În 1972 formația Moldova Chișinău și-a schimbat numele în Nistru (este interesant faptul că în sezonul 1939/40 în campionatul României a jucat echipa Nistru Chișinău, care anterior se numea Sporting). Sub această denumire ea a evoluat în decurs de 18 ani. Cei mai reușiți s-au dovedit a fi 1973 și 1982, când formația din capitala Moldovei a ocupat locul doi în Liga I (a doua divizie valorică) și a obținut promovarea în Liga Superioară a campionatului URSS.
În sezonul 1972, Nistru s-a clasat pe locul 12 (din 20) în divizia secundă. Nimeni nu s-a așteptat ca anul următor chișinăuienii să lupte pentru promovare. Condusă de pe banca tehnică de Victor Korolkov, fost atacant la Moldova în perioada 1959-1961 (63 meciuri, 11 goluri), după tur formația din capitală se afla în fruntea clasamentului cu 28 de puncte la activ. Locurile 2-3 le ocupau Neftci Baku și Metallurg Lipețk cu câte 24 de puncte. Cernomoreț Odesa se afla pe locul 4 cu 23 de puncte. Vă reamintesc că atunci pentru victorie se acordau 2 puncte.
În cele 19 meciuri disputate Nistru a suferit o singură înfrângere, 0-1, în deplasare, în etapa a 14-a (19 iunie) cu Spartak Nalcik. În retur chișinăuienii au avut o ușoară cădere, dar a ocupat locul secund la egalitate de puncte, 52, cu Cernomoreț. Cu toate că în meciurile directe fotbaliștii de la Nistru s-au dovedit a fi mai buni (2-1, acasă, 1-1, în deplasare), formația din Odesa a fost declarată campioană datorită golaverajului superior: 83-38, față de 71-35.
Meciul decisiv care a adus calificarea chișinăuienilor în elita fotbalului sovietic s-a disputat pe 22 octombrie, la Baku, unde oaspeții au obținut victoria în disputa cu Neftci din localitate. Azerii au deschis scorul în minutul 8. În repriza secundă Nicolai Mihailov a egalat (min. 54), iar Anatol Teslev a adus Nistru în avantaj (min. 66). Peste 3 minute gazdele au restabilit egalitatea. Golul victoriei a fost marcat de tânărul Gheorghe Tegleațov cu două minute înainte de final. La aeroportul din Chișinău echipa a fost întâmpinată de sute de oameni.
Iată cine a apărat culorile echipei în acel sezon: portarii – Vladimir Carev – 38 meciuri (35 goluri primite), Valeri Muzîciuc – 2; fundașii – Vladimir Gosperschi – 38, Nicolai Tabaciuc – 37 (3 goluri marcate), Veaceslav Catcov – 36 (2), Anatoli Rîbac – 35 (2), Valeri Volostnîh – 31, Gheorghe Tegleațov – 5 (1), Veaceslav Cuțev – 2; mijlocașii – Valeri Pavlov – 38 (6), Igor Nadein – 35 (15), Anatol Teslev – 30 (7), Ion Caras – 26 (2), Anatoli Zima – 8, Nicolai Dudarenco – 4, Pavel Cebanu – 4; atacanții – Nicolai Mihailov – 35 (10), Rudolf Atamalean – 30 (13), Valeri Juravliov – 30 (7), Vladimir Cuțev – 23 (1), Veaceslav Drîjenco – 16 (2), Alexandr Beleaev – 1. Antrenor principal – Victor Korolkov; antrenori – Veaceslav Chiricenco, Valentin Folomeev; șeful echipei – Lazar Burd; administrator – Victor Zadnepreanov; medic – Eduard Losenco.
Astfel, în 1974, după o pauză de 10 ani echipa din capitala Moldovei iarăși a jucat în elita fotbalului sovietic. Spre regret, evoluția chișinăuienilor a fost modestă. În cele 30 de meciuri disputate formația a reușit doar 4 victorii și 8 egaluri, încheind competiția pe ultimul loc. Memorabilă rămâne partida disputată la 9 mai 1974, pe stadionul Republican din Chișinău, arhiplin, împotriva lui Dinamo Kiev. Pe durata întregului meci a plouat, iar gazdele au obținut o victorie surprinzătoare cu scorul de 1-0, prin golul marcat de Rudolf Atamalean în minutul 70.
Arbitrul din Leningrad Constantin Smirnov a condus formațiile: Nistru: Vladimir Carev, Nicolai Tabaciuc, Vladimir Crasnov, Anatoli Rîbac, Vladimir Gosperschi, Vladimir Filimonov (Rudolf Atamalean, 60), Vladimir Constantinov, Valeri Pavlov, Evgheni Piunovschi, Nicolai Mihailov (Gheorghe Tegleațov, 59), Igor Nadein. Antrenor: Victor Korolkov.
Dinamo Kiev: Evgheni Rudakov, Valeri Zuev, Victor Matvienko, Mihail Fomenko, Stefan Reșko, Vladimir Troșkin, Anatoli Șepel (Leonid Bureak, 46), Vladimir Onișcenko, Victor Kolotov, Vladimir Veremeev, Oleg Blohin. Antrenor: Valeri Lobanovski.
De menționat că la sfârșitul sezonului formația din capitala Ucrainei a devenit campioană, peste un an a câștigat Cupa Cupelor (3-0, în finală, cu Ferencvárosi Budapesta, Ungaria) și Supercupa Europei (1-0, în deplasare, 2-0, acasă, cu Bayern München, R.F. Germania), iar Oleg Blohin a devenit cel mai bun fotbalist al Europei, câștigând Balonul de Aur.
În perioada 1975-1982, Nistru Chișinău a evoluat în Liga I, clasânduse de obicei la mijlocul sau în partea de sus a clasamentului. În 1982 la cârma echipei a fost instalat Leonid Șevcenko, iar de la formația Karpatî Lvov au venit câțiva jucători valoroși, precum Grigori Batici, Vasili Șcerbei, Igor Mosora, Iuri Dubrovnîi și Victor Kopîl.
După prima parte a campionatului în fruntea clasamentului se situa Kolos Nikopol (29 puncte), urmată de Žalgiris Vilnius (28 p.) și Nistru Chișinău (27 p.). Iar la finalul competiției aceste echipe s-au schimbat cu locurile: Žalgiris și Nistru (ambele câte 56 p.), Kolos (55 p.). Despre lupta tensionată ne spune și faptul că pe locurile 4-5 s-au clasat Lokomotiv Moscova și Fakel Voronej, formații care au acumulat câte 54 puncte.
Pentru a desemna campioana, la Simferopol, a avut loc „meciul de aur” dintre Žalgiris și Nistru. Lituanienii au învins cu scorul de 1-0. Jucătorii care au evoluat pentru Nistru în acel sezon: portar – Victor Kurocikin – 43 meciuri (39 goluri
primite); fundașii – Ion Caras – 43 (7 goluri marcate), Anatoli Rîbac – 41 (1), Gheorghe Tegleațov – 41 (1), Alexandru Șicov – 12, Victor Rusu – 8, Victor Kopîl – 1; mijlocașii – Serghei Dubrovin – 43, Pavel Cebanu – 42 (5), Vasili Șcerbei – 40 (1), Iuri Dubrovnîi – 39 (6), Igor Tiunicov – 26 (1), Alexandru Mațiura – 17 (1), Veaceslav Maxim – 9; atacanții – Grigori Batici – 41 (25), Igor Mosora – 39 (5), Iu. Hlopotnov – 38 (9), Alexandr Zelionkin – 35 (3), Veaceslav Proțenco – 21 (2). Antrenor principal – Leonid Șevcenko; antrenori – Anatoli Polosin, Vladimir Gosperschi; șeful echipei – Alexandru Proțenco; administrator – Ion Macari; medic – Ian Molceanschi.
Ca și în 1974, evoluția chișinăuienilor în Liga Superioară-1983 a fost nereușită, echipa clasânduse pe ultimul loc (au fost obținute doar 3 victorii: 2-0 cu Pahtakor Tașkent, 1-0 cu Dinamo Tbilisi (ambele pe teren propriu) și 1-0 cu Torpedo Kutaisi, în deplasare). Mai mult, în sezonul 1986 Nistru a ocupat ultimul loc în Liga I și a retrogradat în a treia divizie valorică a campionatului sovietic. Din prima tentativă echipa n-a reușit să revină în Liga I. Abia în 1988, sub bagheta antrenorului Ahmed Aleskerov, Nistru a devenit campioana seriei a 5-a a Ligii a II-a și a câștigat grupa A a barajului de promovare contra formațiilor Nefteanik Fergana și Irtîș Omsk.
În decurs de două ediții (1989 și 1990) echipa din capitala Moldovei a ocupat locuri la mijlocul clasamentului fără a emite pretenții de promovare în Liga Superioară. La începutul anului 1991, Nistru Chișinău și-a schimbat numele în Zimbru.
FRUMOASELE NOASTRE DUMINICI. NISTRU CHIȘINĂU