Legenda fotbalului moldovenesc, unul dintre jucătorii emblematici ai echipei fanion a Moldovei din anii 70 ai secolului trecut, Anatolii Rîbac, serbează astăzi a 75 aniversare!

În numele întregii comunități fotbalistice, Federația Moldovenească de Fotbal vine cu cele mai sincere urări de bine și de sănătate pentru antrenorul care a crescut generații de fotbaliști. Fie ca înțelepciunea și cunoștințele pe care le-ați transmis discipolilor de-a lungul anilor să fie purtate mai departe de următoarele generații de antrenori de copii, fără de care fotbalul nu ar fi fost atât de frumos.

La mulți ani!

Anatolii Rîbac este o personalitate a fotbalului sovietic şi a celui moldovenesc. Născut la Kerci, în regiunea Krimeea, începe a alerga după minge de la 10 ani. Se antrenează la grupa pregătitoare a echipei de seniori din localitate, la care debutează în 1965, pe 18 aprilie, în meciul lui Avangard contra formației Desna Cernigov. La 5 octombrie al aceluiaşi an a marcat şi primul său gol în Campionatul URSS, în meciul cu Dinamo-2 Kiev.

Este înrolat în serviciul militar la Odesa, astfel îşi continuă activitatea fotbalistică la SKA, unde reuşeşte să devină titular.

După terminarea armatei, în 1969, este invitat la Chişinău. A debutat  în primul meci al sezonului într-o deplasare la Ashghabad, unde Moldova a fost învinsă cu scorul de 2-0. De facto, primul joc în tricoul formaţiei Moldova l-a jucat în cantonamentele de la Soci contra echipei “Aeroflot” Irkutsk. Primul gol la Moldova l-a înscris la 10 mai 1969 în meciul cu Lokomotiv Tbilisi, câștigat de georgieni. În acel meci a fost ”umbra” lui David Kipiani, o vedetă a fotbalului georgian şi sovietic. 

În 1970 joacă toate cele 38 de meciuri, fiind schimbat doar de două ori. Reuşeşte şi două goluri în două meciuri consecutive. La 9 iunie înscrie la Harkov, iar la 17 iunie, la Chişinău cu Karpaty. Antrenorii de la Lvov i-au înaintat o ofertă, acceptată, iar anul 1971 îl începe în “Vysşaia Liga”. Primul meci pentru Karpaty l-a jucat la 16 mai cu Dinamo la Moscova. Rîbac a cimentat apărarea ucrainenilor şi meciul s-a terminat egal, 0-0. La 27 mai îl înlocueşte pe Ghereg, în minutul 8 al partidei cu Dinamo Kiev, iar peste un minut trimite o “ghiulea” care se oprește direct în plasa porții dinamoviștilor. Cu doar câteva momente înainte de pauză, Anatol mai înscrie o dată. Nu s-a mai întâlnit până atunci ca un apărător al unei echipe nou promovate să înscrie multiplilor campioni de două ori într-o repriză. Pe acelaşi stadion, cu 37 de mii de spectatori în tribune, pe 6 septembrie înscrie al treilea gol pentru Karpaty, “victima” fiind Spartak.

Chiar dacă a avut un sezon reușit, revine la Chișinău, fiind luat şi în vizorul antrenorilor de la selecţionata olimpică a URSS. 

În 1972, Rîbac este unul dintre golgheterii formaţiei deja redenumite în Nistru Chișinău cu 5 goluri. Primele patru le-a înscris în 4 meciuri: două la Chişinău cu Krâlia Sovetov şi Uralmash, iar altele două în deplasare, cu Metallist şi Zvezda Perm. A cincea reuşită a fost cu Spartak Ordzhonikidze. La 14 octombrie a primit şi primul cartonaş galben la formația din Chişinău.

Următorul an a adus mai multă satisfacţie fotbalistului. Echipa a reuşit promovarea, iar Rîbac a mai punctat de două  ori, cu Metallurg Lipețk şi Stroiteli Ashghabad.

În prima divizie sovietică a jucat toate meciurile, bifând 2880 de minute de joc. A fost o piesă de bază în defensiva moldovenilor. Chiar dacă juca în apărare, foarte des trimetea câte o ”bombă” spre poarta adversă.

Cel mai reușit a fost sezonul 1972 când a marcat de 5 ori. Un palmares bun pentru un fundaș. În primii ani la Chişinău a marcat regulat cu excepţia sezonului 1974, când Nistru a evoluat în Liga superioară a fotbalului sovietic.

După retrogradarea Nistrului, este invitat la Cernomoreț Odesa, cu care a evoluat în Cupa UEFA. Odesiţii au cedat în prelungiri cunoscutei formaţii Lazio Roma, după ce au învins cu 1-0 la Odesa, au cedat cu același scor la Roma și s-a intrat în minútele adiționale, unde ucrainenii au mai primit două goluri. Rîbac l-a neutralizat în meciul de la Odesa pe starul selecţionatei Italiei  Giorgio Chinaglia (care a marcat în cariera sa 374 de goluri la echipele de club şi 4 la naţionala Italiei, decedat în 2012), dar în partida de pe Olimpico nu s-a mai putut face nimic, italianul marcând toate cele trei goluri.

A  debutat la odesiţi în meciul de cupă cu Shinnik Yaroslav, pierdut cu 1-2. În campionat a intrat prima dată pe teren la 27 aprilie 1975 cu Torpedo Moscova, scor 1-0. A înscris un singur gol, cel cu Ararat Erevan. În următorii trei ani la clubul din Odesa a înscris doar de două ori, în 1976, formațiilor Torpedo Moscova şi Șahtior Donețk.

În 1978 este ofertat de Kuban Krasnodar, în Rusia, cu care ajunge pentru a treia oară în “Vysşaia Liga”.

Revine peste doi ani din nou la Chişinău. A punctat în prima etapă cu Dinamo Stavropol şi a jucat toate minutele fără să fie schimbat. În 1982, pentru a patra oară, promovează în elita fotbalului sovietic, de pe locul doi din “Pervaya liga”. A fost ultimul sezon fotbalistic în fotbalul mare. Meciul de adio la formaţia chişinăuiană l-a jucat la 23 septembrie 1983 cu Dinamo Minsk. A fost o remiză albă în deplasare. A jucat pentru echipa chişinăuiană 319 meciuri (51 în Liga Superioară a URSS).

Cu toate că în viaţa de fotbalist era numit “Piciorul de schijă”, nu a fost un fotbalist grosolan,  era poate dur. În toată cariera sa a fost eliminat doar o dată.

Îşi încheie cariera de fotbalist profesionist în prima ligă sovietică la Nistru. A câștigat de trei ori medaliile ”mici de argint” ale Campionatului URSS, în divizia secundă (Pervaya liga), în 1973 și 1982 cu Nistru, respectiv în 1979 cu Kuban Krasnodar.

După ce a atârnat ghetele în cui, devine arbitru în Campionatul RSSM, dar mai păstrează și contactul cu balonul jucând în Campionatul orașului Chișinău și a început și cariera de antrenor la Școala Internat cu Profil Sportiv şi la Școala de Fotbal Nistru.

În perioada 1996-1998 a antrenat formaţia FC Agro Chişinău. A mai activat ca antrenor la echipele de copii ale Școlii Zimbru.

Printre cei mai buni discipoli ai tehnicianului Rîbac sunt Vasile Toloconnicov, Serghei Cleșcenco, Alexandru Curtian, Denis Calincov, Andrei Martin, Alexandru Cheltuială, Igor Andronic, Oleg Clonin, Eugeniu Cebotaru, Alexei Koşelev, Constantin Bogdan, Gheorghe Anton și Cristan Avram, majoritatea dintre ei ajungând să îmbrace și tricoul selecționatei naționale.

”Duritatea cu care-și întâmpina adversarii era uneori înfiorătoare, dar totul se derula în limitele regulamentului. Este adevărat, la limita faultului, însă conform buchiei fotbalistice și pentru completare în contextul afirmației făcute, iată detaliul cel mai convingător: în întreaga sa carieră a primit doar un cartonaș roșu. Șutul său necruțător a creat destule probleme portarilor. Printre învinșii săi figurează și goalkeeperii selecționatei Uniunii Sovietice, Evgheni Rudakov și Anzor Kavazașvili”, se remarcă în cartea ”Recordmenii fotbalului moldovenesc” (Fragment din cartea ”110 legende ale fotbalului moldovenesc”).

)