5 noiembrie 1982. Nistru Chișinău învingea Spartak Kostroma cu 3-0 și promova în liga superioară a Uniunii Sovietice. Trei jucători de la acea echipă au acceptat invitația noastră să-și amintească despre acel sezon fenomenal.

Pavel Cebanu (67 ani), mijlocaș, 42 meciuri, 5 goluri în ediția 1982: 

- În acel an, 1982, mai mulți jucători și-au încheiat cariera sau au plecat de la Nistru. Au rămas însă jucătorii importanți, titularii incontenstabili Alexandru Mațiura, Pavel Cebanu, Ion Caras, Gheorghe Tegleațov, Anatol Rîbac, Serghei Dubrovin, Iura Hlopotnov... Au venit 5 băieți buni de la Karpaty Lvov, apoi unul a plecat. 

Antrenor principal a fost numit Leonid Șevcenko, care nu a mai antrenat până atunci. Tot lucrul, inclusiv și pregătirea fizică a jucătorilor, îl făcea Anatoli Polosin, iar Șevcenko era mai mult ca un coordonator. Meritul lui Șevcenko a fost că el a reușit să facă un colectiv unit din jucătorii de la Nistru și cei veniți de la Karpaty. 

Nimeni nu credea că Nistru poate promova în liga superioară, cu mult mai bine erau cotate așa echipe ca Lokomotiv Moscova, Fakel Voronej, Metalurg Zaporojie și altele. Problema cea mare era banca de rezerve subțire, practic tot campionatul am jucat cu aceiași 11 jucători. Slavă Domnului, că nu ne-am accidentat. Ce-i drept, după terminarea sezonului, mai mulți jucători au avut nevoie de asistență medicală. Eu, spre exemplu, am fost operat la Moscova.

Soarta promovării în liga superioară s-a hotărât în ultima etapă. Noi am câștigat de la Spartak Kostroma cu 3-0, iar Lokomotiv a remizat cu Fakel și nu a primit niciun punct, din cauza regulamentului de atunci. Îmi amintesc cum am intrat în vestiar după terminarea meciului nostru și am așteptat vești de la partida jucată la Moscova. În momentul în care am aflat rezultatul, a fost bucurie imensă în vestiar, iar apoi și spectatorii din tribune au început să aplaude și să ne încurajeze.

Această promovare în liga superioară rămâne a fi una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera mea de fotbalist. Îmi amintesc cu mare drag și de victoria Nistrului în meciul cu Dinamo Kiev cu 1-0, din 9 mai 1974. Așa emoții și bucurie n-am mai trăit niciodată.

Ion Caras (72 ani), mijlocaș, 43 meciuri, 7 goluri în ediția 1982: 

- Antrenorul Leonid Șevcenko, până a veni la Nistru, a lucrat la Federația de fotbal din URSS, fiind responsabil de arbitraj. La părerea mea, am avut parte de un arbitraj obiectiv, nimeni nu îndrăznea atunci să greșească în defavoarea echipei antrenate de Șevcenko. Un rol important în formarea acelui colectiv l-a avut secundul Anatoli Polosin, care de fapt antrena echipa. El era foarte experimentat, cunoștea jucătorii. Acest tandem inedit până la urmă și-a spus cuvântul. 

Un alt avantaj pentru noi a fost venirea la echipă a celor 4 jucători de la Karpaty Lvov, Iurii Dubrovnîi, Vasilii Șerbei, Grigorii Batici și Igor Mosora. Ei s-au integrat de minune în colectivul nostru. Noi jucam după sistemul 4-4-2. Victor Kurocikin era în poartă, Serghei Dubrovin era libero, Vasili Șerbei - fundaș central la marcaj, Gheorghe Tegleațov era fundaș dreapta, Anatol Rîbac – fundaș stânga, Ion Caras – mijlocaș defensiv, Iurii Dubrovnîi - mijlocaș ofensiv, Pavel Cebanu – mijlocaș dreapta, Alexandru Mațiura – mijlocaș stânga, Grigorii Batici și Iurii Hlopotnov în atac. Toți erau jucători experimentați, cu un simț al tacticii de joc nemaipomenit. A fost un colectiv fantastic. Stadionul Republican era tot timpul plin, lumea ne susținea frenetic.

Îmi amintesc că înainte de campionat, am jucat 5 meciuri din cadrul Cupei URSS, la Sevastopol. Ne dominam adversarii, dar nu reușeam să marcăm. Îmi amintesc cum băieții spuneau că ne vom revanșa în campionat. Așa și s-a întâmplat.

Pentru mine acel an este unul foarte memorabil. Am fost la echipă și în anul 1973, când Nistru la fel a promovat în liga superioară, doar că atunci nu eram titular incontestabil.

Jucătorilor li s-au făcut foarte multe promisiuni că vor lua prime fabuloase în caz de promovare, dar cu părere de rău conducerea echipei nu s-a ținut de cuvânt. Am primit niște bani, dar foarte puțini în comparație cu suma promisă.

Serghei Dubrovin (70 ani), apărător, 43 meciuri în ediția 1982: 

- Îmi amintesc că, alături de portarul Victor Kurocikin, am jucat toate minutele în acel sezon. După meciul cu Spartak Kostroma, am aflat că am promovat în liga superioară. Cineva dintre manageri a fugit repede la magazin și a cumpărat câteva vaze. Ni le-au înmânat și aceste poze au devenit virale la timpul respectiv. 

Este o amintire foarte plăcută, care nu se întâmplă așa de des în viață. Am totuși un regret. Cu tot respectul față de Leonid Șevcenko, el totuși era mai mult un funcționar, decât antrenor. Noi am avut noroc de Anatoli Polosin, care a făcut un lucru extraordinar ca antrenor secund. 

Din păcate, Polosin a plecat la SKA Rostov și noi am ratat pregătirea către sezonul 1983. Dacă rămânea Polosin, noi nu retrogradam, sunt sigur de asta. 

Problema era că echipa nu a fost pregătită din punct de vedere fizic. În prima repriză jucam de la egal la egal cu echipele din liga superioară, dar în repriza a doua nu rezistam tempoul propus.