Astăzi se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Waldemar Zaclis, un fotbalist născut la Telenești, care a evoluat alături de celebrități cu renume Mondial, la una dintre marile echipe ale lumii. Și nu oricunde, dar tocmai în America de Sud, în țara, care avea să devină simbolul fotbalului, Brazilia.  

Basarabeanul a fost component al echipei care a făcut ca "moneda să cadă în picioare" (la expresie vom reveni mai jos). Fotografia din dreapta este de la meciul de debut al lui Leonidas la São Paulo, în 1942, o partidă cu o audiență record de 70.000 de spectatori: cea mai mare din istoria stadionului Pacaembu.

Waldemar al nostru s-a născut pe 24 aprilie 1918, la Telenești, la mai puțin de o lună după unirea dintre Republica Democrată Moldovenească și Regatul României.

Tatăl său, Carlos Zaclis, deținea o mică proprietate rurală și era președintele Cooperativei Fermierilor din Telenești. Împreună cu soția sa, Clara, și cei șase copii ai lor, Carlos ducea o viață liniștită din punct de vedere economic, într-o regiune cu o majoritate evreiască copleșitoare. Dar din cauza pagubelor provocate de Primul Război Mondial și a fricii generale de noi conflicte, familia Zaclis a emigrat pe noul continent, mai exact, în Brazilia.

La început, doar Carlos s-a dus la São Paulo. Apoi și-a adus soția și copiii, în 1924, când Waldemar avea doar șase ani. Tot atunci și-au schimbat numele în versiuni braziliene.  

”Familia s-a stabilit în cartierul Bom Retiro din São Paulo, iar tata a început să se joace, de când era copil, pe câmpurile din apropiere. El a fost dus la São Paulo Futebol Clube de către un domn, care a fost profesor la Bom Retiro, numit Barros", 

explică unul dintre fiii lui Waldemar, avocatul Roberto Zaclis, într-un interviu acordat pentru ”o Craioveno”.  

Cariera profesională a fundașului "moldo-româno-brazilian" a început în 1938 și a durat puțin, doar până în 1944, când a mai jucat câteva luni la echipele São Paulo SP și Palmeiras, care la acea vreme se numea încă Palestra Italia.

Zaclis a fost jucător de bază la Sao Paulo FC 2 ani la rând: în 1942 (locul 3) și 1943, ultimul, an de titlu. A evoluat cu numărul 6 pe tricou, jucând alături de tizul Waldemar de Brito (care, peste ani, avea să-l descopere pe celebrul PELE), extrema dreaptă Luizinho și eternul Leonidas da Silva, care erau vedetele echipei.  

Paulista din 1943 a devenit cunoscută ca cea la care "moneda a căzut pe picioarele sale". Până atunci, echipele Corinthians și Palestra Italia au luat pe rând titlurile de campioană în stat. Fanii ambelor formații glumeau că echipa São Paulo, care nu a mai fost campioană a statului São Paulo din 1931, va lua titlul doar dacă moneda va cădea în picioare. Și 

"Moneda a căzut în picioare în 1943 și a continuat să cadă de multe, multe ori", 

spune cu mândrie fiul lui Waldemar, Roberto.  

Waldemar Zaclis a jucat la FC Sao Paulo între anii 1939 și 1943.  

În 1993, São Paulo a decis să organizeze o petrecere de comemorare a 50 de ani de la campionatul în care moneda a căzut pe picioarele ei. Clubul a instituit "Ordinul Valutar", onorând în principal jucătorii din 1943 și jucătorii tricolori care au devenit campioni mondiali. Waldemar a fost prezent la eveniment, iar trofeul primit se păstrează și astăzi în casa de avocați.  

Pasiunea pentru fotbal a împărțit spațiul cu ping-pong-ul, un sport în care Waldemar Zaclis a fost de mai multe ori campion al São Paulo.  

Și-a făcut o carieră în avocatură, profesie pe care a transmis-o mai departe copiilor și nepoților săi. Apărătorul poreclit "Polonezul" a combinat cu succes sportul cu învățătura și în 1945 a absolvit Universitatea din Sao Paulo, la vârsta de 27 de ani.

Pe 21 martie 2004, la 85 de ani de la migrarea sa de la Telenesti la São Paulo, și după ce a făcut istorie pentru la São Paulo, câștigând titluri la fotbal și la tenis de masă și construind o carieră remarcabilă în dreptul civil, Waldemar Zaclis s-a stins din viață. Însă basarabeanul va rămâne mereu în istoria unuia dintre cele mai mari cluburi braziliene, făcând moneda să cadă în picioare.  

ZACLIS Waldemar  

Născut la 24/04/1918. Telenesti, Republica Moldova

Jucător FC Sao Paulo

(09/10/1939 - 06/03/1943)

Poziția: MIJLOCAȘ STÂNGA (nr. 6)

Meciuri pentru FC Sao Paulo:
1939 - 1 meci  
1940 – 1 meci
1941 – 10 meciuri
1942 – 17 meciuri
1943 – 4 meciuri
Total – 33 de meciuri

Campion ”Paulista”: 1943

A debutat ca titular la 28 iulie 1940, în amicalul São Bernardo - São Paulo 1-3. Componență SPFC: King; Squarza, Cioffi; Fiorotti, Válter, Zaclis; Novelli, Armando, Luisinho, Teixeirinha, Rodrigues. Antrenor: Ramón Platero. Arbitru: Cándido Casado. Goluri: Armando, Luisinho, Teixeirinha.

La 13 martie 1941 este utilizat în amicalul interstatal Internațional Porto Alegre - São Paulo 3-2. Componență SPFC: King; Fiorotti, Squarza; Lola (Zaclis), Válter, Orozimbo; Bazzoni, Remo, Hemédio, Teixeirinha, Paulo (Novelli). Antrenor: Vicente Feola. Arbitru: Antônio Silveira. Goluri: Carlito 2, Rui - Teixeirinha, Válter.  

Notă: Spre deosebire de campionat, în amicale erau permise înlocuirile.

La 8 aprilie 1941 este titular, în amicalul interstatal cu FLAMENGO, câștigat cu 1-0.

Debut în campionatul statului Sao Paulo: 29 martie 1942, Sao Paulo FC - Comercial SP 7-1 (6-1). Echipa era antrenată, din ianuarie 1942, de Conrado Ross. Formația utilizată: SAO PAULO: Doutor; Fiorotti, VirgiIio; Silva, Lola, Waldemar Zaclis; Luizinho, Bazzoni, Valdemar do Brito, Teixeirinha, Pardal. Arbitru: Jorge de Lima. Goluri: Pardal 3, Bazzoni 2, Valdemar do Brito 2 - Dirceu.

Apogeul carierei, anul 1942: a disputat 9 partide, fiind TITULAR pe parcursul turului. Bilanț: 7 victorii, 1 egal (3-3 cu Corinthians, în penultima sa partidă, cu 70.281 spectatori în tribune!), 1 înfrângere (din ultimul joc, 1-2 cu Palestra Italia). 

Notă: După ce Brazilia a intrat în război contra Axei (corpul expediționar de pe frontul italian), Palestra Italia și-a schimbat denumirea în Palmeiras.

În anul 1943 în care Sao Paulo FC a câștigat titlul, Zaclis a jucat 4 meciuri (2 victorii și 2 egaluri).

Pregătit în baza materialelor adunate de jurnalistul brazilian de origine română J.V.Roberge, istoricul Alex Paloșanu (Iași), istoricul Andrei Prodan (Chișinău) și jurnalistul Sandu Grecu (Chișinău).