Horeşti este un sat din raionul Ialoveni. Localitatea se află la distanța de 25 km de orașul Ialoveni și la 38 km de Chișinău. Satul Horești a fost menționat documentar în anul 1617 și în prezent are circa 3.500 locuitori.

Echipă de fotbal la Horești a existat încă din anii ’50 – ’60 ai secolului trecut. După cum era moda acelor timpuri formația purta denumirea colhozului din localitate, care se numea „Zavetî Lenina” (= Poruncile lui Lenin). Echipa evolua la nivel local, făcând parte din raioanele Kotovsk (în prezent Hâncești), iar mai târziu Anenii Noi. În formația din acea perioadă au evoluat Ion Bezdrîghin, Pavel Botezatu, Tudor Bugăiescu, Andrei Cazacu, Vasile Cebotari, Ion și Mihail Cîrlan, Ilie Dimitriu, Ion Grecu, Ion Ignat, Vladimir Munteanu, Nicolae Onică, Tudor Rotaru, etc.

„În anii ’70 jucam deja în campionatul raionului Anenii Noi, principalii noști adversari fiind echipele din Șerpeni, Chirca, Anenii Noi sau Bulboaca, își amintește Pavel Cazacu, jucător și antrenor la echipa din Horești. Eu doi ani m-am antrenat la baza echipei Moldova (devenită ulterior Nistru, iar în prezent Zimbru), făcând parte din grupa celebrului tehnician Serghei Timofeevici Cornilov și evoluând pentru echipa de tineret. Dar iată că după un meci cu Alga Frunze (în prezent Bișkek) am primit citație la armată. Serviciul militar l-am efectuat în Cehoslovacia unde de asemenea am jucat fotbal. Revenind acasă în 1974 am vrut să intru la studii la Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chișinău, facultatea de Educație fizică și sport, dar n-am reușit. Astfel, m-am angajat metodist de sport în colhozul din satul de baștină. Tot atunci împreună cu alți băieți am hotărât să reînființăm echipa de fotbal. Debutul a fost catastrofal. În toamna aceluiași an am pierdut cu scorul de... 0-15 în fața formației din Rezeni”.  

În pofida începutului mai puțin reușit echipa din Horești treptat a devenit una dintre cele mai bune din raion. Trebuie de minționat că în martie 1977 localitatea a devenit parte componentă a nou creatului raion Kutuzov (în prezent – Ialoveni).  

În anii ’70 din componența echipei făceau parte: portarii – Grigore Cauș, Grigore Pălăncică; fundașii – Ion Pălăncică, Mihail Iurcovschi, Petru Carabeț, Vasile Dogot, Ion Lozan, Nicolae Anghel, Gheorghe Afanasie, Feodosie Cazacu; mijlocașii – Pavel Cazacu, Valeriu Cojocaru, Vladimir Braga, Veaceslav Pălăncică, Andrei Cazacu, Petru Gore, Mihail Andronic; atacanții – Anton Cauș, Andrei Leu, Ion Dogot, Petru Anghel, Ilie Grigoreanu, Nicolae Cociug, Ion Sulă.

„În 1980 am absolvit totuși Institutul Pedagogic Ion Creangă și m-am angajat profesor de educație fizică la școala din localitate, își continuă amintirile Pavel Cazacu. În locul meu metodist de sport a devenit Valeriu Cojocaru. A fost un organizator extraordinar. Îndeplinea funcția de antrenor, fotbalist și administrator. Pentru o echipă din mediul rural aveam niște condiții extraordinare. Pe lângă faptul că aveam echipament, baloane, transport, primeam diurnă pentru deplasări, plus premii de 30 de ruble pentru victorie și 10 de ruble pentru meci egal. Efectuam cantonamente în munții Carpați, la Rahov, Iaremcea sau Iasinea. Un rol esențial în crearea acestor condiții l-a jucat și președintele colhozului, Vasile Pălăncică. Trebuie să vă spun că la început nu a fost pasionat de sport, în special de fotbal. Dar treptat a căzut sub influența entuziasmului general creat de competițiile sportive. Luni venind la serviciu în primul rând se interesa „cum au jucat ai noștri ieri?”. Și să vă spun sincer pasiunea locuitorilor pentru sport era una uriașă. La unele meciuri era prezent practic tot satul. La stadion se adunau câte 2-3 mii de spectatori. Fără să exagerez vă spun că în prezent la meciurile Super Ligii nu vin atâția oameni. Erau organizate loterii, unde puteai câștiga o bicicletă, un vițel, un purcel sau un berbec. Era o motivație în plus și pentru noi, fotbaliștii”.  

În 1979 echipa din Horești a devenit campioană a raionului Kutuzov și a primit dreptul să evolueze pe arena republicană, în campionatul Asociației sportive benevole ”Colhoznicul”. Tot atunci a fost sugerată ideea de schimba denumirea formației. La adunarea colectivului a fost înaintată propunerea de a numi echipa Fortuna. Denumirea vine de la... Fortuna Düsseldorf.  

În sezonul 1978/79 în finala Cupei Cupelor s-au calificat FC Barcelona și Fortuna Düsseldorf. A fost poate cel mai interesant și cel mai dramatic meci din istoria acestei competiții. Deja în minutul 8 scorul era 1-1. Spaniolii au marcat primii, însă nemții au egalat. După primul mitan tabela indica deja 2-2. După 90 de minute scorul nu s-a schimbat. În prelungiri barcelonezii au mai înscris de două ori, iar gemanii au reușit doar să reducă din handicap.  

Astfel, putem spune că Fortuna Düsseldorf a devenit nașa de botez a formației de fotbal din Horești.

În anii ’80 Fortuna Horești a evoluat cu destul succes în campionatul ASB ”Colhoznicul” și la turneele organizate de această asociație: Cupa Iuri Gagarin, Cupa „Spicul de Aur” sau Cupa ziarului „Tinerimea Moldovei”.  

„Cea mai complicată era Cupa Iuri Gagarin, nu din punct de vedere valoric, ci din punct de vedere a condițiilor de disputare, rememorează Pavel Cazacu. Turneul era organizat la sfârșitul iernii – începutul primăverii. Erau cazuri când evoluam pe zăpăda sau pe glod. Cu toate acestea era o competiție foarte utilă în perspectiva evoluției în campionat sau la turneele disputate vara și toamna… În anii ’80 am avut ocazia să ne confruntăm cu adversari din toată republica, inclusiv cu echipele din Edineț (fostă campioană a Moldovei), Drochia (fostă participantă la campionatul URSS), Briceni, Râșcani, Florești, Cahul, Leova, Kotovsk, Sărata Galbenă, etc. Foarte disputate erau derby-urile cu formațiile din Costești, Bardar sau Mileștii Mici”.

În acea perioadă pentru Fortuna au evoluat: portarii – Grigore și Petru Cauș, Vadim Medvedi; fundașii – Feodosie Cazacu, Vladimir Afanasie, Serghei Carp, Nicolae Flocosu; mijlocașii – Pavel Cazacu, Valeriu Cojocaru, Mihail Andronic, Andrei Brînză, Nicolae Talpiș, Pavel Cazacu; atacanții – Ion Dogot, Ion Țîgîrlaș, Ion Sulă.

Memorabile rămân meciurile echipei locale cu formația Nistru Chișinău din prima jumătate a anilor ’80 (vă reamintim că în 1982 echipa din capitală s-a calificat, iar în 1983 a jucat în Liga Superioară a campionatului Uniunii Sovietice).

„Evident că în ambele întâlniri am suferit înfrângeri, 3-5 și 2-3, intră în discuție Mihail Andronic, originar din satul Horești, în prezent un reputat antrenor de copii și juniori. Pentru Nistru au jucat cei mai buni fotbaliști ai republicii din acele timpuri: Gheorghe Tegleațov, Ion Caras, Anatol Rîbac, Pavel Cebanu, Alexandru Mațiura, Serghei Dubrovin, Grigori Batici. Îmi aduc aminte și un caz amuzant. În timpul meciului pe teren și-a făcut apariția o găină și atunci portarul Victor Kurocikin a început să-i strige lui Gheorghe Tegleațov: „Жора держи дичь” (= Jora ține prada)”.  

La 22 noiembrie 1988, V. Păduraru, corespondentul ziarului raional „Calea lui Octombrie” în articolul „Fotbalul în poziție de ofsaid” scria: „Progresul Costești și Fortuna Horești, care au participat la campionatul republican al societății sportive a sindicatelor și, ocupând primele locuri în clasament, au obținut dreptul de a evolua la anul în liga a doua”.

Astfel, echipa din Horești a mai urcat o treaptă în ierarhia republicană, devenind participantă a Ligii a doua (al treilea eșalon valoric) a campionatului RSS Moldovenești.

„În acea perioadă evoluam pentru echipa Mikroprovod în campionatul Chișinăului, povestește Mihail Andronic. Astfel că în 1989 am organizat un amical între Fortuna și Mikroprovod. Surprinzător, echipa din Horești a învins cu scorul de 3-0. Pentru a evolua cu succes în campionatul republican am invitat la Fortuna patru jucători chișinăuieni, pe Pavel Bîrcă, Veaceslav Chiriță, Igor Pivovarov și Anatoli Iașciuk. Reazultatele s-au văzut imediat. Chiar din primul sezon am promovat”.

În decurs de 3 sezoane (1990; 1991 – primăvara; 1991 – toamna) Fortuna Horești a evoluat în Divizia B (al doilea eșalon valoric) a campionatului RSSM de fiecare dată clasându-se în prima jumătate a clasamentului și având adverasri de valoare, precum Constructorul Leova, Vilia Briceni, Spicul Sărata Galbenă, Locomotiva Basarabeasca, Motorul Soroca, Metalurg Rîbnița, Spicul Florești, Constructorul Chișinău, Tricon Cahul, Universul Ciuciuleni, Haiducul Hâncești, Zimbru-2 Chișinău, Delia Ungheni, Minerul Edineț sau Spicul Chișcăreni.

„În acea perioadă a avut loc un caz inedit, povestește Pavel Cazacu. Aveam meci de campionat cu Leova. Portarul nostru Grigore Cauș lucra polițist la Chișinău. În acea zi trebuia să fie prezent la serviciu, dar a dat cuvântul că va fi veni numaidecât la partidă. Cu 10 minute înaintea începerii meciului nici urmă de Grigore. Când colo vedem cum pe teren aterizează un helicopter din care își face apariția portarul nostru. Toți cei prezenți au rămas cu gurile căscate. Astfel că Grigore Cauș s-a ținut de cuvând și a jucat în acea zi”.

Apropo de Pavel Cazacu, este considerat o legendă vie a sportului din Horești. A lucrat profesor de educație fizică în școala din sat aproape 50 de ani. Pe lângă formațiile de copii și juniori de fotbal a antrenat echipele (masculine și feminine) de baschet și volei. Cu echipa feminină de baschet de două ori a ocupat locul 4 pe republică, iar cu cea masculină s-a clasat pe locul 7. Feciorii lui, Lilian și Pavel jr., s-au antrenat și au evoluat la ULIM-Tebas, respectiv Zimbru Chișinău.

Iată și fotbaliștii care au apărat culorile Fortunei Horești în campionatul republicii: portarii – Grigore și Petru Cauș, Anatol Bolboceanu, Vitalie Galat, Anatol Leu (viitor jucător la Nistru Otaci); fundașii – Mihail Besconecinîi, Anatol, Ilie și Victor Lifciu (Anatol Lifciu ulterior a devenit arbitru), Andrei Brînză, Veaceslav Chiriță, Gheorghe Afanasie, Anatoli Iașciuk, Anatol Cojocaru, Vasile Poleacovschi (viitor arbitru), Alexandru Sîrghi, Feodosie Cazacu, Alexandru Leu, Vladimir Afanasiev; mijlocașii – Pavel Cazacu, Valeriu Cojocaru, Ion Postică, Pavel Bîrcă, Serghei Carp, Igor Pivovarov, Nicolae Flocosu, Vlad Copoț (campion și deținător al Cupei Moldovei), Pavel Cebotari (viitor jucător la Agro Chișinău); atacanții – Ion Dogot, Mihail Andronic, Pavel Bîrcă, Alexandru Melnicov (viitor internațional de tineret), Ion Sulă.

Odată cu căderea URSS s-a destrămat și colhozul din satul Horești care era principalul sponsor al echipei de fotbal. În sezonul 1994/95 în Divizia B, seria Centru, a campionatului Republicii Moldova a jucat formația Botna din Zâmbreni, nucleul căreia o constituiau fotbaliștii din Horești. Satele se află aproape unul de altul, iar stadionul e la mijlocul lor. Conducerea din Zâmbreni în persoana lui Haralampie Iovu, originar din Horești, a hotărât să sponsorizeze echipa. Cu toate că a avut o evoluție destul de bună (26 jocuri, +10=5-11, golaveraj 49-59, puncte – 35, locul 8 din 14) în ediția viitoare n-a mai continuat participarea în campionatul țării.

În prezent Fortuna Horești evoluează în campionatul raionului Ialoveni, devenind campioană în anul 2012. Datorită suportului financiar acordat de conducerea localității (primar – Petru Cigoreanu) și antrenorilor Gheorghe Ursu și Dumitru Andronic echipa obține succese frumoase atât la nivel de seniori, cât și la cel de juniori.