Veteranul fotbalului moldovenesc și antrenorul emerit al Moldovei, Vladimir Veber a atins astăzi frumoasa și onorabila vârstă de 80 de ani!

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal, din numele întregii societăți fotbalistice, îi urează omagiatului multă sănătate, liniște sufletească, bucurii, viață lungă alături de cei dragi și cât mai mulți ani înainte dedicați fotbalului!!!

La mulți ani!

Vladimir Veber s-a născut pe 20 iulie 1941 la Omsk, unde s-au stabilit unii emigranţi germani. A început a practica fotbalul de la vârsta de şase ani. Din cauza că nu prindea toate mingile, părinţii schimbau des ferestrele sparte de la bloc.

Inițial, a jucat la clubul Dinamo din localitate pe postul de fundaş dreapta, însă antrenorul V. Moskovţev l-a trimis în poartă şi de atunci a rămas să repare greşelile fundaşilor.

A practicat şi baschetul, evoluând pentru selecţionata de juniori a oraşului, dar fotbalul a fost mai presus. Este invitat în selecţionata regiunii din Campionatul URSS la juniori. La 19 ani a debutat cu formaţia Irtysh Omsk în Campionatul Federaţiei Ruse, unde a jucat în 14 partide. Debutul a avut loc la Krasnoiarsk, atunci când portarul de bază a fost accidentat.

La un meci a fost prezent un reporter de la Moscova care a relatat despre tânărul portar, astfel încât s-a aflat despre Veber în tot URSS-ul. Jocul tânărului portar a impresionat specialiştii şi a fost desemnat între cei mai buni 33 de fotbalişti ai Rusiei. Cu atât mai mult că a câștigat cu echipa medaliile de argint ale Campionatului Federaţiei Ruse şi a primit titlul de Maestru al Sportului.

În 1962, cu selecţionata ASB Trud, a jucat la un turneu unional la Chişinău. Antrenorul Vasili Sokolov îl doreşte la Moldova Chişinău şi Veber nu refuză oferta de a juca în prima ligă sovietică. A fost primul fotbalist din Omsk care a jucat în “Vysşaia Liga”.

În primul an a fost în lot doar la tineret-rezerve. La 8 iunie 1963 îmbracă tricoul formaţiei din Chişinău la disputa de la Tașkent cu Pakhtakor, câştigată de moldoveni cu 2-1. Primul gol l-a primit de la atacantul gazdelor în minutul 68, iar la Tbilisi a încasat primul gol de la punctul cu var. Pe stadionul Dinamo din Moscova a apărat prima lovitură de la 11 metri, executată de atacantul lui CSKA - Fedotov. În acel meci a ratat un penalty şi Valeriu Colbasiuc, Moldova Chişinău fiind învinsă cu 1-0.

În 1966 a jucat ultimul meci pentru echipa chişinăueană, la 23 septembrie, cu Avangard Kharkov, scor 1-2. Cel mai memorabil gol în poarta Chişinăului l-a primit de la dinamovistul moscovit Reabov, care a tras la poartă de la 30 de metri. Acesta a fost unicul gol a lui Reabov în campionat. 

A urmat un an la Zvezda Kirovograd. În 1967 evoluează pentru Krivbass Krivoi Rog, ca în 1969 să revină în Moldova, dar la formaţia Dnestr din Tiraspol.

Următorii doi an a jucat la “capătul lumii”, Veber apărând culorile clubului Sakhalin Iujno Sahalinsk, la invitaţia antrenorului Ghenadii Zhizdik. Acolo pur şi simplu plăteau mai bine.

Se întoarce la Chişinău şi joacă în Campionatul RSSM la Dinamo Chişinău. Este desemnat printre cei mai buni 22 de jucători ai Moldovei. Dar în următorul an pleacă la Selikhoztehnika Nikopol, echipă care mai târziu avea să ajungă în “Pervaia Liga”, unde evolua şi Nistru Chişinău. Aici, în 1974 îşi începe cariera de antrenor.

Odată cu apariţia echipei Speranţa Drochia în divizia a treia sovietică, este angajat ca antrenor secund în primul an de evoluţie al clubului, fiind ajutorul lui Viktor Korolkov, ca în 1977 să preia această echipă din postura de ”principal”.

În 1978, Speranţa este preluată de administraţia oraşului Tiraspol, schimbându-şi denumirea în Start şi Veber pleacă pe cinci ani la Kolos Nikopol, unde este asistentul antrenorului, apoi devine antrenor principal al formaţiei.

Între timp Nistru Chișinău a promovat în “Vysşaia Liga” şi Vladimir se întoarce la Chişinău pentru postul de şef al echipei. Următorii doi ani nu au fost cei mai buni pentru echipa din Chişinău, iar el este invitat la Nikopol, unde stă pe banca tehnică trei ani.

Sudostroiteli Nikolaev a fost următoarea echipă antrenată de Veber. În 1989 revine la Chişinău şi conduce formaţia Politehnica Chişinău în Campionatul Molodvei.

Cel mai mare succes ca antrenor l-a înregistrat în 1991, când Tiligul Tiraspol, sub bagheta lui Veber, a promovat în prima divizie sovietică. Pentru acest succes devine Antrenor Emerit al Republicii Moldova. Dar URSS se destramă şi pentru trei ani pleacă să antreneze peste hotare, în Siria, unde a fost şi selecţionerul selecţionatei siriene de tineret cu care a jucat la Campionatul Asiei din Iran, părăsind competiţia după înfrângerea cu 1-0 în faţa Qatarului. Cu clubul Tihad a devenit campion al Siriei. A muncit și în Liban, dar pleacă de acolo după un an.

Dar călătoriile nu se opresc aici. Următorul club l-a care a lucrat a fost Nistru Otaci, pe care o aduce în primele cinci din clasament. Vine la Chişinău să salveze Torentul de la retogradare, dar echipa a pierdut meciul de baraj cu CSA Victoria din Cahul, scor 2-3, rezultat care duce la dispariţia clubului.

Clubul Roma Bălţi, de puțin timp ajuns pe harta fotbalului moldovenesc, care şi-a propus promovarea în Divizia Naţională, îl invită să conducă echipa şi îndeplinește obiectivul, ocupând locul doi. În primul an, Veber a dus Roma până pe locul opt din cele 14 echipe, un rezultat bun pentru o debutantă. Dar urmează o propunere mai tentantă – să lucreze cu una dintre cele mai bune echipe ale ţării - Zimbru Chişinău. Formația ”galben-verde”, cu doar o înfrângere în campionat devine campioană. Şi în următorul an, Veber câștigă aici din nou ”aurul”.

În sezonul 2000-2001, Zimbru a cedat prima poziţie celor de la Sheriff Tiraspol şi pleacă de la echipă. Timp de patru ani a antrenat portarii de la Cernomoreț Odesa, unde a fost invitat de Alexandru Skripnik, care a antrenat Zimbru. În 2007 a preluat formaţia de tineret-rezerve a marinarilor, dar continuă să lucreze ca secund şi la echipa de bază. 

Din 2011 revine în Moldova și începe să lucreze la clubul Milsami Orhei, mai întâi ca antrenor de portari, apoi antrenor principal şi ulterior antrenor-consultant. În această perioadă, Milsami a câștigat ”bronzul”, iar în 2015 şi ”aurul”.

A antrenat portarii selecţionatei Republicii Moldova. La o vârstă respectabilă se retrage din fotbal și devine doar un spectator al sportului rege.