Joi, cu Andrei Prodan 

Leonte Ianovschi a fost unul dintre cei mai mari descoperitori de talente din fotbalul românesc. Basarabeanul l-a crescut şi l-a lansat în fotbal pe marele Nicolae Dobrin, pe care mulţi îl considereă cel mai valoros fotbalist român din toate timpurile, superior chiar şi lui Gheorghe Hagi. Pentru meritele sale deosebite, în anul 1983 Leonte Ianovschi s-a învrednicit de titlul antrenor emerit al României. 

Leonte Ianovschi s-a născut pe 14 martie 1926 în localitatea Vadul lui Vodă.  Părinţii lui au avut acelaşi nume de familie, cu toate că între ei nu exista nicio legătură de rudenie. Tatăl, Mihail Ianovschi, era un cunoscut inginer, iar mama, Maria Ianovschi, se trăgea dintr-o viţă nobilă ruso-franceză. Ea avea o moşie la Vadul lui Vodă, unde familia s-a stabilit în anul 1925.

Leonte a avut parte de o viaţă liniştită până la 14 ani, dar în 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, familia Ianovschi a fost deportată în Munţii Ural. Aici au murit tatăl şi unchiul lui. 
 

„Pe mine m-au luat şi mi-au zis că mă fac ucenic. Parcă strungar. Am plănuit împreună cu mama să fugim din lagăr, fiecare cum poate, dându-ne întâlnire într-o casă a unor rude din Chişinău. După patru ani am revenit în Basarabia şi m-am prezentat la locul stabilit. După ceva vreme a apărut şi mama. Insoţiţi de o mătuşă, am plecat spre România. Am mers pe jos mii de kilometri”, avea să povestească, peste ani, Leonte Ianovschi.

Astfel, în 1944, transfugii, ajutaţi şi de autorităţi, şi-au găsit un cămin la Craiova. În Bănie tânărul Leonte a început să joace fotbal, evoluând pe post de mijlocaş la FC Craiova, Dunărea Craiova şi Craioviţa.

În anul 1948 se stabileşte definitiv la Piteşti, jucând pentru Sporting Club Piteşti şi apoi pentru Dinamo Piteşti, din 1953.

La 32 de ani s-a apucat de antrenorat, începând cu echipele de juniori, tineret speranţe şi terminând cu echipa mare a lui Dinamo Piteşti (devenită ulterior FC Argeş). Cu aceasta a participat chiar în Cupa Oraşelor Târguri (Europa League de astăzi) în sezonul 1966/1967, iar în 1969, fiind secudul celebrului Constantin Teaşcă, a reuşit salvarea echipei de la retrogradare. 

În urma activităţii la echipele de juniori şi tineret speranţe a obţinut cu FC Argeş un titlu de campion la tineret (1980) şi trei locuri trei (1975, 1978 şi 1983).

Dar cea mai mare realizare a lui nea’ Lenci, cum a fost numit de tot Piteştiul, au fost discipolii lui. În decursul celor 39 de ani de muncă asiduă cu copiii şi juniorii din Trivale, singurul antrenor emerit din fotbalul argeşean (titlu de care s-a învrednicit în 1983) a descoperit, a format şi a lansat în fotbalul mare (Liga 1) 54 de jucători, dintre care 11 au devenit internaţionali A, 10 internaţionali olimpici şi 27 internaţionali de juniori. 

În afară de inegalabilul Nicolae Dobrin, Leonte Ianovschi, din 2004 cetăţean de onoare al municipiului Piteşti, i-a mai descoperit şi crescut şi pe: Constantin Radu, Constantin Olteanu, Ion Prepurgel, Ion Cârciumărescu, Mihai Zanfir, Doru Toma, Viorel Turcu (jucător la Nistru Chişinău în sezonul 1991), Constantin Cârstea, Constantin Stancu, Marin Radu, Telu Stancu, Daniel Ionaşcu, Ilie Bărbulescu, Aurel Ancuţa, Andrei Speriatu, Eduard Augustin şi mulţi alţii.

Despre Dobrin nea’ Lenci spunea: “Am lucrat în viaţa mea cu mii de copii, am fost prin toată ţara şi am avut ocazia să cunosc mulţi băieţi foarte dotaţi, dar un asemenea element ca Dobrin, atât de excepţional înzestrat, nu mi-a fost dat să întâlnesc. Era uimitor, credeţi-mă, şi pot să vă asigur că, încă de la vârstă fragedă, de la 10-11 ani, lăsa mulţi cunoscători de fotbal cu gura căscată. Pentru că făcea cu mingea adevărate lucruri de virtuoz. Dobrin a rămas şi peste ani cel mai mare fotbalist român pe care l-am văzut eu din 1945 încoace”.

Leonte Ianovschi a trecut în viaţa sa şi prin alte momente grele. În 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea comunismului în România, el a fost forţat să se pensioneze. Peste doi ani a suferit primul accident cerebral. După care au urmat încă două (1992 şi 2009). În ultimii ani a stat paralizat la pat.

Leonte Ianovschi a decedat pe 9 iulie 2014. La înmormântare un moment aparte a oferit galeria piteşteană, care a afişat un banner pe care era inscripţionat un mesaj emoţionant: „Vulturii din cer au acum un antrenor. Adio, nea’ Lenci!”.

În prezent Centrul de Copii şi Juniori din Piteşti, pepiniera principală a formaţiei FC Argeş, unde din 1973 s-au format sute de fotbalişti valoroşi, îi poartă numele.

Apropo, tradiţia antrenoratului în familia Ianovschi continuă. Leonte a lăsat moştenire tainele descoperirii de talente fiului său Mihai şi nepotului Mihăiţă, ambii antrenori care au lansat fotbalişti cunoscuţi. 

Mihai Ianovschi, printre alţii, i-a descoperit şi format pe Adrian Mutu, Dani Coman, Nicolae Dică şi Adrian Neaga, iar Mihăiţă pe Cristi Tănase şi Bogdan Stancu.

Încă un fecior al lui Leonte, Leonte Ianovschi jr., a fost antrenorul de tenis care a descoperit-o pe Ruxandra Dragomir, jucătoarea care în 1997 a ajuns în primele 15 locuri în clasamentul WTA.

Astfel, familia Ianovschi se poate identifica cu istoria clublui piteştean după ce trei generaţii de antrenori, de la bunicul Leonte Ianovschi, la fiul Mihai Ianovschi și apoi la nepotul Mihăiţă Ianovschi şi-au dedicat viaţa antrenoratului la FC Argeş.

În mai 2018, Centrul de Copii şi Juniori „Leonte Ianovschi” a fost redeschis, după ce a suferit multiple lucrări de modernizare. La festivitate fostul internaţional Aurică Ţicleanu a menţionat: 

„Nea’ Lenci respira fotbal. El a pus bazele unei şcoli de fotbal pe anumite principii, se identifica cu sportul rege din Piteşti. În ţară, pe vremea când nea Lenci era antrenor, mai existau şcoli de fotbal puternice, la Craiova, Constanţa, Iaşi, Timişoara, la Bucureşti etc. Fiecare era condusă de profesionişti. Şcoala din Piteşti avea specificul ei. Leonte Ianovschi a atras ca un magnet talentele fotbalistice şi a împins performanţa până la câştigarea titlului naţional. Era fantastic acel om! A dat nume de referinţă în naţionala de fotbal. De exemplu, când spui Dobrin, spui Ianovschi, şi invers. Cu timpul, nea Lenci a pasat ştafeta fiului său şi apoi nepotului, cu care federaţia colaborează extraordinar la sectorul copii şi juniori. Mă înclin în faţa acestor oameni”.