Despre formația de fotbal Moldova din satul Borosenii Noi (localitate care numără circa 2.000 de locuitori și se află la o distanța de 8 km de centrul raional Râșcani și 178 km de Chișinău) putem spune că a avut o existență scurtă, dar prodigioasă. În cei 15 ani de activitate (1979-1994) echipa a reușit să câștige Cupa Moldovei, două turnee republicane (Cupa ziarului ”Tinerimea Moldovei” și Cupa Iuri Gagarin), medaliile de argint ale campionatului RSS Moldovenești și medaliile de bronz ale campionatului Republicii Moldova.

”Echipa Moldova Borosenii Noi s-a născut dintr-o ambiție sănătoasă a lui Gheorghe Serjantu, conducătorul Asociaţiei de producere a nutreţurilor ”Moldova” (de unde provenea și denumirea echipei de fotbal). După ce fostul șef al întreprinderii, Ivan Popovici, a fost numit prim-secretar al PC la Râșcani și a început să ”patroneze” formția raională Kolos (= Spicul), Gheorghe Serjantu a hotărât și el să înființeze o echipă de fotbal care să poată concura cu colectivul din centrul raional. Astfel, firma agricolă ”Moldova” pe parcursul unui deceniu și jumătate a finanțat clubul de fotbal care a adus, zic eu, destule bucurii locuitorilor din Borosenii Noi”, 

mărturisește Mihai Andriuță, fotbalistul care a câștigat toate trofeele menționate mai sus și care mulți ani a purtat banderola de căpitan al formației.  

Evident că fotbalul era jucat la Borosenii Noi și până la 1979. Echipa kolhozului ”Pentru pace” evolua în campionatul și Cupa raionului Râșcani. Nu putem să nu-i menționăm pe fotbaliștii acestei formații, cum ar fi I. Belous, G. Belous, I. Pleșca, P. Bojii, V. Țâbuleac, A. Cordileanu, N. Cuciuc, V. Moldovanu.

Dar anume în 1979 i-a ființă un colectiv ambițios format din jucători din ”garda veche” (Afanasie Tudor, Gheorghe Grâu, Vasile și Alexei Belous, Efim Ţâbuleac) și tineri de perspectivă (Mihail și Dumitru Bojii, fraţii Valeriu şi Nicolae Grâu, fraţii Anatol, Valeriu şi Serghei Carabulea). Ceva mai târziu (din 1981) li se alătură Mihai (Măia) Andriuţă, Petru (Keegan) Panuţa, Andrei (Andrei cu autobusul) Drăgan, Iurie (Garik) Bologan.

Moldova Borosenii Noi devine o forță pe plan local, câștigând în 1981 atât campionatul cât și Cupa raionului (în finală echipa Sovhoz-tehnicumului din Râșcani a fost surclasată cu scorul de 6-2). Mai mult, formația condusă de pe banca tehnică de Gheorghe Grâu obține primul trofeu republican, Cupa ziarului ”Tinerimea Moldovei”.

La turneul din acel an au luat parte 32 de echipe din toată Moldova. Până a ajunge în finală, borosenenii au trecut de reprezentanta raionului Ocnița (2-1), formația din Dominteni, Drochia (4-1), kolhozul Dzerjinski, Grigoriopol (7-0 şi 1-4), kolhozul Puti Lenina (= Calea lui Lenin), Făleşti (2-0 şi 0-1) și Haiduc Sângereia Nouă, Lazo (3-0 şi 1-0).  

Finala s-a disputat duminică, 25 octombrie 1981, și a opus echipele Moldova Borosenii Noi și formaţia Sovhozului-fabrică Victoria din raionul Kotovsk (în prezent Hâncești). După o luptă încordată reprezentanții raionului Râșcani obțin victoria cu scorul de 2-1. Toate golurile au fost marcate după pauză (punctele borosenenilor au fost reușite de Andrei Dragan și Petru Panuţa). De menționat că Moldova s-a prezentat în finală cu un lot al cărui vârstă medie nu depăşea 21 de ani şi printre care erau patru fotbaliști de 17 ani.

Dar iată și lotul de jucători care au apărat culorile echipei în acel an: portarii – Mihail Bojii, Nicolae Colibă; fundașii – Efim Țâbuleac, Gheorghe Grâu (antrenor-jucător), Anatolie Carabulea, Nicolae Grâu, Nicolae Cuciuc, Dumitru Bojii; mijlocașii – Mihai Andriuţă, Serghei Carabulea, Alexei Belous, Mihail Lungu, Vasile Belous; atacanții – Andrei Dragan, Afanasii Tudor și Petru Panuţa.

Din 1982 formația din Borosenii Noi primește dreptul să evolueze în campionatul RSS Moldovenești. Până în 1989 Moldova a jucat în a doua grupă valorică, iar în 1990 și-a făcut debutul în eșalonul de elită.  

Anul 1990 a început cât se poate de bine pentru boroseneni. În vitrina clubului a fost adus încă un trofeu republican, Cupa Iuri Gagarin.

Și în campionat Moldova s-a prezentat foarte bine, încheind competiția pe locul secund. Pentru desemnarea campioanei a fost nevoie de un meci de baraj în care s-au întâlnit Moldovahidromaș Chișinău și Moldova Borosenii Noi. Victoria cu scorul de 2-1 au obținut-o fotbaliștii din capitală, cu toate că la pauză borosenenii conduceau cu 1-0 prin golul reușit de Ghenadie Colomieț.

”A fost meciul lui Igor Ursachi. În repriza secundă el a fost vedeta. A dat pasa de gol, iar cu vreo 10 minute înainte de final a marcat golul de 2-1. Este interesant faptul că ulterior Igor a jucat la echipa noastră. În 1993, când Moldova a devenit medaliată cu bronz, am fost coechipieri”, 

își amintește Mihai Andriuță. 

Mai multe detalii despre despre ”meciul de aur” din 1990 puteți afla pe blogul Moldova Sport History.  

Tot în 1990, Moldova Borosenii Noi și-a făcut debutul și pe arena unională, evoluând în Cupa Sindicatelor URSS. După ce în primul tur a trecut de formația Aeroflot (Minsk, Bielorusia) 1-3 (golul echipei noastre a fost marcat de M. Andriuță care a fost desemnat și cel mai bun jucător al meciului), în deplasare, și 3-0, acasă, în etapa următoare s-a confruntat cu Avtomobilist (Semipalatinsk, Kazahstan).

”Primul meci l-am jucat la Râșcani (în genere toate partidele importante le disputam pe cochetul stadion din centru raional)”, își deapănă amintirile Mihai Andriuță. ”Partida s-a încheiat la egalitate, 3-3. Adversara era echipă puternică, n-am ce-i zice. La Semipalatinsk nu aveam nicio șansă din care cauză conducerea echipei a hotărât că deplasarea în Kazahstan n-o mai efectuăm. Nu avea nici un rost să cheltuim banii. Chiar și călătoria la Minsk a fost cu peripeții. Erau vremuri grele, criză de motorină. Ca să facem rost de benzină schimbam vinul cu care ne-a dotat firma. Ne-am deplasat la Minsk cu autobuzul câteva zile. Și să-ți închipui era un autobuz vechi, nu ca unul confortabil de azi. Băieții glumeau, zicând că acest autobuz mai departe de Bălți n-a ajuns nici odată”.

Deja tradițional vă prezint lotul de jucători care a evoluat la Moldova în acel an de pomină: portarii – Nicolae Bunea, Ion Carcea; fundașii – Serghei Cebotari, Iurie Bologan, Gheorghe Grâu, Ghenadie Colomieţ, Valeriu Buzu, Gheorghe Bojii; mijlocașii – Mihai Andriuţă, Marin Spânu, Oleg Oboroc, Ivan Babin, Iurie Cinciuc, Nelu Cristinoi, Vadim Slesarciuc; atacanții – Serghei Carabulea, Iurie Crâsco. Antrenor – Ion Istrati.  

Cel mai mare succes din istoria clubului a fost înregistrat pe 31 august 1991, când pe stadionul Republican din capitală, în prezența a circa 2.000 de spectatori (mulți dintre care și-au făcut deplasarea din Borosenii Noi), Moldova a devenit posesoare a Cupei republicii (ultima care s-a disputat fără participarea formațiilor ce evoluau în competițiile unionale).

În finală borosenenii au învins meritat (în opinia specialiștilor) echipa Constructorul (viitoarea Agro) Chișinău cu scorul de 2-0. Golurile au fost marcate de Iurie Crâsco (min. 10) și Mihai Andriuţă (min. 69).

Antrenorul Ion Istrati a trimis în teren următorii jucători: Nicolae Bunea – Iurie Bologan, Vitalie Sericov, Gheorghe Grâu, Serghei Cebotari – Nicolae Mandrâcenco (Gheorghe Bojii, 85), Oleg Oboroc, Mihai Andriuță (căpitan), Vladislav Ivancenco – Serghei Carabulea (Valentin Ilniţchi, 56), Iurie Crâsco (Veaceslav Belous, 88).

Din lot au mai făcut parte portarul Andrei Belousov și mijlocașul Iurie Cinciuc. Mai multe detalii despre finala Cupei Moldovei din 1991 puteți afla pe blogul Moldova Sport History (http://andron-prodan.blogspot.com/2016/08/normal-0-false-false-false_31.html?spref=fb).

Astfel, Gheorghe Grâu, Mihai Andriuță și Serghei Carabulea au devenit fotbaliștii cu toate cele trei cupe câștigate de Moldova Borosenii Noi în palmaresul personal.  

În campionatul Republicii Moldova borosenenii au evoluat în primele trei ediții (1992, 1992/93 și 1993/94).

În sezonul 1992/93 Moldova Borosenii Noi, condusă de pe banca tehnică de Nicolae Cebotari, a reușit să urce pe treapta a treia a podiumului de premiere, fiind prima echipă din mediul rural care a reușit acest lucru.

De medaliile de bronz s-au învrednicit: portarii – Nicolae Bunea, Serghei Bostan, G. Ursu; fundașii – Ghenadie Colomieţ, Serghei Cebotari, Iurie Bologan, Igor Spelnicov, Ghenadie Sidenco, Nicu Pleșca; mijlocașii – Iurie Bodiu, Veaceslav Semionov, Alexandru Tolsticov, Iurie Corolcov, Mihai Andriuță, Vladislav Ivancenco, Alexandru Ippolitov, Iurie Milcenco, Alexandru Vâblov, Veaceslav Carandașov; atacanții – Roman Bulat, Vladimir Șohirev, Valeriu Bogdaneț, Igor Ursachi (cu 11 reușite la activ a devenit cel mai bun golgheter al echipei), Vitalie Dzigovschi, Igor Mihăiescu, Serghei Carabulea, Iurie Tabarcea, Ghenadie Bujac. Mai multe detalii despre istoria clubului Moldova Borosenii Noi le puteți afla pe blogul Moldova Sport History (http://andron-prodan.blogspot.com/2016/11/normal-0-false-false-false_74.html?spref=fb).

Visul frumos al formației Moldova Borosenii Noi a luat sfârșit în vara anului 1994, când echipa și-a încetat existența. Cu toate acestea chiar și în prezent ea are parte de suporteri fideli. Unul dintre aceștia este Slavic Ababii care a creat și o pagină pe Facebook (F.C. ”Moldova” Borosenii Noi) unde publică informații inedite despre istoria echipei, jucătorii și antrenorii care au apărat culorile clubului preferat.

În continuare vreau să vă prezint câteva istorii hazlii din viața formației Moldova Borosenii Noi și selectate cu grijă de Slavic Ababii.

”La debutul echipei, jucând pe un stadion sătesc, fotbaliștii au descoperit un stâlp de electricitate în colțul gazonului. Petru Panuța, care a fost cel mai bun dribleur, se învârtea în jurul stâlpului. La un moment dat, s-a apucat cu o mână de stâlp, rotindu-se în jurul lui, fiind urmărit de 2-3 adversari”.

***

”La un meci disputat la Râșcani, când scorul ne era favorabil, arbitrul tot prelungea nejustificat partida. Atunci suporterul Mihail Bojii exclamă: Hai, domnu arbitru, hai, ajunge, hai, că începe «Mesagerul»”.

***

”Părinții și buneii noștri erau îngrijorați de plecările noastre în deplasări cu echipa. Într-o sâmbătă, când eu cu fratele meu ne pregăteam să mergem la un meci de fotbal, bunica întreabă:

- Voi unde vă pregătiți să vă duceți?

- Avem, bunică, o adunare la Râșcani.

- Voi credeți că eu nu am auzit ce-a spus dimineață Costiuc la radio, că joacă Moldova Boroseni?  

[Costiuc era crainicul postului local ”Radio Râșcani”, care emitea dimineața câteva minute în cadrul emisiunii de știri]”.

***

”Seghei Carabulea, fiind un jucător tehnic, deseori strecura mingea printre picioarele adversarilor. Mai mult chiar, trecând de adversar, se întorcea și-i striga: ”Să-ți cumperi ”setkă” (plasă)”. Nu fiecare jucător înțelegea ironia și cineva i-a răspuns: «Dacă la noi nu se vând»”.