Primul campionat al Moldovei a constituit o etapă de formare și a echipei naționale a Moldovei. Ion Caras, primul antrenor al selecționatei, avea misiunea să aducă sub tricolor cei mai buni fotbaliști ai țării. Selecționerul recunoaște că urmărea cu interes multe meciuri din noua competiție, care i-a facilitat și mai mult procesul de monitorizare și de selecție a jucătorilor.

- Ce amintiri aveți de la primul campionat al Moldovei?
- Eu am întîlnit noul campionat în 1992 deja în calitate de selecționer. Primul sezon trebuia să fie scurt, ca ulterior să trecem la sistemul toamnă-primăvară. Am asistat la primul meci din istorie, Dinamo-Codru - Tiligul. Echipa tiraspoleană, care avea un lot extraordinar, tocmai promovase în liga superioară a fotbalului sovietic, dar n-a mai apucat să joace odată cu destrămarea URSS. Dinamo-Codru era o echipă modestă, dar care înainte de startul campionatului a adus vreo 5 jucători valoroși din Rusia. Acest fapt le-a permis să obțină o victorie surprinzătoare (scor 2-0), chișinăuienii profitând și de subapreciere din partea adversarului mult mai cotat. Până la finalul sezonului, Dinamo a coborât în clasament, în timp ce Tiligul, conform așteptărilor, a luptat pentru titlu. Eu eram mai mult preocupat de selecția jucătorilor pentru echipa națională, mai ales că aveam doar meciul amical cu Georgia și acela pregătit și jucat mai mult în grabă la insistențele UEFA care se pregătea să-și extindă numărul de membri afiliați.  

- Ce așteptări avea comunitatea fotbalistică?
- Toți se întrebau cum va fi noul campionat? Care va fi nivelul jucătorilor? Ce reacții vor avea spectatorii? Erau foarte multe întrebări legate de noul campionat. Iar meciul inaugural a dat într-o oarecare măsură câteva răspunsuri. 

- Ați fost prezent la multe meciuri din primul campionat. Care era situația la capitolul organizare?

- În mare parte, infrastrucutura rămasă de pe timpurile sovietice era păstrată la un nivel corespunzător. Fiecare echipă avea stadionul ei. Iar la începutul campionatului, federația nu a fost atât de pretențioasă. Chiar dacă erau neajunsuri la unele stadioane, se oferea timp ca ele să fie înlăturate. Tot ce a rămas de atunci a fost menținut. Stadionul Republican, Dinamo, care a găzduit meciul inaugural, și altele din diferite localități.

- În calitate de selecționer, cum vi s-a părut nivelul echipelor?

- Erau două echipe care se evidențiau. Zimbru, care avea în lot 2-3 jucători experimentați, și cel mai bun tineret al momentului. Tiligul, care de asemenea avea o componență foarte bună. Până și Bugeac Comrat avea în lot jucători valoroși. Iată anume acele echipe, care erau completate cel mai bine, au și luptat pentru titlu. Ele dădeau tonul întregului campionat. Din perspectiva selecționatei, majoritatea jucătorilor evoluau la un club sau altul. Defensiva venea de la Tiligul, iar mijlocul de la Zimbru. Ca selecționer, noul campionat mi-a ușurat lucrul. Au fost păstrate relațiile de joc. Aveam de unde alege.

- Echipele care aveau experiența participării în campionatul sovietic urmau să concureze cu formațiile locale...

- Nu erau așa de multe echipe de top. Trebuiau răspunsuri și doar rezultatele au arătat. În acea perioadă toate școlile sportive funcționau, iar baza care a fost pusă de-a lungul anilor a avut continuitate.

- Ce perspective avea fotbalul nostru odată cu lansarea noului campionat?

- S-au deschis multe porți. Cupele europene, selecționata Moldovei. Toți așteptau ca naționala noastră să joace cu Germania, Spania, Anglia, cu cele mai bune. Multă lume era entuziasmată. Unii erau optimiști, iar noi trebuia să ieșim să facem față acestor așteptări.