Unul dintre fotbaliștii legendari ai Moldovei, Serghei Savcenco, ar fi împlinit astăzi 55 de ani...

Deși oficial, ziua de naștere a fostului jucător este trecută la 10 august, rudele și prietenii susțin că el, de fapt, s-ar fi născut la 10 mai, cifră indicată și pe placa comemorativă de la cimitirul unde a fost înmormântat fotbalistul. 

Născut pe malul stâng al Nistrului, la o aruncătură de băţ de oraşul Soroca, a fost adus la Chişinău, unde a învăţat alfabetul fotbalului sub îndrumarea lui Valeriu Volostnîh. A absolvit Școala sportivă republicană pentru copii și juniori a rezervelor olimpice. Avea un talent înăscut.

Din 1981 joacă la juniorii și tineret-rezervele clubului Nistru Chișinău. Tot atunci este convocat și la selecționata de juniori a URSS, pentru care a bifat 37 de meciuri. Este cunoscut datorită faptului că a marcat și 12 goluri pentru selecționatele de juniori ale URSS, cele mai multe dintre fotbalștii moldoveni care au jucat la această selecționată.

La 2 august 1981 a debutat la turneul ”Spicul de aur”, în Ungaria, pe Stadionul Medos-Esov din orașul Kiskunlahaza. Iugoslavii au surclasat selecționata URSS, cu Savcenco în lot, cu 7-0. Peste câteva zile, Savcenco se ”răzbună” pe selecționata României, 4-0, înscriind toate golurile meciului.

În 1982 participă din nou la acest turneu din Ungaria. Una dintre cele mai memorabile victorii în această competiție a fost cea cu puternica formație a Iugoslaviei. La 5 august, pe stadionul orășănesc din Kiskunlahaza, cu 1000 de spectatori în tribune, selecționata URSS învinge cu 2-0, cu Serghei Savcenco în lot, astfel și-a luat revanșa pentru acea umilință din anul precedent. La 7 august, în meciul decisiv, sovieticii înving echpa gazdă – Ungaria, și cu patru victorii la activ, ocupă prima treaptă a clasamentului. În acest meci, Serghei a fost titular, fiind schimbat în repriza secundă de armeanul Sarkisyan.

1983 este anul în care Nistru Chișinău joacă în ”Vîsșaia Liga” – prima divizie sovietică. Serghei înscrie trei goluri la echipa de tineret-rezerve. La 2 mai 1983, în etapa a șaptea, Savcenco și-a adus aportul la victoria formației sale cu echipa de rezerve a clubului Neftci Baku, 5-3, fiind autorul unuia dintre goluri. La 23 iunie înscrie cel de al doilea gol. În partida cu Zalghiris Vilnius a înscris golul cu numărul trei, meciul încheindu-se nedecis, 3-3. La 8 august se remarcă din nou, reușind un gol în victoria cu formația Ararat Erevan, 4-3, și este chemat la echipa de seniori a formației Nistru.

A debutat pe prima scenă a fotbalului sovietic la 13 iulie 1983, la Moscova, în partida cu Dinamo, 2-1 pentru gazde. Peste un an, la 30 iunie, a marcat primul gol în divizia a doua valorică (Prima ligă). La Chișinău, pe Stadionul Republican, a trimis balonul între buturile formației Zarea Voroșilovgrad, meci câștigat de moldoveni cu 3-1.

Un loc aparte în biografia lui îl ocupă meciurile pentru selecționatele de juniori ale URSS. În ianuarie 1983 a debutat cu selecționata URSS-II U16 la turneul de la Leningrad - ”Memorialul Granatkin”. A jucat toate cele cinci meciuri. A debutat la acest turneu pe 6 ianuarie în meciul cu selecționata RFG, scor 1-1. La 8 august a urmat partida cu echipa SUA, pierdută cu 1-2. Serghei a marcat în minutul 23 golul care aducea egalitatea pe tabela de marcaj. Și în meciul al treilea reușește să-și înscrie numele pe lista marcatorilor, deschizând scorul chiar în primul minut de joc. În disputa cu prima selecționată a URSS, cu toate că echpa lui Savcenco a condus cu 2-0, cedează în final cu 2-3. A fost titular și în meciul cu Franța, scor 4-1.

Clasamentul turneului ”Memorialul Granatkin” 1983 

Peste un an Savcenco avea să joace din nou în acestă competiție, de data aceasta pentru prima echipă. Și din nou a fost titular cinci meciuri. Uniunea Sovietică s-a clasat pe poziția a doua, cedând primul loc formației din Republica Federativă Germană.

Ca adversari în aceste competiții i-a avut pe cunoscuții fotbaliști Thomas Hassler, Stefan Reuter, Eric Cantona, Laurent Blanc... În primul meci, cu selecționata SUA, scor 0-0, a fost schimbat în minutul 46 cu Aleksandr Esipov. A urmat partida cu Franța, terminată cu rezultatul de 2-0. În minutul 58, Igor Sklyarov a intrat pe teren, schimbându-l pe Savcenco. În următoarele trei meciuri a fost integralist: 4-0 cu Belgia și 1-2 cu echipa a doua a URSS. În partida cu coechipierii din echipa a doua, Serghei a deschis scorul în minutul 48. A fost al treilea său gol la turneele ”Memorialul Granatkin”. În ultima întâlnire a jucat în egalul cu învingătoarea turneului – selecționata RFG. Cu 9000 de spectatori în tribunele Complexului cultural sportiv din Leningrad (Sankt-Petersburg), partida decisivă s-a încheiat cu scorul de 1-1. După meci, a fost felicitat de către cunoscutul fotbalist şi antrenor german Berti Vogts, care i-a oferit un costum sportiv marca „Adidas” – un  lucru rar întâlnit în acele timpuri.

Clasamentul turneului ”Memorialul Granatkin” 1984

În 1985, Serghei a obținut ”medaliile de aur” la turneul ”Granatkin”, fiind în lot la toate cele cinci partide jucate de prima reprezentativă a URSS (în calitate de reprezentant al clubului ȚSKA Moscova). În jocul cu Franța, scor 2-1, a fost schimbat de Andrei Yliaskin în minutul 63. La 16 ianuarie, antrenorul Anatoliy Byshovets îl trimite în teren și în victoria cu 2-0 contra Poloniei. A jucat tot meciul și în egalul, 1-1, cu juniorii mai mici cu un an ai URSS. A urmat victoria cu Belgia, 3-1. În ultimul joc, susținut în fața a aproximativ 10 mii de spectatori, echipa sa învinge Germania de Vest cu 1-0,  obținând ”aurul” la acest turneu.

Clasamentul turneului ”Memorialul Granatkin” 1985

Savcenco este unicul fotbalist moldovean care a jucat la trei turnee ale ”Memorialului Granatkin” în componența URSS, fiind prezent în toate cele 15 meciuri și înscriind trei goluri (În 1984 a avut coechipieri mai mari, anul nașterii 1965).

A jucat în toate cele patru meciuri din preliminariile Campionatului European U16 din 1983, cu selecționatele Poloniei, unde sovieticii, cu Savcenco în lot, au câștigat ambele partide, cu 6-1 și 2-1 (în primul meci Savcenco a înscris de două ori, deschizând scorul, cu capul, în minutul 5, iar în minutul 79, din penalty, a închis tabela de marcaj, meciul disputându-se la Minsk, pe stadionul Dinamo) și cu Finlanda, 3-0 și 2-1, în care a marcat  o dată în poarta finlandezilor în victoria cu 3-0 (în minutul 17 deschide scorul cu o lovitură de la punctul cu var).

La 18 ani devine Maestru al sportului din URSS, titlu pe care majoritatea fotbaliștilor moldoveni care au jucat pe parcursul anilor la echipele noastre în Campionatul URSS nu îl dețin. A trecut pe la toate selecţionatele de juniori ale URSS în perioada 1981-1985, unde a jucat sub bagheta unor antrenori celebri precum Anatoliy Byshovets, Serghei Mosyaghin sau Boris Ignatyev.

În 1985, cu selecţionata URSS, se clasasează pe locul patru la Campionatul Mondial între juniorii de până la 20 ani. Atunci i-a avut ca parteneri pe S. Kolotovkin, R. Bublyauskas, I. Kutepov, V. Tatarchuk, O. Kuzhlev sau V. Chedia. Puțini moldoveni au jucat în finalele campionatelor europene, dar mai ales în meciurile de la turneele finale ale campionatelor mondiale.

Serghei Savcenco a debutat la un turneu final mondial la 24 august 1985 pe Stadionul Dinamo din Minsk, la partida cu Australia. A prins lotul de start, dar la pauză a fost schimbat cu lituanianul Bubleauskas, unul dintre cei mai buni golgheteri ai selecționatelor sovietce de juniori de atunci. Meciul s-a terminat, spre dezamăgirea celor 19 mii de spectatori prezenți în tribune, cu un rezultat nul. 23 de mii de spectatori au încurajat formația lui Savcenco și în meciul cu Nigeria. El a intrat pe teren în minutul 79, înlocuindu-l pe Tatarchuk. Peste două minute, Anunobi a înscris pentru formația africană, dar victoria a revenit gazdelor cu 2-1. La 29 august a urmat partida cu selecționata din Canada. Serghei a intrat pe teren în minutul 70, când scorul era de 4-0. (Meciul s-a terminat cu scorul de 5-0).

Clasamentul Seriei ”C” a Campionatului Mondial U20 1985, URSS. 

 Semifinala cu Spania a fost una dramatică. După 1-1 în cele 90 de minute regulamentare, au urmat prelungirile. Serghei l-a înlocuit pe Igor Sklyarov în minutul 91, jucând cele 30 minute ale prelungirilor. În minutul 119 scorul era de 2-1 pentru sovietici, însă în ultimele secunde, viitoarea vedetă a fotbalului spaniol, Andoni Goikoetxea Olaskoaga, reușește egalarea. La loviturile de departajare au învins spaniolii cu 4-3. Savcenco nu a fost trimis să bată lovitura de la punctul cu var. Nu a făcut acest lucru nici în meciul ce a urmat, cu Nigeria. A jucat 120 de minute în jocul pentru locul 3, care a fost pierdut, la fel, în urma loviturilor de departajare, scor 1-3.

A jucat pentru selecţionatele de juniori ale URSS 37 de meciuri, în care a înscris 12 goluri: U16 -12 jocuri și 4 goluri; U17: 12-6; U18: 7-2;  U19: 6-0. Are al doilea rezultat după numărul de meciuri pentru naţionalele URSS dintre fotbaliștii moldoveni, după Serghei Secu (40).

În martie 1983 a jucat câteva meciuri amicale la selecționata URSS. La 30 martie a înscris un gol în minutul 64 al partidei cu Ungaria, scor 3-0. În ianuarie 1984 a jucat în Turcia două amicale cu reprezentativa de juniori a acestei țări, ambele meciuri terminându-se nedecis, 0-0.

A marcat cele mai multe goluri dintre toţi moldovenii care au evoluat până la 1991 pentru naţionalele URSS – 12 goluri.

La 18 ani a fost chemat să-şi exercite serviciul militar şi a jucat la formația ȚSKA Moscova, cu care a  promovat în prima divizie sovietică, după ce în 1986 a câștigat cu echipa militară medaliile ”mici” de aur ale Campionatului URSS în ”Pervaya Liga”. Apoi s-a întors la Chişinău. 

A mai jucat şi la alte echipe din RSSM: Zarea Bălţi și Tiligul Tiraspol. După ce imperiul sovietic se destramă, activează în campionatele Moldovei, României, Israelului, Rusiei, Turkmenistanului și Ucrainei.

Meciul de debut în campionatele naționale ale Moldovei, a avut loc la 22 aprilie 1992, când Constructorul Chișinău a remizat cu Olimpia Bălți, 1-1. În etapa următoare a urmat și prima reușită, înscriind un gol din cele șase în poarta ”constructorilor” din Leova.

Savcenco nu s-a reținut mult la cluburile din Republica Moldova independentă. Peste zece formații a schimbat de la 1992 până la încheierea carierei.

În 1992 se transferă la Torpedo Zaporojie, unde debutează la 4 octombrie, în meciul cu Krivbass, scor 0-1.

Deseori a jucat pentru echipele de veterani din Moldova.

A decedat tragic, în anul 2010, după ce a căzut de la etajul blocului unde locuia...

Material, după cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc”, de Valentin Iacovlev