Renumitul fotbalist și antrenor Vladimir Țincler ar fi împlinit astăzi 85 de ani. Fostul jucător al echipei Burevestnik, antrenor emerit al Republicii Moldova s-a stins la 22 martie 2016. În fiecare an, pe 9 septembrie, veteranii fotbalului moldovenesc merg la cimitirul Armenesc din capitală pentru a-l omagia pe fostul mare jucător moldovean.

Vladimir Țincler s-a născut pe 9 septembrie 1937 în satul Petrivka, Basarabia, Regatul României.

El a fost cel mai bun produs al fotbalului moldovenesc din anii 50-60 ai secolului trecut. S-a format ca jucător la formaţia juniorilor lui Burevestnik.

În 1954 a fost invitat la selecţionata de juniori a RSSM. A debutat la competiţiile unionale ale juniorilor din oraşul rus Kuibîșev. Au fost trei meciuri dezastruoase pentru juniorii noştri: 0-7 cu Azerbaidjan, 2-6 cu Armenia şi 1-8 cu echipa orașului Moscova. Vladimir a jucat toate meciurile, obținând o experiență prețioasă. Peste un an, Ţincler a fost convocat din nou la lotul național și a plecat cu juniorii Moldovei la competiţiile unionale, unde aveau să vină şi primele victorii. A fost observat de antrenorii Burevestnikului şi invitat la echipă, unde un an a jucat la formația secundă, care evolua în campionatul Moldovei.

A debutat în campionatul URSS direct în liga superioară. La 13 septembrie 1956, la Tbilisi, în meciul cu Dinamo din localitate. Cu nr. 10 pe tricou a apărut pe teren Vladimir Ţincler. Debutul nu a fost cel mai reuşit, meciul fiind pierdut cu scorul de 0-3. Următorul meci a fost unul de Cupă, în 1957, cu Avangard Sormova, şi din nou înfrângere.

Începând cu anul 1958 apare cu regularitate pe teren. Primul gol l-a marcat pe 29 martie în faţa a 26 de mii de spectatori, într-un meci cu Torpedo Moscova. La 12 iulie a marcat cel mai rapid gol al său, în minutul 1, în disputa cu Admiraltiets Leningrad. 

Este primul fotbalist moldovean care a fost inclus în topul celor mai buni 33 de fotbaliști ai URSS (1958). 

În anul 1959 joacă 21 de meciuri din cele 22 programate. Cel mai reuşit sezon a fost în anul 1961, când a reușit să marcheze 7 goluri. Tot atunci a fost ales de către coechipieri căpitanul echipei, între 1961 și 1965. În meciul de pe 2 septembrie 1961 a înscris în poarta spartakoviştilor din Vilnius trei goluri, în minutele 8, 52 și 79, fiind prima triplă în prima divizie valorică a fotbalului sovietic.

Spectatorii veneau la Stadionul Republican pentru a-l vedea pe “Picioruşul de  Aur”, cum a fost supranumit de suporteri.

Vladimir Ţincler a fost primul jucător moldovean care a devenit candidat pentru selecționata URSS. Selecţia a fost făcută de Federaţia Unională de Fotbal şi a fost publicată în presa sovietică.

Rapid, tehnic și cu viziune sunt calităţile cu care a fost înzestrat acest fotbalist. I-a avut printre antrenori pe faimoșii Victor Maslov şi Alexandr Sevidov, care l-au şi format ca fotbalist.

Pe timpuri, nu se jucau așa de des meciuri internaţionale, iar cele de la Chișinău adunau zeci de mii de spectatori în tribune. Iubitorii fotbalului cu experiență își mai amintesc de golurile marcate de Țincler în amicalele cu Eintracht Frankfurt, Dukla Praga, Vasas Cepel și Wisla Cracovia.

Anul 1966 a fost ultimul din cariera sa de fotbalist. La 25 aprilie își trece în cont ultima sa “dublă” pentru echipa care l-a promovat în fotbalul mare, în poarta lui Sudostroiteli Nikolaev, scor 3-1, iar pe 1 iulie a înscris ultimul gol şi în meciurile din Cupa URSS: Avântul Chişinău – Lokomotiv Vinița, 6-0. La 22 octombrie a jucat meciul de adio: Tavria Simferopol – Avântul Chişinău, 0-1.

A evoluat la formaţia chişinăuiană timp de 11 ani, în care a adunat 258 de meciuri şi a marcat 29 de goluri. În clasamentul fotbaliștilor cu cele mai multe jocuri pentru echipa Moldova se clasează pe poziția a opta, iar în clasamentul golgheterilor ocupă poziția a 16-a cu 29 de goluri marcate. În clasamentul ”Fidelitate clubului” se situează pe poziția a cincea, cu 11 ani dedicați echipei chișinăuiene. Adunând împreună toți anii, pe care i-a petrecut la Burevestnik, Moldova, Avântul, Nistru și Zimbru (este același club, care și-a schimbat de mai multe ori denumirea) ca jucător, antrenor și funcționar, atunci reiese că s-a dedicat celui mai iubit club din Moldova peste un sfert de veac.

După ce a agăţat ghetele în cui a devenit antrenor secund la echipa Moldova Chișinău, apoi şi antrenor principal. A mai lucrat şi cu alte echipe moldovenești, precum Tighina, Bugeac, Dinamo, Constructorul-93 și Zimbru. Mai mulţi ani a condus echipa uzinei Hidromaş cu care a câștigat campionatul şi Cupa Chişinăului.

Este unul dintre primii antrenori autohtoni care a antrenat în Georgia. În 1972 a fost tehnicianul echipei Kolheti Poti.

Ca antrenor de copii a lansat în fotbalul mare fotbaliști precum Serghei Cvasnicov, Alexandr Şicov sau Igor Tiunicov. A condus selecţionata de juniori a RSSM în competiţiile unionale. Este antrenor emerit al Moldovei și a fost desemnat cel mai bun antrenor al Chișinăului în anul 1985. 

A lucrat și în Israel, însă dragostea față de ţară şi oraşul care i-a provocat atâtea amintiri plăcute, l-a făcut să se întoarcă în Moldova. 

Mulți ani a fost membru al comitetului executiv FMF. A fost decorat cu Ordinul de Merit al FMF, în anul 2007 și cu Ordinul Gloria Muncii, în același an, 2007. Este cavaler al medaliei jubiliare „Crucea Comemorativă. Al doilea război mondial” (2010), cavaler al titlului onorific „Om emerit” (2012), campion al Moldovei (1997), deținător al Cupei Moldovei (1992, 1996, 2000, 2003, 2004)

În anul 2010 a scris cartea ”Живу Футболом” (Trăiesc cu fotbalul).

A trecut în neființă pe 22 martie 2016. 

În 2012, Federația Moldovenească de Fotbal a realizat un film documentar, autobiografic, în care fostul mare fotbalist, Vladimir Țincler își spune povestea vieții (urmăriți mai sus).

Fragment din cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc”, de Valentin Iacovlev