Campionul european de juniori, preşedintele Asociaţiei veteranilor din fotbal din Republica Moldova, unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni, antrenorul Anatol Teslev a atins astăzi frumoasa și respectabila vârstă de 73 de ani!

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal îi urează multă sănătate, liniște sufletească și cât mai mulți ani înainte dedicați fotbalului!!!

La mulți ani, Anatol Teslev!!! 

Anatol Teslev a început să joace fotbal pe maidanele de pe strada Munceşti a Chișinăului. La 17 ani a debutat în prima divizie sovietică în turneul de tineret-rezerve, unde a reușit să se evidențieze prin jocul său elegant. A debutat la Moscova contra tineretului și rezervelor lui Dinamo, în 1964, unde a marcat și un gol în partida câștigată de ”Moldova” cu 4-1. A început anul fotbalistic 1965 tot la tineret-rezerve. În etapa a treia, la 11 aprilie, înscrie în poarta lui Lokomotiv Celiabinsk.  

Peste puţin timp a debutat la prima formaţie. La 6 iunie 1965, la Ashghabad, a intrat  pe teren după pauză în partida cu echipa Stroiteli din localitate, pierdută cu 1-0. În următorul an joacă în divizia secundă a Campionatul URSS, la echipa de seniori.

Este convocat la naționala de juniori a URSS. În toamna lui 1965, la Moscova, a participat la primul său turneu internaţional, unde au luat parte loturile naționale de juniori din Bulgaria, Cehoslovacia şi selecţioata a doua a URSS. A fost testat în contonamentul din Azerbaidjan şi de la Oceanciri, Georgia. Antrenorul Evghenie Lyadov a dus la probe mai mulți jucători printre care și pe Teslev. Echipa de bază era alcătuită din tineri  fotbaliști din marile orașe. Dar în primul joc școală, echipa a doua a ”distrus” prima formație cu scorul de 4-0. Pe lângă Teslev, se mai evidențiau Mihail Ghershkovici, Slava Bektashev și georgianul Rezo Chokhonelidze. În ultima zi de cantonament se decidea soarta titularului în meciurile din cadrul preliminariilor Campionatului European. Băieții din echipa a doua au învins din nou, de data aceasta cu scorul de 5-2. A fost pentru prima dată când jucătorii au primit ghete Adidas. Mulţi dintre ei au dormit cu încălțămintea prețioasă sub pernă, își amintea Lyadin. A urmat meciul amical de la Chișinău cu Bulgaria, scor 1-0. Partida a fost precedată de câteva meciuri amicale cu juniorii echipelor din oraşele Tiraspol şi Chişinău, meciuri de antrenament. Meciurile din preliminarii cu România au fost grele: 1-0 la Chișinău și 0-1 în deplasare.  

Pentru a desemna echipa calificată s-a decis să se tragă la sorți. Căpitanul Leonid Morozov a tras biletul norocos și Teslev împreună cu Ianeț au plecat în Iugoslavia la turneul final. În primul meci, cu Turcia, ambii moldoveni au fost titulari, iar scorul a fost de 3-1 pentru echipa sovietică. Meciul cu numărul doi a fost o copie a celui inaugural: 3-1 cu Elveția, dar Teslev nu a jucat. A fost păstrat de antrenori pentru cele mai importante partide ale turneului. La meciul decisiv cu Ungaria, Anatol este din nou titular. Remiza albă a dus echipa în semifinale, unde avea să întâlnească Iugoslavia. Pe o ploaie torențială, la Novi Sad, Bektashev a înscris golul care a semnat calificarea ce avea să permită celor doi moldoveni să joace finala Campionatului European de juniori, în care URSS a întâlnit Italia. Partida s-a terminat la egalitate, 0-0, iar UEFA a decis ca ambele formații să fie medaliate cu aur. Ianeț și Teslev au fost titulari.  

Teslev, la 19 ani, devine jucător de bază al formației din Chișinău, dar este invitat la Odesa și va juca pentru Cernomoreț doar două partide în 1969 în prima ligă sovietică, după care se întoarce în Moldova.  

În 1970, fotbalul sovietic trece prin transformări. Se formează ”Pervaia liga” – divizia valorică secundă, unde au fost cooptate 20 de formații, printre care și Moldova Chișinău. La 11 aprilie, Teslev debutează în divizia secundă la meciul cu Lokomotiv Moscova, scor 0-0. În etapa a patra a marcat golul de onoare în meciul cu Dinamo Lenigrad, scor 1-3, iar în etapa a șaptea înscie în meciul cu Daugava. La meciul cu Volgari Astrakhan a reușit și o dublă (scor 4-0). Până la finalul sezonului a adunat șapte reușite.  

În sezonul 1971 a avut o cotă și mai bună, înscriind de 8 ori. În 1973 a mai realizat o dublă în poarta fotbaliştilor de la Pamir Dushanbe. Câștigă cu formația din Moldova dreptul de a juca în elita fotbalului unional, dar nu rămâne la Chișinău pentru a se bucura de aceste clipe. Este chemat la serviciul militar și joacă în Rusia, la Dinamo Vologda.  

După fondarea echipei Speranța Drochia revine în Moldova și joacă la acest club timp de doi ani, devenind unul dintre cei mai buni marcatori.  

A urmat evoluția pentru echipa de pe insula Sakhalin. Aici devine campion şi deţinător al Cupei regiunii Sakhalin, iar în 1979 devine golgheterul formaţiei.

Se întoarce la Chișinău unde își începe cariera de antrenor, oferind lecții la copii și juniori. Este înmatriculat la Moscova la unica Școală de antrenori din URSS. După ce absolvește instituția se întoarce în Moldova unde antrenează echipele Nistru și Tighina în Campionatul URSS.  

După 1992 antrenează selecționata de tineret și cea de seniori a Moldovei. A debutat pe banca naționalei U21 la 30 august 1992, pe stadionul Republican, la un meci cu Belarus, scor 0-1. În Preliminariile Campionatului European a debutat într-un meci la Tbilisi cu Georgia. A rămas în memorie un alt meci din PCE. La 13 decembrie 1994, Moldova a găzduit Germania. Stadionul Dinamo a fost arhiplin. În minutul 88, Serghei Epureanu a marcat golul egalării şi Moldova reuşeşte un rezultat mare sub bagheta lui Teslev. A urmat un 0-0 cu Bulgaria și un 2-1 cu Georgia.

În 2006 devine antrenorul naționalei mari. La 18 mai, sub conducerea lui Teslev, la Chişinău, tricolorii au remizat cu Azerbaidjan, 0-0. A urmat victoria cu Lituania, 3-2. Ambele în meciuri amicale. Un început bun pentru noul selecționer. În Preliminariile CE a fost pe banca tehnică la 4 partide, după care i-a lăsat locul lui Igor Dobrovolski, secundul său și unul dintre discipolii de la Liceul Internat cu profil sportiv.

În 2013 a fost numit în funcția de antrenor principal al naţionalei feminine U19.  

A antrenat și cluburi din Divizia Națională. Pe bancă la Constructorul-93 Chișinău a devenit vicecampion național în sezonul 1998-1999, iar în sezonul următor a intrat în posesia medaliilor de bronz. Cu Zimbru Chișinău în 2001 nu a asistat la primirea medaliei de argint, părăsind echipa în luna mai, dar le primește pe cele de bronz la Tiligul Tiraspol. Ar fi meritat și medaliile de argint cu Nistru Otaci, dacă nu ar fi antrenat doar în prima parte a sezonului.  

La Federația Moldovenească de Fotbl a ocupat postul de vice-președinte, ca mai apoi să fie numit în funcția de Director tehnic.  

A fost și membru al Consiliului de administrație al cluburilor Constructorul și Zimbru, cât și Director sportiv al CSCT Buiucani Chișinău.

În ultimii ani este delegat al FMF la meciurile din Divizia Națională. Este preşedintele Asociaţiei veteranilor din fotbal.

(Fragment din cartea ”110 Legende ale fotbalului moldovenesc”, de Valentin Iacovlev)