• Поддержи национальную сборную

FRUMOASELE NOASTRE DUMINICI. MOLDOVAHIDROMAȘ CHIȘINĂU

13 dec 2020 de Andrei Prodan

Ca și ”Vibropribor”, uzina ”Moldovahidromaș” din Chișinău era una din cele mai cunoscute în RSS Moldovenească. Istoria acestei întreprinderi își are începutul încă din 1884.

 

Trud Chișinău, campioana orașului în ediția 1951 (de la stânga la dreapta): Saveliev, Costici, Zacatov, Harcenco, Boesco, Bahmutov, Crasovschi, Maistrenco, Gheneralov, Țincler, Iasskii, Blanari.

Fotbalul întotdeauna a ocupat un loc deosebit la uzină. În 1951 sub denumirea Trud (= Munca) echipa întreprinderii a devenit pentru prima dată campioană a Chișinăului (cu un an mai devreme a fost finalistă a Cupei RSSM și a debutat pe arena unională, fiind învinsă în turul trei al Cupei URSS de către Șahtior Stalino (în prezent Donețk) cu 10-0). Din lotul formației au făcut parte: N. Costici (portar), B. Bahmutov, V. Blanari, V. Boesco, N. Crasovschi, Iu. Gheneralov, A. Harcenco, B. Iasskii, V. Maistrenco, C. Saveliev (căpitanul echipei), A. Țincler, A. Zacatov (jucători de câmp).

 

Atacantul Boris Bahmutov ulterior a devenit fotbalist de performanță. A jucat în campionatul URSS pentru Burevestnik/Moldova Chișinău (a disputat 41 de meciri și a marcat un gol, dintre care 26 de partide (1 gol) în prima divizie valorică), ODO Odessa, Kolhoznik Rovno, Urojai Minsk și Lokomotiv Gomel.

 

Un rol aparte în istoria echipei îl ocupă Alexandr Țincler (fratele mai mare al lui Vladimir Țincler, recordmanul echipei Zimbru Chișinău după numărul de jocuri disputate în liga superioară a campionatului URSS). Evoluând pe post de mijlocaș, inițial el a fost ajutorul căpitanului și antrenorului N. Costici, după care a devenit antrenor-jucător și antrenor principal al echipei. Această funcție A. Țincler a ocupat-o mai bine de 20 de ani.

 

În 1978, Moldovahidromaș Chișinău a devenit campioană a Asociației sportive benevole ”Moldova”, avându-i în componență pe: I. Vieri, B. Godunov, F. Raețchi (tustrei – portari), D. Cozlov, V. Crivov, S. Crudu, A. Galaganov, E. Gherșman, A. Iurașco, V. Iurașco, S. Ivanov, V. Lebedev, N. Pănuță, S. Sosnovschi, Nicolai Stuleni (viitorul arbitru de categorie unională), Victor Teslev (fratele lui Anatol Teslev, campion european de juniori în 1966).

 

În 1981, pentru a șasea oară, echipa uzinei a câștigat titlul de campioană a orașului, repetând această performanță peste trei ani. Mai mult, în 1984 Moldovahidromaș a realizat ”eventul”, câștigând campionatul și cupa Chișinăului (2-0, în finală, cu Tractorul, datorită golurilor lui Vahtin și Vâgovschi).

În meciul decisiv au evoluat: B. Godunov – G. Morari, E. Vâgovschi, A. Ababii, G. Grinfeld, S. Megrabean, V. Robu, A. Galaganov (căpitan), S. Vahtin, S. Sosnovschi, V. Sorochin (de menționat că Efim Vâgovschi, Valeriu Robu și Valeriu Sorochin mai târziu au devenit arbitri de categorie republicană).

 

În afară de acești jucători la performanțele echipei din prima jumătate a anilor ’80 au contribuit: F. Raețchi, N. Stuleni, A. Iurașco, V. Iurașco, V. Teslev, A. Arușunean, V. Mititel, A. Angheluș, A. Ababii, A. Ceban, B. Suraev, Alexnadr Gorin (cel mai cunoscut arbitru moldovean de categorie unională), V. Doibani, S. Sosnovschi, R. Bulat. Antrenorii – A. Țincler și N. Crivov.

 

Moldovahidromaș, campioana și deținătoarea Cupei Chișinăului în 1984.

 

În pofida succeselor obținute în competițiile orășenești Moldovahidromaș a debutat pe arena republicană abia în 1988, ocupând în campionatul RSSM un modest loc 10.

Peste un an chișinăuienii conduși de pe banca tehnică de Stanislav Lisovoi au urcat deja pe podiumul de premiere, clasându-se pe locul 3 și fiind întrecuți doar de Textilșcik-2 Tiraspol și Cristal Fălești. De medaliile de bronz s-au învrednicit: portarii – B. Godunov, F. Raețchi, fundașii – I. Ciubara, V. Doibani (antrenor-jucător), V. Semionov, V. Rahoțchi, mijlocașii – I. Gumeniuc, I. Spelnicov, S. Șturmilov, I. Screlea, atacanții – V. Sorochin, A. Angheluș, I. Ursachi, Iu. Arcan, N. Trofăilă.

 

Anul 1990 a fost cel mai prodigios în istoria echipei de fotbal a uzinei ”Moldovahidromaș”, care a reușit ”eventul”, devenind campioană și câștigând Cupa Moldovei.

 

În finala Cupei, disputată la 12 august pe stadionul Republican din capitală, chișinăuienii au învins formația Cristal Fălești cu scorul de 1-0. Golul victoriei a fost marcat de Șturmilor în minutul 58.

Pentru Moldovahidromaș au evoluat: Raețchi – Spelnicov, Doibani, Screlea, Tarlapan, Angheluș (Cedârean, 65), Gumeniuc (Sorochin, 46), Șturmilov (Trofăilă, 75), Loscutov, Ursachi, Croitoru.

 

Moldovahidromaș Chișinău, campioana și deținătoarea Cupei Moldovei în 1990. Foto: Vadim Caftanat.

 

În clasamentul final al campionatului două echipe, Moldovahidromaș Chișinău și Moldova Borosenii Noi, au acumulat același număr de puncte și aveau același golaveraj. Astfel, a fost luată hotărârea de a disputa o partidă suplimentară pentru a desemna câștigătoarea întrecerii.

”Meciul de aur” s-a disputat la 14 noiembrie pe stadionul din Dubăsarii Vechi. După un joc viu disputat chișinăuienii au obținut victoria cu scorul de 2-1, cu toate că după prima repreză pierdeau cu 0-1. Eroul meciului a fost atacantul Igor Ursachi. În minutul 62 el a dat o pasă de gol lui Andrei Angheluș, iar cu 10 minute înainte de final a marcat golul victoriei.

Din ”11”-le învingătorilor au făcut parte: Raețchi – Gumeniuc, Doibani (este interesant faptul că Victor Doibani a devenit campion al Moldovei pentru a doua oară și tot după disputarea unui meci de baraj, în 1986 a obținut medalia de aur în componența echipei Avangard Lazovsk), Spelnicov, Grigorean, Cedârean (Tarlapan), Angheluș, Șturmilov, Loscutov, Ursachi, Zlatov. Antrenor – Stanislav Lisovoi.

 

În anul 1991, Moldovahidromaș a avut o evoluție modestă în campionat (în sezonul de primăvară ea a ocupat locul 6, iar în ediția 1991/92, care s-a încheiat după tur, s-a clasat doar pe poziția a 9-a), în schimb din nou și-a făcut apariția pe arena unională. Evoluând în turneul dotat cu Cupa URSS pentru colectivele de amatori chișinăuienii s-au calificat în sferturile de finală, pierzând în fața echipei ucrainene Avangard Lozovaia (2-3, acasă, și 0-2, în deplasare).

 

În campionatul Republicii Moldova locul echipei Moldovahidromaș l-a luat Valeologia Chișinău, care în primăvara lui 1992 a obținut promovarea în primul eșalon valoric, dar n-a fost admisă, deoarece n-a trecut licențierea.

 

În 1993, Moldovahidromaș a fost reînființată sub denumirea MHM-93 Chișinău. În sezonul 1993/94 ea a devenit campioană a Diviziei A, promovând în Divizia națională.

În primul eșalon valoric MHM-93 a evoluat trei ediții, reușind cel mai bun rezultat în sezonul 1994/95, când s-a clasat pe locul 6.

În anul 1997 echipa a fost desființată și a dispărut definitiv de pe firmamentul fotbalului moldovenesc.