucat doar 3 meciuri pentru zidari, pe final de sezon, după ce s-a transferat de la FC Agro. Următorul sezon e și mai dificil. Prinde doar o partidă la Constructorul și revine la FC Agro. În sezonul 2000/01 joacă 8 meciuri pentru agrarieni, ultimele în Divizia Națională.  

Preferă să plece în Europa. Destinul l-a dus apoi prin ligile inferioare ale Italiei, unde a jucat până la 40 de ani. A început de jos, de la amatori, jucând 2 ani la Arsego în Serie D. Apoi a făcut pasul mai sus, la profesioniști, în Serie C, jucând la echipe cunoscute din peninsulă, precum Piacenza, Vicenza, Andria sau Rimini.   

După încheierea carierei de jucător a decis să rămână în fotbal, dar a ales meseria de kinetoterapeut. A fost maseur la Citadella în Serie B, apoi a revenit acasă și a activat la câteva cluburi din Divizia Națională, dar și la Naționala de futsal, unde continuă și astăzi alături de antrenorul cu care a colaborat în anii 90 la Sportul Studențesc și Speranța, Vladimir Vusatîi.