Astăzi, 10 decembrie, se împlinesc 115 ani de la nașterea lui Petea Vâlcov, cel mai mare fotbalist moldovean din perioada interbelică. El a fost de 5 ori campion al României, deținător al Cupei Ligilor, o dată finalist al Cupei României și câștigător al Cupei Balcanice în componența naționalei României.

Petre (Petea) s-a născut pe 10 decembrie 1910, la Chişinău, fiind al treilea băiat în familia lui Autonom și Iulia Vâlcov.

Toți patru frați, Vasea (a.n. 1904), Colea  (a.n. 1909), Petea și Volodea (a.n. 1913), au început să joace fotbal în anii ’20 la Mihai Viteazul din Chișinău. Se spune că au fost chiar unii dintre cei care au întemeiat această echipă.

În componenţa formaţiei din capitala Basarabiei frații au jucat două semifinale ale campionatului României (1928 şi 1930), după care Colea, Petea și Volodea au fost transferați la Venus București, considerată, alături de Ripensia Timișoara și Rapid/CFR București, una dintre cele mai bune echipe românești din perioada între cele două războaie mondiale.

În componenţa „Negrilor din Splai” (supranumele celor de la Venus) Petea Vâlcov a jucat 11 sezoane, reuşind să devină de cinci ori (1932, 1934, 1937, 1939 şi 1940) campion al României și să joace o finală de Cupă (1940). Numai în prima ligă a campionatului României a disputat 150 de meciuri şi a marcat 99 de goluri.

De patru ori a intrat în TOP-5 celor mai buni golgheteri ai campionatului la finalul sezonului: 1933 – №2 (13 goluri), 1934 – №4 (13 goluri), 1936 – №4 (14 goluri), 1937 – №3 (16 goluri).

În 1935, în componența Ligii de Sud, a devenit câștigător al Cupei Ligilor din România (4-0, în finală, cu Liga de Nord).

A jucat 4 meciuri în Cupa Mitropa (precursoarea actualei Liga Campionilor), contra formațiilor Újpest (Budapesta, Ungaria), Bologna (Italia) și BSK (Belgrad, Iugoslavia). Mulţi ani a purtat banderola de căpitan al Venusului.

În perioada 1933-1935, Petea Vâlcov a disputat 7 meciuri şi a marcat 4 goluri (câte două în poarta Bulgariei și Germaniei) pentru naţionala României, cu care a cucerit Cupa Balcanică în anul 1933. Încă două meciri a jucat pentru selecționata a doua a României, înscriind un gol în poarta Bulgariei.

În total a marcat 122 de goluri (deocamdată datele sunt incomplete) în meciurile oficiale. După cum au menționat autorii enciclopediei ”Fotbal de la A la Z” (Mihai Ionescu, Răzvan Toma, Mircea Tudoran), ”ca inter stânga, Petea Vâlcov s-a făcut remarcat prin precizia și spectaculozitatea loviturilor de cap”.

Pentru merite deosebite, în 1940, prin înalt decret regal Petea Vâlcov a fost decorat cu medalia ”Meritul Cultural pentru Sport” de gradul II.

A absolvit Academia Comercială din București, secția industrială.

Cu toate că ar fi putut scăpa de recrutare, a vrut să meargă pe front. Şi-a găsit sfârşitul în septembrie 1943, la trei luni până a împlini vârsta de 33 de ani.

Pe 19 noiembrie 1943 în ziarul ”Basarabia”, editat la Chişinău, a apărut o știre intitulată ”Petea Vâlcov, foot-ballistul internaţional, a murit pe câmpul de luptă” în care se menționa:

”Unul dintre cele mai bune elemente sportive româneşti, foot-ballistul Petea Vâlcov, originar din Basarabia, a căzut eroic în luna septembrie a.c., pe frontul din răsărit.

Prin pierderea acestui valoros sportiv, echipa naţională a României resimte un gol care nu va putea fi completat în aceiaşi măsură decât cu mari greutăţi.

Petea Vâlcov, fiu de preot, învaţă la liceul din Chişinău, apoi se înscrie în diferite grupări sportive, până ce a fost angajat de echipa ”Venus”, prima pe ţară în aceea vreme. În ultimii cinci ani era socotit ca unul dintre cei mai buni jucători români”.

În septembrie 2019, Andrei Prodan și Vladimir Hurs au înființat Clubul golgheterilor moldoveni (detalii aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2020/12/3.html) pe care au hotărât să-l numească în cinstea lui Petea Vâlcov, deoarece el este primul dintre jucătorii noştri care a atins cota 100 de goluri marcate în meciurile oficiale.