Masculin (Naționale)

Fostul antrenor al selecționatei Moldovei și unul dintre cei mai buni marcatori din istoria echipei Nistru Chișinău, Evgheni Piunovschi împlinește astăzi onorabila vârstă de 80 de ani!

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal îi urează omagiatului multă sănătate, bucurii de la cei dragi și succese în toate activitățile pe care le întreprinde pentru dezvoltarea fotbalului. 

La mulți ani, Evgheni Piunovschi!!! 

S-a născut pe meleagurile siberiene, dar părinţii au fost transferaţi cu serviciul în Moldova, la Dubăsari. Anume acolo, Evgheni a început a juca fotbal sub bagheta antrenorului Kuperman, la juniori, apoi la nivel republican  pentru formaţia uzinei mecanice din localitate. Numele lui apare în ziarele republicane ca marcator în meciurile de campionat şi Cupă a RSSM. În 1964 debutează pentru selecţionata de juniori a RSSM la turneul unional dotat cu Cupa «Iunosti». În această competiţie i-a avut ca parteneri pe Victor Stroganov, Anatolie Teslev, Grigore Ianeţ, Nesic Vaserman, Victor Matvienco, care au lăsat o amprentă în fotbalul autohton.

În 1966 este transferat la Avîntul Chişinău, dar joacă în lotul de tineret - rezerve. Peste un an prinde şi lotul de bază. A debutat într-un meci cu Dnepr Dnepropetrovsk, cînd l-a schimbat în teren pe Boris Kovaliov. În 1968, în prima etapă de campionat cu Dinamo Tallin reuşeşte şi primul gol pentru formaţia Moldova Chişinău (scor 3-0). Dar în sezonul următor pleacă în Kazahstan unde evoluează pentru echipa minerilor din Karaganda. L-a invitat la această formaţie cunoscutul antrenor Victor Korolkov. Aici reuşeşte două sezoane de excepţie în care a marcat 28 de goluri şi este transferat la flagmanul fotbalului kazah – Kairat Alma Ata, la care a jucat trei ani şi a bifat 72 meciuri, înscriind 13 goluri. La echipa din Karaganda a debutat la 4 iunie 1969 în partida cu Alga Frunze, pe care kazahii au pierdut-o în deplasare cu 0-1. Primele goluri la Shakhtior le-a marcat la 26 iulie cînd a trimis trei “torpile” în poarta dinamoviştilor din Batumi, scor final 4-0. Peste o săptămănă reuşeşte o dublă cu  armenii de la Shirak Leninakan.  

La 19 aprilie 1970 a jucat pe stadionul Republican cu fosta sa echipă Moldova, terminată nedecis 0-0. În acest an Piunovschi a marcat adversarilor două triple (cu Dinamo Leningrad şi Kairat Alma Ata) şi două duble (cu Rubin Kazan şi Tekstilşcik Ivanovo). După acel meci memorabil cu Kairat, scor 6-3, este invitat la echipa din capital Kazahstanului. Sezonul 1971 îl începe la Alma-Ata. Pentru prima dată îmbracă tricoul formaţiei în meciul de deschidere în prima divizie valorică sovietică la 16 martie cu Dnepr Dnepropetrovsk. Deja în minutul 17 trimite mingea în poarta adversă. Pe parcursul campionatului mai trimite balonul în poarta adversarilor de la Shakhtior Donetsk, Dinamo Tbilisi şi SKA Rostov pe Don. În 1972, mai marchează formațiilor Ararat Erevan, Dinamo Moscova (în tur şi retur), Lokomotiv Moscova, Zaria Voroshilovgrad, Karpaty Lvov.

4 goluri îşi adaugă în palmares în 1973 cu Dinamo Moscova, Dinamo Tbilisi, SKA Rostov pe Don şi Zarea Voroshilovgrad. 

După ce Nistru a promovat în prima divizie sovietică, Evgheni revine la Chişinău. Cu toate că sezonul 1974 este considerat nereuşit pentru formaţia moldoveană (ultimul loc în clasament şi retrogradarea), Piunovschi devine golgeterul formaţiei cu 7 goluri la activ. Minerilor din Donetsk le-a marcat câte un gol la Chişinău şi Donetsk. Şi fosta formaţie, Kairat a încasat un gol de la Evgheni. Ca şi în anii trecuţi au avut de suferit de pe urma şuturilor lui Piunovschi Dinamo Tbilisi, Zaria Voroșilovgrad, Karpaty Lvov.

Peste un an, în 1975 devine din nou golgeterul formaţiei reuşind 22 de goluri în divizia secundă (Pervaya liga). A deschis numărătoarea golurilor la 11 aprilie în primul meci de campionat cu Tavria Simferopol. La 15 iulie a înscris și prima dublă a sezonului, iar peste două săptămâni a doua – de data aceasta formației Metallurg  Zaporozhye. La 15 august a urmat altă dublă, în poarta petroliștilor din Baku. Cel mai rapid gol în acel an l-a marcat spartakoviştilor din Nalcik în minutul 6, iar cel mai târziu formaţiei Kuzbass Kemerovo – în min. 90. A marcat trei goluri în trei etape consecutiv: 13 iulie cu Kolhozci Ashabad, 6 august cu Zvezda Perm şi la 9 august cu Spartak Ivano Frankovsk. 

Însă cea mai lungă serie în care a marcat consecutiv a avut-o în 1975, când începînd cu 15 august până la 5 septembrie a înscris 6 goluri (câte 2 cu Neftci Baku şi câte unul cu Pamir, Kairat, Alga şi Kuban). Dar cea mai reuşită serie în Pervaia Liga a fost în 1970 la Shakhtior Karaganda unde a marcat în 4 meciuri consecutiv 7 goluri cu Lokomotiv Moscova, Telstilşcik Ivanovo – 2 goluri, Kairat Alma Ata – 3 goluri şi SKA Khabarovsk – 1 gol.

Şi în 1976 devine golgeterul formaţiei cu 13 goluri. Daugava Riga a primit și ea două ghiulele în propria poartă  de la atacantul chișinăuian. În anul fotbalistic 1977 a reușit să se evidențieze cu o dublă în meciul cu Kuzbass Kemerovo. A fost a șasea de când evolua la Chișinău.

În 1978 se întoarce din nou în Kazakhstan unde a evoluat pentru Tselinnik Tselinograd în divizia a treia.  În primele două sezoane reuşeşte să marcheze 21, respectiv 20 de goluri. Aici stabileşte și cîteva recorduri personale în liga a treia. Începând cu 27 iunie 1979 a trimis mingea în poarta adversă în 13 meciuri consecutiv înscriind 17 goluri, inclusiv o triplă şi 2 duble.

La 34 de ani se lasă de fotbalul mare. Se întoarce în oraşul care l-a promovat în fotbal. Câţiva ani joacă în campionatul oraşului pentru echipa uznei Vibropribor şi Sciotmaş din Chişinău, unde îşi valorifică potenţialul  de atacant, reuşind peste 30 de goluri pe sezon. În anii 1990-91 antrenează echipa de futsal (minifotbal) Agrointex Chişinău, cu care ia medaliile de bronz în campionatul URSS.

Începînd cu 1982 joacă în campionatul de iarnă al oraşului Chişinău pentru cupa ziarului «Chișinăul de Seară» unde de două ori devine golgheterul turneului.

Odată cu demararea campionatelor naţionale a antrenat echipele Tighina Bender, CSS Amocom Chişinău, Codru Călăraşi. În 1992 a stat pe banca naţionalei Moldovei la turneul din Iordania, unde echipa noastră a ocupat locul trei.

Sub comanda lui Piunovschi selecționata noastră a obținut cea mai categorică victorie din istorie, 5-0 cu Pakistanul.

Este interesantă istoria participării echipei noastre la competiția din Orientul Apropiat. La sfârșitul lunii august a anului 1992 fotbalul românesc era invitat să participe cu una din selecționate la turneul internațional din Iordania. FRF a refuzat oferta, însă a propus FMF să le preia locul. Astfel, Echipa Națională a Moldovei a ajuns în Iordania și în cadrul acestui turneu s-a clasat pe locul trei între opt echipe. În meciul de debut al competiției Moldova a umilit Pakistanul, înscriind 5 goluri fără a primi vreo unul. Serghei Alexandrov, autorul a patru goluri, a devenit eroul partidei! Este primul și deocamdată unicul caz din istoria selecționatei nostre, când un jucător moldovean devenea autorul unui „poker” într-un meci. În continuare, Moldova a învins Sudanul cu 2-1 (goluri Alexandru Spiridon și Igor Oprea), dar a suferit înfrângeri cu același scor, 0-1, de la Iordania și Irak. În meciul pentru locul 3 trupa noastră a obținut victorie cu 3-1 de la reprezentativa din Congo, toate golurile fiind marcate de regretatul Iurie Miterev.

Evoluția reușită a Naționalei Moldovei a fost umbrită de faptul că antrenorul principal Ion Caras și secundul Anatol Teslev n-au făcut deplasarea în Iordania.

Petru Comendant, pe atunci secretar general al FMF, a povestit într-un interviu pentru publicația Fotbal Hebdo că “deplasarea într-o țară cum este Iordania, unde Republica Moldova încă n-are ambasadă, a făcut ca problemele organizatorice legate de perfectarea vizelor să se multiplice evident. Și deoarece în acele câteva zile numărate în care ne-am organizat lotul și am perfectat documentele la Ambasada Iordaniană din București, antrenorii Ion Caras și Anatol Teslev se aflau încă la Jocurile Olimpice de la Barcelona, n-am putut întreprinde nimic în afară de ceea ce și am făcut.”

Evgheni Piunovschi a părăsit Moldova şi s-a stabilit la Bronnitsy, un orăşel nu departe de Moscova unde a activat ca antrenor la şcoala sportivă din localitate.  Chiar dacă nu a fost desemnat în nici o selecţionată simbolică a formaţiei Nistru, el a rămas unul din cei mai buni atacanţi a formaţiei chişinăuiene.