Mult timp s-a considerat că prima echipă moldovenească care a participat la campionatul Uniunii Sovietice a fost Dinamo Chișinău în 1947. În realitate, însă, deschizătoare de drumuri s-a dovedit a fi o altă formație din capitală, Spartak, care a debutat în campionatul URSS un an mai devreme.

Spartak Chișinău, la fel ca și Dinamo, a evoluat în campionatul și Cupa RSS Moldovenești chiar de la prima ediție, din 1945. Și a participat cu regularitate la aceste turnee până la desființarea sa la sfârșitul anului 1957. Președintele Asociației sportive benevole republicane Spartak a fost I. Cacerov.

La începutul anului 1946 a fost luată hotărârea ca formația Spartak Chișinău să participe la cea de-a VIII ediție a campionatului URSS, grupa a III (a treia divizie valorică), seria sud ucraineană. La turneu urmau să evolueze încă 7 formații din RSS Ucraineană: Bolșevik Zaporojie, Dinamo (din orașele Odesa și Kirovograd), Sudostroitel-2 Nikolaev și Spartak (din orașele Herson, Vinnița și Ismail).

Regulamentul a fost unul specific. Nu s-a jucat tur-retur, acasă-deplasare. Pentru a economisi banii pentru deplasări formațiile jucau cu același adversar câte două meciuri. Astfel, din cele 14 partide programate chișinăuienii urmau să dispute 8 meciuri pe teren propriu și 6 pe teren străin.

12 mai 1946 a intrat în istoria fotbalului moldovenesc. În acestă zi Spartak Chișinău și-a făcut debutul pe arena unională. Pe stadionul Dinamo din capitală, în prezența a circa 6.000 de spectatori, Spartak a întâlnit formația similară din Ismail. Chișinăuienii au obținut victoria cu scorul de 5-0 (cea mai categorică în acea ediție de campionat). Primul gol l-a marcat atacantul Boris Crivțun în minutul 12. Tot el a devenit autorul unui hat-trick. Celelate două goluri au fost realizate de Ghenadie Muravițchi și Gheorghe Gheorghiță. Partida a fost condusă la centru de arbitrul din Odesa, V. Kolganov.

Ca fapt divers, cea mai categorică înfrângere chișinăuienii au suferit-o în ultima zi a întrecerilor, pe 23 iunie 1946, când au cedat în deplasare în fața lui Spartak Herson cu 1-8. Să nu vă mire acest scor, deoarece toate partidele disputate de formația din Moldova erau conduse de arbitrii ucraineni, care nu întotdeauna au avut o prestație exemplară. Spre exemplu, celălat meci cu formația din Herson, din 21 iunie, a fost câștigat de gazde ”la masa verde”. Cu 15 minute înainte de final, la scorul de 3-2, arbitrul l-a eliminat din teren pe un jucător de-al nostru. În semn de protest acesta a refuzat să meargă la cabine, iar partida așa și nu s-a încheiat.

Cu toate acestea, în clasamentul final Spartak Chișinău a ocupat un onorant loc 4 cu 13 puncte la activ, întrecând echipele din Nikolaev, Vinnița, Kirovograd și Ismail.

Memorabile rămân a fi și cele 2 victorii din deplasare cu același scor, 3-1, în fața echipei Dinamo (viitoarea Cernomoreț) Odesa. Eroul acestor întâlniri a fost atacantul Nicolae (Coca) Drăgan, fotbalistul care a evoluat în perioada interbelică în campionatul României.

Mai multe detalii despre evoluția echipei în campionatul URSS le puteți afla pe blogul Moldova Sport History.

Să-i menționăm pe cei care pentru prima dată au apărat culorile unei echipe moldovenești pe arena unională: portarii – Constantin Cușnir și Anatolie Solohin, findașii – Ivan Artașov, P. Leancă, mijlocașii – Ivan Demidov, V. Zincenco, Craus, Gheorghe Nedbaliuc, atacanții – Boris Crivțun, Gheorghe Gheorghiță, Nicolae Drăgan, Ghenadie Muravițchi, Leonid Tihomirov.

Toți acești jucători erau amatori în adevăratul sens al cuvântului. Artașov (ulterior a fost arbitru de fotbal), Gheorghiță și Drăgan erau muncitori, Demidov – șofer, Craus – croitor, Zincenco – lăcătuș, Solohin, Tihomirov, Nedbaliuc, Leancă și Muravițchi – studenți.  

Leancă a devenit inginer, Muravițchi – locotenet colonel în miliție, Tihomirov și Solohin – medici cu renume (primul mulți ani a lucrat în Spitalul clinic republican, obținând titlul ”Medic emerit al RSSM”, cel de-al doilea, după ce a absolvit Institutul de medicină din Chișinău, a devenit doctor în științe, profesor, ”Medic emerit al Rusiei”), Gheorghe Nedbaliuc a fost membru al Uniunii jurnaliştilor din URSS, ”Lucrător emerit al culturii”.  

După cum am menționat, formația Spartak Chișinău a fost o prezență constantă în campionatul și Cupa RSSM. Cea mai bună performanță a obținut-o în 1946, când a ocupat locul doi în campionat și a fost finalisă în Cupa Moldovei (în ambele cazuri a cedat în fața lui Dinamo Chișinău, care în 1947 i-a luat locul în campionatul URSS).

În 1955 spartakoviștii au urcat pe podiumul de premiere a doua oară, obținând medaliile de bronz. Din lotul echipei au făcut parte: P. Grechin, Iu. Iacobson, A. Siminidze, N. Neruțchi, I. Maximenco, A. Stoialov, Ia. Gherșenzon, D. Mizernâi, E. Hrochin, S. Beganschi, I. Godelman, N. Kleiman, A. Zateruha, A. Burdiș, A. Radzivilovschi, S. Harah.

Dintre aceștea să-l menționăm pe Dmitri Mizernâi. El este primul discipol al școlii moldovenești de fotbal care a obținut un trofeu unional, Cupa URSS în 1961 și 1962 în componența formației Șahtior Donețk.  

La sfârșitul lui octombrie 1957, conform hotărârii adoptate la Moscova, toate asociațiile sportive benevole republicane au fost lichidate. Astfel și-a încetat existența și echipa de fotbal Spartak Chișinău.