Ceadîr Lunga este un oraș cu statut de municipiu în componența Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia. Localitatea este situată la 30 km sud-est de Comrat și la 130 km sud de Chișinău. Denumirea vine de la toponimul Ceadîr, care în limba turcă înseamnă șatră, și Lunga, râul pe malul căreia se află localitatea. Populaţia oraşului constituie circa 19.000 de locuitori. Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1789. Ceadîr Lunga primește statut de oraș în 1958, iar de municipiu în 2017.

La mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut Erast Pașkovski, maistru la Uzina de echipamente electrotermice din Ceadîr Lunga (în curând avea să devină și director al întreprinderii), a înființat o echipă de fotbal. Alături de veterani, precum Victor Lifanov, Dmitri Cambur sau Boris Diulgher, E. Pașkovski, care era și căpitanul formației, jucând pe postul de fundaș central, a invitat o serie de jucători tineri, care au fost angajați la uzină. Printre aceștia s-au numărat Nicolai Adamov, Stanislav Bajenov, Andrei Cebanica, Dumitru Cojuhari, Nicolai Culev, Vladimir Petruhin, Grigori Radov, Evgheni Zavertkin.

„Am jucat la echipa din Ceadîr Liunga din 1955 până în 1962, cu o întrerupere de doi ani (1958-1959) când am făcut serviciul militar, își amintește Nicolai Adamov, fost fotbalist la Vibropribor Chișinău și reputat antrenor de copii și juniori. Pe lângă Erast Pașkovski pe care îl stimau enorm toți jucătorii fără excepție a mai fost încă un conducător care a contribuit enorm la succesele echipei obținute la sfârșitul anilor ’50 – începutul anilor ’60. Îl chema Kirill Volneanski, primul secretar de partid al raionului, Erou al muncii socialiste, decorat cu ordinul Lenin și medalia de aur „Secera și ciocanul”. Veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, invalid (și-a pierdut o mînă la război). Era un împătimit al fotbalului, fiind prezent la toate meciurile formației noastre, inclusiv la cele disputate în deplasare. Acorda atenție nu numai echipei de fotbal, ci și celor de volei, baschet etc., inclusiv activității artistice. Eram asigurați cu echipament, transport, aveam chiar și o diurnă de 2 ruble 60 kopeici. Jucam și ne antrenam pe stadionul situat în preajma uzinei. După venirea antrenorului Otari Alavidze participam și la cantonamente”.  

În anul 1957 la echipa ZETO (Zavod elektrotermiceskogo oborudovania = Uzina de echipamente electrotermice) a apărut și primul antrenor – Boris Skacikov.  

În 1958 structura campionatului republican a fost modificată. La turneu au participat un număr record de echipe – 448. La prima etapă competitoarele au disputat campionatele orășenești și raionale. În cadrul etapei a doua 18 cele mai bune formații au fost repartizate în trei grupe a câte 6, primele două clasate calificându-se la turneul final.  

Formația din Ceadîr Lunga condusă de pe banca tehnică deja de Otari Alavidze, cunoscut fotbalist și antrenor la Dinamo, Burevestnik și Institutul Agricol (toate din Chișinău), a devenit campioana seriei Sud și s-a calificat în faza secundă. Și aici nu s-a făcut de râs, clasându-se pe locurile 3-4 la egalitate de puncte cu puternica formație a Fabricii de încălțăminte Serghei Lazo din Chișinău, fiind întrecută de Locomotiva Chișinău și Locomotiva Bălți și întrecând Moldova Lipcani și Colhoznicul Fălești.

În ediția 1959 Colhoznicul Ceadîr-Lunga (așa era numită echipa în presa republicană, deoarece făcea parte din Asociația sportivă benevolă „Colhoznicul”) a evoluat în prima divizie valorică a campionatului RSS Moldovenești din care făceau parte 16 cele mai bune echipe ale republicii. Formația din Ceadîr Lunga a fost unica care a reprezentat sudul Moldovei, pe lângă echipele din Chișinău, Tiraspol, Bender, Bălți, Râbnița, Lipcani și Slobozia, și a ocupat locul 11. Mai mult, a devenit campioana ASB „Colhoznicul” și s-a calificat în sferturile de finală ale Cupei Moldovei fiind întrecută de Moldavkabel Bender, campioana RSSM din 1958.  

În sezonul următor campionatul iarăși s-a disputat în mai multe etape. ZETO s-a calificat în penultima fază la care au participa 21 de echipe împărțite în două serii. În cea de Sud, din care s-au calificat echipa Uzinei de conserve Tkacenko din Tiraspol și Dinamo Chișinău, a evoluat și formația din Ceadîr Lunga.  

Ultima mare performanță a echipei ZETO Ceadîr Lunga, antrenată de Vladimir Marianov, a fost înregistrată în 1961, când s-a calificat în „sferturile” Cupei Moldovei, fiind iarăși eliminată de Moldavkabel Bender, formație care în acel an a și câștigat trofeul.

„Majoritatea covârșitoare a componenților echipei erau muncitorii Uzinei de echipamente electrotermice, dar au fost și excepții. Spre exemplu, Dmitri Cambur era lucrător în colhozul Kirov, iar Ivan Tuzov era șoferul secretarului de partid al raionului. Ceva mai târziu a plecat la Cahul, evoluând la echipa locală. Când venea să joace la Ceadîr Lunga suporterii îl dojeneau că joacă pentru adversari”, rememorează Nicolai Adamov.  

Dar iată cine sunt jucătorii care au evoluat pentru formația din Ceadîr Lunga în perioada ei de glorie: portarul – Nicolai Adamov; fundașii – Stanislav Bajenov, Dmitri Cambur, Vladimir Corcimari, Ivan Diacov, Iuri Ghenov, Erast Pașkovski, Igor Ugolnicov; mijlocașii – Dumitru Cojuhari, Nicolai Culev, Victor Lifanov, Grigori Radov; atacanții – Nicu Botnari, Andrei Cebanica, Mihail Cechir, Boris Diulgher, Ilia Lazarev, Vladimir Petruhin, Ivan Tuzov, Evgheni Zavertkin (era considerat vedeta echipei, evoluând extremă dreapta).

După ce la începutul anilor ’60 Kirill Volneanski a fost transferat la lucru în raionul Căușeni echipa de fotbal treptat și-a pierdut din strălucire. În perioada sovietică nicio formație din Ceadîr Lunga n-a mai evoluat în prima divizie valorică a fotbalului republican.

Abia în 2014 Saxan a reușit să promoveze în Divizia Națională, unde a jucat în decurs de trei sezoane.