Legenda fotbalului moldovenesc, Serghei Dercaci își serbează astăzi a 55 aniversare! 

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal îi aduce omagiatului cele mai sincere urări de bine, sănătate și realizări deosebite în continuare în promovarea fotbalului!

La mulți ani!!! 

Serghei Dercaci s-a născut la Budapesta, în Ungaria, unde tatăl său îşi exercita seviciul militar.

Trecut cu slujba la Chișinău își înscrie fiul de 9 ani la Şcoala Sportivă Republicană Specializată a Rezervelor Olimpice, unde a fost coleg și prieten cu Igor Dobrovolski.

Primul antrenor i-a fost cunoscutul fotbalist şi antrenor moldovean Serghei Cornilov.

În 1983 este promovat de antrenorul Vladimir Carev la selecţionata de juniori a RSSM. În oraşul Kovel, regiunea Rovno, Ucraina, s-a desfăşurat turneul unional pentru juniorii de 16-17 ani - “Nadejda” (Speranța). Moldova, cu Dercaci în lot, a avut ca adversare formaţiile similare ale Armeniei, Ucrainei, Belarusului, Tadjikistanului și Kârgâzstanului. Băieţii noştri au reuşit o victorie cu Ucraina, care din cauza ecestei înfrângeri s-a clasat pe locul doi. Victoria cu Kârghizstan a dus Moldova pe locul cinci. Serghei a evoluat în trei partide la acest turneu.

În următorul an este convovat la selecţionata elevilor din Moldova şi participă la ediţia a XVII-a a Spartakiadei unionale care s-a desfășurat la Tașkent, Uzbekistan. Echipa noastră a jucat nouă meciuri. Cu cinci victorii şi două egalități, elevii moldoveni se clasează pe locul 13 din 17 formaţii. Serghei Dercaci a evoluat în opt partide şi a marcat două goluri.

Este invitat la clubul fanion al republicii - Nistru Chişinău, unde joacă la tineret-rezerve. Dar a venit timpul serviciului militar şi este forțat să plece în Belarus. A debutat la Dinamo Brest pe 18 iunie 1985 într-un un meci cu o formaţie moldovenească - Zarea Bălţi. Belarușii au pierdut în fața moldovenilor cu 1-2. Serghei a reuşit să deschidă scorul în minutul 42, învingându-l pe portarul nostru Nicolae Cebotari. Pe banca de rezerve era Ivan Danilianţ, care a lucrat mulţi ani în Moldova şi Ivan Şciokin, care a început să practice fotbalul tot în Moldova, având la activ şi câteva meciuri la selecţionata de juniori a RSSM. Peste opt zile Dercaci marchează în poarta echipei Gomselmash Gomel. Un debut bun dacă ţinem cont că Serghei nu a jucat niciun meci la echipa mare a Nistrului (avea doar 13 prezenţe la echipa de tineret-rezerve). În acel sezon s-a mai evidenţiat de două ori, marcând în poarta formaţiilor Spartak Tambov şi Sport Tallin.

În urma prestațiilor bune Dercaci este invitat la selecţionata Republicii Belarus pentru turneul echipelor de tineret “Pereprava”. Dinamo din capitală, cel mai important și galonat club din această țară, îl aduce la Minsk. La 30 august 1986 a debutat în prima divizie valorică a Uniunii Sovietice, intrând pe teren în locul lui Kisteni în minutul 86 al meciului de acasă cu formația Kairat Alma-Ata 2-1. Cu o zi mai devreme el marcase unul dintre cele 4 goluri ale echipei de tineret în victoria cu 4-0.

La 17 septembrie 1986 jocă primul meci din cupele europene. La Minsk, pe Stadionul Dinamo, cu 23 de mii de spectatori în tribune, dinamoviştii au cedat în fața formaţiei ETO Gyor din Ungaria cu 2-4. În minutul 68 și-a făcut apariția pe teren și Dercaci, înlocuindu-l pe Metliţki. Chiar dacă în meciul retur de pe arena Raba ETO, belarușii au câştigat cu 1-0, ei au fost nevoiţi să părăsească competiția. Dercaci a jucat în Ungaria ultimele 15 minute.

În anul următor devine o piesă de bază a echipei din Minsk. Reuşeşte şi primul gol în cupele europene. Dinamo a jucat în Cupa Cupelor UEFA cu formaţia turcă Gencerberligi. Dercaci a intrat pe teren în minutul 62 şi peste 8 minute a adus egalarea pe tabelă. Arbitrul întâlniriii a fost cunoscutul român Adrian Porumboiu. În primăvara lui 1988 a primit primul cartonaș galben în cupele europene, în meciul cu Mechelen, Belgia.

Prima dublă la Dinamo Minsk a realizat-o la 4 august 1988 în victoria 3-1 cu formaţia kazahă Kairat Alma-Ata.

Se afla pe lista lotului olimpic al URSS pentru Jocurile Olimpice de la Seul, dar putea ajunge acolo doar cu o condiţie: să se transfere la Dinamo Moscova. A refuzat și a ratat șansa de a deveni campion olimpic. Mai târziu a fost chemat şi la selecţionata a doua a URSS. A jucat un meci cu Bulgaria, 2-2. Este invitat şi la prima selecţionată, dar ca rezervă, refuzând. Avea un caracter tranșant. Era supranumit “Ataman”. A fost chemat de Serghei Borovski şi la naţionala Belarusului, dar la fel, a refuzat.

A ajuns totuși la Dinamo Moscova în 1989. A fost sunat și curtat chiar de Igor Dobrovolski. A evoluat cinci ani la Moscova, cu o escală la FC Basel, în Elveţia, unde nu a jucat mult şi a revenit în capitala Rusiei.

Pleacă apoi la Spartak-Alania Vladikavkaz, echipă cu care ajunge din nou în cupele europene. În Osetia a prins un sezon bun, reuşind şi cinci goluri. A devenit campion al Rusiei, apoi a câștigat şi medalia de argint.

În 1997 semnează cu formaţia Saturn Ramenskoe din liga a doua, care a avut obiectiv calificarea în prima divizie rusă. În 1998 a reuşit promovarea, dar Serghei a intrat doar în trei meciuri pe teren după care și-a continuat cariera în fotbalul de amatori din Moscova şi suburbiile capitalei ruse.

Din 2002 își începe cariera de antrenor. A condus de pe banca tehnică clubul Khimki, cu care a ocupat locul şapte în divizia secundă şi a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Rusiei. Ulterior se retrage din fotbalul mare şi începe să antreneze grupe de copii la Școala Sportivă “Krasnîi Okteabri”, după care la Şcoala Sportivă din Khimki.