FMF vă prezintă istoria turneului tradițional ”Chișinăul de seară”. Anterior, site-ul nostru a publicat Partea I și Partea II a materialului. Astăzi venim cu partea a III-a. Lectură plăcută.  

În perioada 1978-1983 turneul Cupa de iarnă „Chișinăul de seară” a fost dominat de o singură echipă – Rubin, formația Uzinei de bijuterii din Chișinău.

În 1978 iarăși a fost modificată formula de disputare a turneului: cele 20 de echipe participante după ce jucau un tur de calificare formau două grupe a câte 5 echipe. Învingătoarele grupelor se califcau în finală. Partidele s-au disputat pe terenurile Complexului sportiv „Trudovîe rezervî” (în prezent – Olimpia) de pe strada Timoșenko (în prezent – Decebal) din sectorul Botanica, Școlii specializate de fotbal pentru copii și juniori din sectorul Râșcani și pe stadionul Tehnicumului republican de educație fizică.

În finală s-au calificat Rubin și formația Tehnicumului de educație fizică. Deja după prima repriză Rubin câștiga cu scorul de 3-0 (au marcat: Șoihet și Veaceslav Iacovenco – 2 goluri). După pauză Corotaș a redus din diferență. Spre finalul partidei adversarele au mai marcat câte un gol (Gheorghe Lanuș pentru Rubin, iar Țîgîrlaș pentru Tehnicumul de educație fizică).

Formația câștigătoare a evoluat în următoarea componență: V. Sobcovschi (antrenor-jucător), Iu. Pavlov, P. Breahnă, A. Butmalai, A. Gorin (peste ceva timp a devenit cel mai bun arbitru din istoria fotbalului moldovenesc), Gh. Lanuș, S. Șoihet, Veac. Iacovenco, V. Stroganov, Val. Iacovenco, A. Lanuș, A. Faerman, F. Burian.

Cei mai buni fotbaliști ai turneului au fost desemnați: portar – V. Sobcovschi (Rubin), fundaș – N. Stuleni, viitorul arbitru de categorie unională (Moldovahidromaș), mijlocaș – P. Berezin (Politehnica), atacant – A. Bodean (Tehnicumul de educație fizică). Golgheterul turneului a devenit S. Spatari (Vibropribor) cu 9 reușite la activ. Cei mai buni arbitri – N. Bartfeld și L. Tertiac.

În 1979 formula de disputare a rămas aceiași, doar că în cele două grupe erau incluse echipele Iunisti și Nadejda (de fapt selecționatele de juniori ale RSS Moldovenești). Meciurile erau găzduite de stadioanele Școlii miliției și a Tehnicumului republican de educație fizică.

De această dată în finală Rubin a întâlnit campioana Chișinăului en-titre, Moldovahidromaș. Singurul gol al întâlnirii a fost marcat de Serghei Dorohin în ultimul minut de joc al primei reprize. În comparație cu anul trecut din componența învingătorilor au mai făcut parte S. Bostan, V. Chirița, V. Cosinov, S. Dorohin, R. Șeinfeld și S. Efimov.

Victor Sobcovschi pentru a patra oară a fost desemnat cel mai bun portar (1974, 1975, 1978 și 1979), cel mai bun fundaș al doilea an consecutiv a devenit N. Stuleni de la Moldovahidromaș, cel mai bun mijlocaș – S. Dorohin (Rubin), iar golgheterul turneului a devenit atacantul echipei secunde a Institutului Agrocol, V. Slavinschi, cu 10 reușite.

La ediția a VII-a, cea din 1980, au luat parte un număr record de echipe – 44. Competitoarele jucau meciuri tur-retur, învingătoarea se califica în etapa următoare, iar formația învinsă părăsea competiția. Se permitea înlocuirea a 4 jucători, iar toate meciurile s-au disputat pe stadionul Școlii miliției.

Pentru a accede în finală Rubin a trecut pe rând de Viitorul (3-1), Tehnicumului republican de educație fizică (5-3), Vibropribor (2-1) și Institutul Agrocol (0-0, 5-4 la lovituri de departajare).

În meciul decisiv reprezentanții Uzinei de bijuterii au învins cu 1-0 echipa Institutului Pedagogic (antrenor – A. Zima). Ca și anul trecut golul a fost marcat de S. Dorohin, care a transformat impecabil o lovitură de pedeapsă. În componența Rubinului și-au mai făcut apariția I. Zeablicov, A. Șahrai și Iu. Volcov.

Laureații turneului: portarul P. Lisnic, fundașul A. Zima (ambii de la Institutul Pedagogic), mijlocașul S. Dorohin (Rubin), atacantul și golgheterul competiției V. Dmitriev (Institutul Agricol).

În 1981 iarăși a fost modificată structura competițională. Cele 24 de echipe participante după ce au jucat un tur preliminar au fost divizate în două grupe a câte 6. Învingătoarele grupelor se calificau în finală, acestea fiind Rubin și Vibropribor. Scor final, 0-0. La loviturile de departajare mai buni s-au dovedit a fi reprezentanții Uzinei de bijuterii, 4-2.

Noii fotbaliști care s-au învrednicit de titlul de campioni: A. Zabiaca, A. Iacovlev, V. Volostnîh (legendarul căpitan al formației Nistru Chișinău), V. Doric, B. Suraev, I. Bordovschih, Ia. Acherman, S. Popovici.

Cel mai bun portar a devenit viitorul jucător de la Nistru/Zimbru Chișinău S. Botnăraș (Școala de fotbal), fundaș – M. Arsenii (Institutul Agricol), mijlocaș – V. Caradjov (Politehnic), atacant – B. Suraev (Rubin). S. Spatari (Vibropribor) a repetat performanța din 1978 devenind golgheterul turneului (7 goluri). Au fost desemnați și cei mai buni arbitri: N. Bartfeld, V. Gorohov, V. Crețu, A. Gorin.

În 1982 la competiție au luat parte 32 de echipe. După tradiționalul tur preliminar au fost formate deja 4 grupe a câte patru formații. Câștigătoarele (Universitatea, Vibropribor, Dinamo, Rubin) au format o nouă grupă, jucând fiecare cu fiecare. Rubin a acumulat 5 puncte și a devenit învingătoare.

V. Sobcovschi (Rubin) iarăși a fost numit cel mai bun portar, dinamoviștii O. Burca și Iu. Arcan au fost desemnați drept cel mai bun fundaș, respectiv atacant, iar M. Doicev (Vibropribor) – cel mai bun mijlocaș. Cu 8 goluri marcate golgheter a devenit E. Piunovschi (Vibropribor).

La ediția cu numărul 10, cea din 1983, au ieșit la start 24 de echipe, iar formula de disputare a rămas cea din anul trecut. În careul de ași s-au calificat Politehnica, Dinamo, Rubin și Pișcemaș.

Rubin a stabilit un record practic de neegalat: a câștigat Cupa de iarnă „Chișinăul de seară” pentru a șasea oară consecutiv. A intrat în istorie și porarul echipei, Victor Sobcovschi. El a devenit câștigător al turneului pentru a opta oară, în 1974 și 1975 a evoluat pentru Dinamo, iar în perioada 1978-1983 pentru Rubin (totodată fiind și antrenorul formației).

(Va urma)