Legenda fotbalului moldovenesc, fostul mare portar al echipei Nistru Chișinău, secretarul general al Federației Moldovenești de Fotbal, Nicolae Cebotari își serbează astăzi a 63-a primăvară. 

Cu ocazia zilei de naștere, societatea fotbalistică din Moldova și echipa FMF îi urează omagiatului multă sănătate, bucurii de la copii și o activitate productivă pentru dezvoltarea fotbalului moldovenesc!

La Mulți Ani!!!

În anul 1974,  pe  lista  celor  mai  buni  22 de tineri fotbalişti ai Moldovei figura şi numele lui  Nicolae Cebotari. Juca atunci pentru echipa de juniori a clubului Nistru Chişinău și pentru selecționatele de juniori ale Moldovei şi ale capitalei la diferite turnee republicane.

A debutat la Nistru la 27 martie 1977, într-un meci din Cupa URSS contra formaţiei Dinamo Leningrad, în care chișinăuenii au învins cu scorul de 2-0. La 8 iunie, pentru prima dată joacă un meci de campionat în divizia secundă a fotbalului sovietic, în  compania echipei Pamir Dushanbe. În minutul 46 l-a schimbat pe Zoltan Miles și până la sfârșitul meciului a încasat un gol, partida încheindu-se nedecis, 1-1. Tot în acel an este invitat în cantonament cu selecţionata de juniori a URSS, după ce participase cu selecţionata Moldovei de juniori la un turneu unional, unde este declarat cel mai bun portar.

În 1977 a fost împrumutat pentru o ”stagiere” la formația Speranța Drochia, unde a evoluat în ultimele 12 etape. Prima partidă pentru echipa din Drochia a jucat-o la 31 august 1977, la Herson. Speranţa a cedat cu 1-3. La 29 septembrie a jucat primul meci fără gol primit în divizia a treia sovietică. Pe Stadionul „Yunosti” din Drochia, fotbaliştii moldoveni au învins Kolos Poltava cu 1-0. Ultimul meci pentru Drochia l-a jucat la Cernăuţi în ultima etapă, când Nicolae Cebotari a încasat un gol, iar Speranţa a cedat cu 0-1.

Începând cu sezonul 1978 devine jucător de bază al formaţiei Nistru Chișinău. În primele patru meciuri de campionat a încasat doar un gol, în meciul cu SKA Rostov, terminat la egalitate, 1-1. În rest - trei victorii, toate cu poarta ”la zero”: 2-0 cu Spartak Ivano Frankovsk; 3-0 cu Torpedo Kutaisi și 1-0, în deplasare, la Zaporojie. A urmat ghinionul cu Tavria, când în prima repriză a încasat patru goluri și a fost schinbat la pauză cu Aleksandr Zabiaka. Chiar și așa, antrenorii continuă să-l trimită în teren titular, jocul tânărului portar devenind stabil, în acel sezon fiind schimbat doar de două ori.

Pentru prima dată a parat un penalty la 25 mai 1978, pe Stadionul Republican din Chişinău, în confruntarea cu Spartak Ordjonikidze, scor 2-1. La 5 august a primit primul cartonaş galben din carieră, în meciul pierdut cu Terek Groznîi.

În acel sezon, în poarta lui Cebotari au fost dictate 7 (șapte) lovituri de la 11 metri, şase dintre care au fost realizate.

În următorul an a debutat pentru selecţionata Moldovei la Spartachiada Popoarelor URSS. La 21 iulie a apărat buturile naţionalei în partida cu selecţionata oraşului Moscova. Au urmat meciurile cu selecţionatele Kazahstanului, Turkmenistanului, Letoniei şi Azerbaidjanului. A bifat în cele cinci meciuri toate minutele de joc.

La 14 octombrie 1979, la Sverdlovsk, Nistru a jucat cu Uralmash din localitate. Atacantul gazdelor, Vildeaev a deschis scorul din penalty, în minutul 22. În minutul 88, arbitrul întâlnirii, Valeri Baskakov, a mai dictat o lovitură de la 11 în poarta echipei noastre, dar Cebotari nu a putut fi învins de această dată, iar Nistru a scos un punct din această deplasare. Cele mai multe meciuri la “0’” le-a jucat în acest sezon – 19 partide.

În 1983 debutează în prima divizie valorică a URSS. La 13 iulie, la Moscova, a respins primul penalty în elita fotbalului sovietic. În minutul 22, atacantul dinamoviştilor, Molodţov nu l-a putut învinge pe Nicolae Cebotari.

La 29 august, arbitrul Vladimir Cehoev a dictat lovitură de la 11 metri în poarta Nistrului, la meciul cu Metallist Harkov. În minutul 25, Yakuboskiy a şutat puternic, dar portarul nostru a respins balonul. Următorul penalty a fost dictat în minutul 54, fiind responsabilitatea unui alt jucător – Fedetskiy, dar tot fără șanse. Pentru un portar debutant la cel mai înalt nivel, cu două lovituri de la punctul cu var apărate, este un rezultat fenomenal.

Cu  toate că  Moldova a fost  şi este  bogată  în  talente sportive,  nici un alt portar născut în țara noastră nu a adunat atâtea prezenţe în lotul formaţiei Nistru. Cu excepţia unui sezon petrecut la SKA Kiev, când şi-a efectuat serviciul militar, şi a altor două sezoane la Bucovina, care și cu aportul lui a promovat în divizia secundă a fotbalului sovietic, Nicolae Cebotari a jucat doar în fotbalul din Moldova. 

După un an jucat cu Nistru în Liga Superioară, Nicolae este legitimat la Zarea Bălţi. La startul sezonului îmbracă tricoul bălţenilor la 2 mai 1984, în meciul de debut al echipei Zarea în divizia a treia sovietică, Nicolae a menţinut poarta intactă în disputa cu Automobilist Tiraspol, scor 0-0. În acel an a jucat 13 meciuri fără gol primit.

Revine în 1985 la Chişinău, după ce în turul campionatului a fost la Bălţi. A fost un an greu pentru portarul nostru. Arbitrii au dictat în poarta lui 16 lovituri de la 11 metri, două dintre care le-a respins: la 16 septembrie, la Stavropol şi la 19 septembrie, la Rostov pe Don. În meciul de la Rostov, arbitrul Aleksandr Balakin a indicat de trei ori punctul de pedeapsă în careul moldovenilor…

În 1989 evoluează din nou la formaţia bălţeană, ca la începutul anului 1990 se fie rechemat la Nistru. La Zarea Bălţi a apărat buturile de 96 de ori, iar la Bucovina de 93 de ori.

Pe parcursul anilor a primit oferte să joace la Spartak Moscova, Torpedo Moscova, Dinamo Moscova și Metallist Harkov, care evoluau în eşalonul fotbalistic superior, dar de fiecare dată a refuzat. 

Au fost două cazuri când a jucat împotriva echipei de suflet: în 1982 a jucat pentru SKA Kiev în  meciul cu Nistru din cadrul Campionatului URSS, iar în 1988, la meciul din Cupa URSS, a stat în poarta Bucovinei Cernăuţi. Amintirile de la acest meci nu sunt prea plăcute. Suporterii nu au fost loiali faţă de el, dar nu a ţinut pică pe ei, ştia că nu a părăsit echipa de bună voie şi nu era de vină că a ajuns să joace la ucraineni. 

În 1990 a mai apărat două lovituri de la 11 metri. La 4 octombrie, în meciul cu Tavria Simferopol, rezultat final 0-0, şi la 4 noiembrie, cu Metallurg Zaporojie, scor 2-2.   

A fost prezent pe teren în tricoul Nistrului (Zimbru) în 258 meciuri din Campionatul URSS, divizia secundă.

În anii 1986 şi 1990 a fost desemnat de presa sportivă din Moldova drept cel mai bun fotbalist moldovean al anului.

După numărul de jocuri adunate la Nistru Chișinău, în Campionatul URSS, împarte locurile 8-9 cu Vladimir Țincler. Este membru al clubului “Fidelitate”, jucând la Nistru și Zimbru timp de zece ani în campionatele URSS. În sezoanele 1983, 1986 și 1990, a apărat câte două lovituri de la 11 metri.      

În total, cu evoluţiile de la Bucovina, Zarea şi CSS Amocom, a adunat 480 de meciuri oficiale de campionat (464 în Campionatul URSS).                                                                                                

Din anul 1991 și-a început cariera de antrenor. La început a antrenat formaţia satelit a Zimbrului - Viişoara. După organizarea campionatelor naţionale a jucat şi antrenat formaţia studenţească a capitalei - CSS Amocom. A debutat în poarta studenților la 18 aprilie 1992, la meciul Dinamo Chișinău – CSS Amocom, scor 1-1. Au fost ultimele prezențe ale lui Nicolae Cebotari în Divizia Națională.

În continuare activează doar ca antrenor. În 1993 aduce formația Moldova Borosenii Noi pe treapta a treia a clasamentului Diviziei Naționale - un succes mare pentru o echipă de la sat. Trei ani a lucrat și la Otaci, împreună cu preşedintele Nistrului, Vasile Traghira, aducând echipa din  jumătatea a doua a clasamentului printre primele cinci. A mai lucrat cu portarii de la Constructorul-93 şi cu cei de la selecţionata de tineret a Moldovei.

În 2010 este decorat cu distincția de Stat ”Gloria Muncii”.

Începând cu anul 1998 și până în prezent deține funcția de Secretar General al Federației Moldovenești de Fotbal.

(Fragment din cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc” de Valentin Iacovlev)