Joi, cu Andrei Prodan

Pe 23 iulie 1989 fotbalul juvenil moldovenesc a obținut unul din cele mai răsunătoare succese din istorie. În acea zi selecționata RSS Moldovenești, condusă de cuplul de antrenori Serghei Dobrovin și Gheorghe Tegleațov, a jucat în finala celei de-a IV ediții a Jocurilor sportive ale tineretului din URSS.

Turneul de fotbal din cadrul Jocurilor unionale ale tineretului a avut loc în perioada 8 – 23 iulie 1989 în patru orașe din Ucraina. La competiție au participat cei mai buni tineri jucători cu vârsta de până la 19 ani din toate cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, precum și selecționatele orașelor Moscova și Leningrad (astăzi – Sankt-Petersburg).

Moldova a fost repartizată într-o grupă cu reprezentativele Ucrainei, Kazahstanului și Tadjikistanului. Toate meciurile s-au disputat în orașul Makeevka.

Pe 12 iulie echipa noastră a remizat, 0-0, cu Tadjikistanul. După care moldovenii au reușit două victorii cu același scor, 1-0, cu echipa gazdă și cu RSS Kazahă. Ambele goluri au fost marcate de atacantul Serghei Prohorov. Surprinzător, formația noastră a ocupat locul întâi în grupă. Spun surprinzător, deoarece Ucraina era considerată favorita nu numai a grupei, ci și a turneului. În componența gazdelor evoluau, spre exemplu, mijlocașii Iuri Nikiforov (proaspăt campion mondial la juniori) și Stepan Beța (unul din cei mai talentați tineri fotbaliști care și-a pierdut viața într-un tragic accident în anul 1992).

În sferturi, tot la Makeevka, moldovenii au întâlnit puternica echipă a Federației Ruse. Chiar și după prelungiri scorul a rămas 0-0. Loviturile de departajare mai bine le-au executat fotbaliștii noștri, 4-2. De menționat că Vasile Coșelev (tatăl actualului portar al naționalei, Alexei Coșelev) a respins 3 penalty-uri.

Semifinala. 21 iulie 1989. Makeevka. Același stadion Șahtior. Se întâlnesc RSS Moldovenească și RSS Gruzină. Scor 0-0. 3-1, după executarea loviturilor de departajare. Eroul meciului – Vasile Coșelev, care a respins 3 (!) penalty-uri (după încheierea competiției el a fost desemnat cel mai bun portar al turneului).  

Partida decisivă s-a disputat pe 23 iulie 1989 în orașul Kramatorsk. Adversara moldovenilor a fost selecționata orașului Moscova cu viitoarele vedete ale fotbalului rus din anii ’90: Ovcinnikov, Hlestov, Celițov, Novosadov, Talalaev, Șustikov… Ai noștri n-au rezistat presiunii, cedând cu 0-3.

În pofida înfrângerii din finală, medaliile de argint câștigate de băieții noștri au reprezentat un frumos succes obținut de fotbalul moldovenesc pe arena unională.

Pentru performanța reușită la această competiție antrenorii Serghei Dobrovin și Gheorghe Tegleațov s-au învrednicit de titlul ”Antrenor emerit al RSS Moldovenești”, iar toți cei 17 componenți ai lotului au devenit ”Candidați în maeștri ai sportului din URSS”, primind și o recompensă bănescă de 450 de ruble (o sumă frumușică pentru acele timpuri).

Vice-campioni ai Jocurilor unionale ale tineretului din 1989 au devenit: portarii Vasile Coșelev și Ștefan Esinencu, fundașii Serghei Starodubeț, Vasile Batașan, Marin Livădaru, Vladislav Karadkov, Andrei Fedoseev și Ruslan Roic, mijlocașii Constantin Kulik, Igor Cuciuc, Serghei Nani, Alexandru Șirocov, Vitalie Culibaba, atacanții Vasilii Makarov, Valeriu Căpățină, Serghei Prohorov și Alexandru Ciudac.