„Bravo! Bravo! Și iar bravo! V-o zicem direct, ce s-o mai scăldăm în trei ape!? Suntem și noi tari de tot! S-o știți! Avem în Țara Moldovei campionat de fotbal și sîntem în rînd cu lumea – una la mînă! Altfel se va uita UEFA la noi (cu bătaie spre competițiile de rang european) – două la mînă! Alții vom fi noi în teren (care mai buni, care mai puțini buni – nu contează; esențial e că pe terenurile noastre vom juca anume noi și nu unii de la Odesa, Baku, Moscova sau Lvov) – trei la mînă. A patra v-o spunem noi – este ediția periodică... Adică noi – „Fotbal Hebdo”, se spune în editorialul primului număr al publicației Fotbal Hebdo din aprilie 1992.

„Au trecut doi ani de când a venit propunerea de a organiza un campionat al nostru, cu participarea celor mai buni fotbaliști autohtoni. Oamenii care și-au propus să organizeze această competiție, s-au confruntat cu mai multe probleme. Cea mai mare ar fi mentalitatea veche, sovietică, care se împotrivea procesului de reforme până în ultimul moment. Nu vom uita curând de fraza aruncată de unul dintre demnitarii de stat – nu alergați în fața trenulului, că noi nu avem nici chiloți... Din cauza lipsei condițiilor elementare de organizare a meciurilor nu au fost admise în campionat aproximativ jumătate din echipele care-și doreau participarea. Este un lucru regretabil. Dar aceste echipe mai pot încă să schimbe situația și să se înscrie în campionat din toamnă. Nu ne propunem să criticăm decizia Federației, dar trebuie să constatăm faptul că la cele 30 de echipe rămase pe tușă vor suferi jucătorii, care nu vor avea practică de joc”, a scris un ziarist anonim al publicației Fotbal Magazin din aprilie 1992.

„Când a fost creată Federația Moldovenească de Fotbal, ne-am propus lichidarea dictatului structurilor statale. Însă lucrurile decurg anevois, mai marii acestor structuri nu se pot împăca nicidecum cu gîndul că nu vor mai “comanda muzica”, ca să nu mai vorbim despre repartizarea bunurilor materiale. Membrii fondatori ai FMF – fostul comitet republican pentru cultură fizică și sport și asociația sportivă republicană a sindicatelor nu și-au îndeplinit angajamentele de a transmite încăperi, imobil, materiale, fonduri de salarii, etc. După desființarea comitetului pentru cultură fizică și sport au fost virate pe contul federației doar 25 de mii de ruble pentru organizarea competițiilor. În această situație ne-am văzut nevoiți să căutăm singuri mijloace financiare. Au rămas neîndeplinite toate adresările noastre către Parlament și Guvern de a ne acorda ajutoare sau împrumuturi. Până în acest moment FMF nu are nici sediu, nici transport. Cu atît mai regretabil este faptul că în presă au apărut unele articole despre activitatea FMF, care conțin atacuri neîntemeiate la adresa noastră. Nu face să atragem mare atenție acestor autori rău intenționați, deoarece avem alte lucruri mai importante de făcut. Ne dorim să aderăm la FIFA și UEFA, să organizăm un campionat național competitiv, să participăm în competițiile europene intercluburi, campionate europene și mondiale, Jocuri Olimpice...”, a declarat secretarul general al FMF, Petru Comendant într-un interviu pentru publicația Fotbal Magazin, nr.1 din anul 1991.

„De vreo cincizeci de ani încoace, tot cu „lucoare venită de la răsărit”, amatorii fotbalului din republica noastră și-au tot ținut privirile spre trofeele fotbalului unonal care erau atît de departe de noi și la direct și la figurat. Între timp campionatele republicane și turneul dotat cu Cupa Moldovei rămîneau a fi doar distincții de ordin local... Ajungînd în lumea fotbalului internațional a venit și timpul când titlul de campion și posesor al Cupei Moldovei nu vor mai fi o simplă butaforie, ci se vor bucura de respectul cuvenit. Sperăm. Și afirmăm din capul locului – se merită.

Cupa Republicii Moldovei. Confecționată într-un singur exemplar la Dusseldorf, Germania, de compania Schilder&Pokalstudio. Aliaj de platină și marmoră nobilă. Autor: Walter Schulze.

Cupa pentru echipa campioană a Republicii Moldova. Producție italiană. A fost confecționată de FIGC pe 24-25 aprilie 1991”, se spune în primul număr al publicației Fotbal Hebdo din aprilie 1992.