• Fii alături de Echipa Țării

Feminin (Naționale)

Elena Subbotina: ”Fotbalul este parte din viața mea”

29 dec 2021 de Maria Teeşanu

Pagina FMF vă prezintă un material cu antrenoarea selecționatelor Moldovei, Elena Subbotina, care a relatat despre experiența acumulată în cadrul cursurilor pentru licență, despre obstacolele întâlnite în cariera de antrenor și a oferit o serie de sfaturi pentru comunitatea fotbalistică.
 

Elena SUBBOTINA s-a născut pe 9 iunie 1986 la Chișinău.  

Cariera de jucătoare: Narta Chișinău (2005-2009), Goleador ȘȘ-11 Chișinău (2009), Roma Calfa (2010-2011), LTPS-2 Chișinău (2012-2017)
Palmares: cvintuplă campioană a Moldovei (2006-2010), cvadruplă deținătoare a Cupei Moldovei (2006-2009)
Cariera de antrenor: selecţionata de junioare U-19 a Moldovei (2015, antrenor secund), selecţionata de junioare WU17 a Moldovei (2016, antrenor secund), selecţionata de junioare WU15 a Moldovei (2016-2018)
Deținătoare a licenței de antrenor A Elite Youth UEFA (2020)
Din 2017 a preluat selecţionata de junioare WU-17 a Moldovei

- Ce drum ați parcurs până a ajunge antrenor principal al selecționatei WU17 ?
- În timp ce jucam jotbal am finalizat cursurile licenței B și eram deja antrenorul secund la selecționata WU19. După participarea la un turneu de calificare cu această echipă, Federația Moldovenească de Fotbal mi-a oferit postul de antrenor principal al naționalei WU15. Din moment ce a fost imposibil să combin funcția de antrenor și jucător am făcut alegerea în favoarea carierei de antrenor. De atunci mi-am dat seama că aceasta este cea mai bună profesie. Fotbalul nu a fost doar un sport în care eram implicată, dar a devenit o parte din viața mea.
Iar din 2017 am preluat selecţionata de junioare WU17 a Moldovei.

 

-Ați visat la faptul că veți fi antrenoarea selecționatelor Moldovei? 
În copilărie mi-am dorit să fiu medic, nici măcar nu visam că voi fi antrenor, cu atât mai mult antrenoarea  selecționatelor Moldovei. Dar se pare că așa a decis soarta. Acum nu mă pot imagina în afara acestei profesii.

- Care a fost experiența acumulată în cadrul cursurilor pentru licență ?
- În timpul pregătirii pentru licență, am acumulat multă experiență și cunoștințe, fapt pentru care sunt recunoscătoare tuturor lectorilor și mentorilor care ne-au predat. Eu și Alexandra Bocancea am făcut și un stagiu de practică la Clubul Feminin Italian din Seria A, AS Roma. Acolo am văzut o abordare modernă a procesului de antrenament și a meciurilor. Am reușit să vorbim cu antrenorii și să obținem un ciclu săptămânal de pregătire a echipei.

- Acum că ați obținut licența A Elite Youth UEFA, ce echipă ați vrea să antrenați, sau veți continua cu selecționatele ?
- Da, aș dori să continui să antrenez naționalele țării noastre, de când mi-am început activitățile de antrenor cu tricolore, aș dori să continui și să aduc echipele noastre la un nivel superior.

- Care este modalitatea dumneavoastră de a motiva jucătoarele?
- Cred că jucătorii care reprezintă naționalele sunt motivați ca nimeni alții. Până la urmă, ei reprezintă nu numai pe ei înșiși, ci întreaga țară la nivel european și mondial. Da, înainte de fiecare meci găsim cuvinte pentru jucători care îi vor ajuta, în primul rând, să creadă psihologic în ei și în echipa lor.


-  Aveți o discipolă care a crescut în ochii dumneavoastră, iar  acum are o prestație superbă pe terenul de  fotbal?
 - Cred că nu este corect să evedențiez o jucătoare, dar aș vrea să menționez acele fete cu care eu și Alexandra Bocancea am început să lucrăm în naționala WU15, acestea sunt jucătoarele născute în 2002, 2003, 2004 și chiar 2005, care, în ochii noștri, cu ajutorul antrenorilor din cluburi, munca individuală și pregătirea în echipa națională, au crescut și sunt în prezent jucători și candidați la echipa națională a țării. Îmi doresc ca fetele să continue să lucreze asupra lor și să-și îmbunătățească abilitățile. Din moment ce viitorul este în spatele lor !

- Ce obstacole ați întâlnit sau poate întâlni un antrenor de fotbal feminin?
- Am întâlnit multe obstacole, în primul rând a fost neîncrederea antrenorilor barbați, dar datorită sprijinului întregului nostru staff de antrenori, ne-am clarificat cu aceasta. De asemenea, cu neîncrederea părinților în antrenori. Din cauza că fotbalul necesită mult timp, este foarte important ca familia să înțeleagă acest lucru și să susțină în orice situație fiica sa care a ales fotbalul.

- Care este nivelul fotbalului feminin la momentul actual ?

- Din păcate, nivelul actual al fotbalului feminin este mult mai slab decât cel pe care l-am putut juca. Există multe motive pentru aceasta. Cred că fiecare antrenor care lucrează în fotbalul feminin se confruntă cu aceleași dificultăți. Dar există și aspecte pozitive, fetele au început să joace fotbal de la o vârstă mai fragedă, au apărut multe proiecte pentru dezvoltarea și popularizarea fotbalului feminin. Sper că pe viitor să fie cât mai multe fete care își vor lega viața cu fotbalul. 

- Cine este un exemplu pentru dumneavoastră?
- Cel mai mare exemplu pentru mine este mentorul meu Nicolae Madricenco, care mi-a oferit cel mai important sfat cu privire la activitatea de antrenor și care mulți ani a depus mult efort și suflet în noi. Sfaturile și cuvintele lui îndrumătoare vor fi mereu alături de noi. Aș vrea să-i mulțumesc pentru tot ce ne-a învățat. Îl respect pentru abordarea profesională a procesului de pregătire și însăși pentru profesionalismul său în fotbal. El știe cu adevărat cum ar trebui să fie un antrenor.

\

- Care este cel mai memorabil joc din cariera dumneavoastră?
- Cel mai memorabil joc pentru mine a fost meciul de la turneul de dezvoltare WU17 din Belarus contra echipei Georgiei. La acel turneu, conform regulamentului, jocul nu se putea încheia la egalitate, de aceea am trecut la disputarea loviturilor de departajare. Selecționata Moldovei, respectiv și cea a Georgiei, a lovit câte 10 penaltyuri, au lovit toți jucătorii și chiar portarii. Drept urmare, echipa noastră a făcut față emoțiilor și a fost mai puternică decât rivalii și noi am câștigat acel meci.

- Care a fost țara care v-a lăsat fără cuvinte?
- Țara care m-a impresionat a fost Suedia, aici am văzut pentru prima dată un stadion construit special pentru fotbalul feminin. Când vine vorba de peisaje și natură, fiecare țară este frumoasă în felul ei.

- Cu ce altceva vă ocupați în afară de profesia de antrenor?
- Pe lângă coaching, sunt mamă, îmi cresc fiul, care termină clasa a IV-a. Sunt și instructorul proiectului Playmakers, care vizează cunoașterea și dezvoltarea fotbalului pentru fetele de 5-8 ani cu ajutorul desenelor animate Disney.


- Ce sfaturi ați  putea da antrenorilor cluburilor din Moldova
- Sfatul meu pentru antrenori este să nu renunțe niciodată, oricât de greu ar fi.

- Ce părere aveți despre mediatizarea fotbalului feminin Moldovenesc în mediul online?
- Am o părere pozitivă asupra faptului că fotbalul la echipele feminine a început să fie mediatizat. Dar, desigur, totul trebuie să aibă o limită. Fiecare ar trebui să-și facă treaba și să o facă eficient. Pentru a face cât mai interesantă urmărirea echipei, trebuie să știi ce anume ar trebui publicat pe paginile din diverse rețele sociale.

- Acest lucru ar putea deranja procesului de antrenament?
- Dacă toată lumea știe ce se cere de la el și își tratează munca profesional, atunci nu. Presa sau ofițerii de presă ar trebui să funcționeze astfel încât jucătorii și stafful de antrenori să nu le observe. Jucătorii nu trebuie să pozeze sau să fie distrași în timpul procesului de antrenament pentru cameră. În opinia mea, acest lucru este important. Însă o data cu mediatizarea calitativă a proceselor de antrenamente și a altor momente, acest lucru îi poate motiva pe tinerii jucători să joace în echipa națională.

- Ce sfaturi le dați tinerilor aflate la început de drum în domeniul dumneavoastră?
- Le doresc tinerilor antrenori să iubească fotbalul, să creadă în ei înșiși, să depună suflet în munca lor. Să nu renunțe sub nici o formă.