Arbitraj

Site-ul FMF vă prezintă un amplu interviu cu arbitrul asistent de Divizia Naționala și, totodată, lector la Școala Tinerilor Arbitri, instructor al arbitrilor asistenti - Denis Borisov. După cele două cantonamente de instruire a arbitrilor din Divizia A și B, la care a fost prezent Denis Borisov în calitate de lector, aflăm de la el despre procesul organizatoric și despre starea în care se află arbitrii moldoveni după pauzele repetate cauzate de pandemia COVID-19.  

- Cum se descurcă arbitrii noștri în această perioadă dificilă?

- Starea de spirit este normală, am revenit la ritmul obișnuit al antrenamentului sportiv. Izolarea a decurs, probabil, ca la majoritatea. A fost un pic plictisitor. Mi-a fost dor de vechiul mod de viață, când poți merge la meciuri, să te antrenezi, să discuți cu colegii. Persoanele care au norocul să locuiască în afara orașului au mai multe oportunități de a duce o viață mai mult sau mai puțin împlinită în acest moment. Poți să te plimbi și să te antrenezi în aer liber.

- Cum v-ati menținut în formă în timpul acestei pauze?

- Am studiat conform planurilor individuale și am lucrat la sarcini teoretice. Comitetul de arbitri, prin intermediul Federației, ne-a trimis videouri cu instrucțiuni și întrebări despre regulile jocului, care ne-au îmbunătățit cunoștințele și abilitățile. Exercițiile noastre au fost cam aceleași. Doar că mulți arbitri nu au avut ocazia să alerge.  

În ceea ce mă privește, am avut noroc, locuiesc lângă râu, în afara orașului, unde am alergat de-a lungul barajului, am lucrat la intensitate mximă. În mare parte, am îmbunătățit setul de pregătire recomandat de instructorul nostru.

- Cum a fost primul cantonament de pregătire pentru arbitrii din Divizia A, după anularea măsurilor de carantină?

- Cantonamentul a fost foate productiv. Oamenii au revenit cu o poftă de muncă enormă. O mulțime de exerciții practice au fost direcționate către aspectele problematice ale activității noastre. Le-am prezentat inovațiille și noile reglementări ale competițiior, inclusiv ajustările prevăzute de comisia de sănătate publică.

- Cantonamentul de pregătire pentru arbitrii de Divizia B s-a încheiat recent. Cum s-a desfășurat acesta?

- Progresul se vede întotdeauna, pentru asta venim la cantonamentele de instruire. Lucrăm cu arbitri și asistenți deja de 4 ani și în fiecare an le vedem progresul sau regresul. Încercăm să lucrăm individual cu toată lumea, inclusiv cu arbitrii de fete.

- Ce părere aveți despre afirmația precum că „fetele nu sunt făcute să lucreze în calitate de arbitru”?

- În 5 ani de experiență ca instructor la Școala Tinerilor Arbitri, au absolvit aproximativ 10 fete, una dintre ele devenind arbitru FIFA. Fetele învață lucruri noi cu o dorință imensă și cu mult entuziasm. În opinia mea ar fi mai bine ca echipa feminină de arbitri să deservească formațiile feminine. Deși atunci când deservesc meciurile din campionatul de tineret, jucătorii se comportă mai corect în raport cu un arbitru reprezentant al sexului frumos.

- Vă mai amintiți de debutul în Divizia Națională?

- Desigur. S-a întâmplat pe 24 septembrie 2005, în meciul Tiligul - Dinamo. Debutul, probabil, că nu-l uiți niciodată. Aveam 22 de ani și mi-a fost încredințat să arbitrez un meci din Divizia Națională, unde nu ai dreptul să greșești. Aceasta a fost șansa mea. Am profitat de ea.  

- Ce calități trebuie să dețină un tânăr arbitru pentru a atinge nivelul Diviziei Națională?

- Trebuie să ai un caracter puternic, să poți fi înțeles de jucători. Concentrația maximă este necesară. Doar tu ești responsabil pentru joc. Forma fizică este foarte importantă. Fără aceasta nu vei susține normativele și nu vei putea arbitra la un nivel bun. Ca să fii arbitru trebuie să ai rezistență la stres. Pentru mulți fotbaliști și antrenori, arbitrul este întotdeauna de vină, indiferent de cum se termină meciul.

- Care este cel mai important lucru în formarea unei echipe de arbitri?

- Cred că interacțiunea este cea mai importantă pentru a bifa un meci de succes.  

- Cum reușiți să combinați viața de familie și munca?

- Este dificil de combinat arbitrajul și viața de familie, antrenamente, ore și seminare. În paralel am un loc de muncă, de bază. După toate, nu mai rămâne mult timp pentru familie. Încerc totuși să petrec orice timp liber în familie, cu soția și fiica mea. Pentru noi sportul nu este doar sănătate, ci și o familie puternică, care este unită de un hobby comun.

- Ați dori ca fiica dumneavoastră să finalizeze Școala Tânărului Arbitru, pentru a vă urma exemplu?

- Fiica mea merge la antrenamente cu noi, aleargă, sare, repetă exercițiile, dar deocamdată nu m-am gândit să o trimit la școala de arbitri, este prea devreme. Sunt de părere că copiii singuri trebuie să își aleagă direcții sportive, în funcție de propriile pasiuni.

- Ați spus că aveți un loc de muncă, de bază. Care este acesta?

- Lucrez ca profesor de educație fizică la colegiu.

- Anul trecut ați fost desemnat cel mai bun arbitru al regiunii Transnistria. Ați avut emoții?  

- Emoții? (râde). Am avut un sentiment de mândrie. Pentru mine a fost mai degrabă o recompensă pentru o muncă bine făcută.